Definitia cinefiliei dupa Agnès Varda

Gasita in "jurnalul" online al FIFLR, intr-un extras de interviu, caci, ca in fiecare an, realizatoarea a fost prezenta la La Rochelle cu o proiectie a filmului sau din 1962, "Cléo de 5 à 7":

"(...) il y a un film islandais à 10h du matin et la salle est pleine. C’est magnifique parce que ça entretient une curiosité et c'est ça qu'est la cinéphilie.

Cela n'a rien à voir avec le fait de gagner un prix ou non (...)"

The Doorway shot- scurta analiza a unui cadru "cu greutate"

Gasit pe Fandor articolul semnat de Jacob T. Swinney "The Doorway Shot-The lasting influence of film’s most famous framing". Interesante remarcile autorului.
"Most famous" m-a facut s-a reflectez la ocurentele si eventual semnificatiile acestui cadraj altundeva decat in spatiul american.
Probabil ca "va urma" ceva pe aceasta tema.

Pana atunci insa, montajul video care insoteste articolul poate servi de lista cu filme de vazut si revazut.

Documentarul animat e pe val

Festivalul de film de la La Rochelle propune anul acesta un program special  destinat « documentarului animat ».

Filmele incluse in program sunt cat se poate de diverse in tehnicile de realizare folosite, in gradul de « veridicitate/transpunere a unui fapt din realitatea imediata », in durata ori in ceea ce-si propun ele (educativ sau nu, evocand un fapt istoric, narand parcursul unui personaj mai mult sau mai putin anonim, autobiografic si curativ, daca ma gandesc la filmele semnate de Signe Baumane si de Rithy Panh). Mai este apoi si animatia, care inghite stop motion cu figuri din plastilina sau din lut, papusi, colaje animate si eternul desen, fragmente de animatie numerica si insertii de pelicula de arhiva.

Filme de weekend cu (super) eroi: “Muntele magic” (Anca Damian) si “WhoAmI” (Baran Bo Odar)

Nu reusisem sa vad “The Magic Mountain/ Muntele magic”, programat la deschiderea Anim’est de anul acesta, asa ca am profitat de iesirea filmului in sali. O comparatie cu “Crulic” (2011) poate sa fie facuta, in sensul in care Anca Damian a ales acelasi tip de poveste, de tip documentar a carei realizare se face in varianta animata. “Muntele” este al doilea episod al trilogiei dedicate eroismului “adevarat”, fara superputeri si fara super monstri.

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (4)

Iata filmele mele preferate din calupul patru al competitiei, probabil cel mai “dens” la capitolul nivel de competitie.

"Ernie Biscuit" (2015) de Adam Elliot

Il asteptam de multisor, tare-as fi vrut sa-l traduc asa cum am facut-o cu “Mary and Max" (2009) si cu "Harvey Krumpet" (2003), dar n-a fost sa fie asa.

"Ernie…" este construit dupa acelasi tipic tare drag cineastului Adam Elliot : un condensat de saga din plastilina realizat in stop motion cu un narator care sa organizeze materialul narativ si sa faca pauze semnificative. Povestea trebuie sa fie presarata de semne, mesaje, titluri, tag-uri, mesaje non verbale cu impact dulce-amarui. Personajul trebuie sa fie un singuratic-neinteles, sa intre in categoria "handicapat", sa fie marginalizat, sa aiba un nume ciudat, sa practice o meserie si mai ciudata. In cazul de fata, Ernie este surd, este parizian si taxidermist. In plus, povestea lui este spusa in alb-negru. 

Cateva cuvinte despre competitia studenteasca (1)

Inca un “obiectiv” pe care mi-am impus sa-l bifez anul acesta la Animest : sa vad toate cele trei calupuri din competitia studenteasca. Asta pentru ca, nu de multe ori, la editiile trecute, a trebuit sa recunosc ca unele dintre cele mai placute surprize s-au datorat filmelelor studentesti. Concepute cu mijloace modeste, prezentandu-se ca zone de debut absolut in cariera, acestea sunt uneori mai inventive / mai ambitioase / mai pasionate decat filmele din competitia “mare”. M-am conformat ca atare :

Lure - Wunna Winter, Linda Luitz

O glumita presarata cu multe detalii simpatice, probabil obtinute cu multa truda, povestea insa este atat de uzata de repetate folosiri studentesti incat nu-ti arde nici macar sa surazi.

Trailer aici.

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - Competitia internationala de scurtmetraj (3)

Cateva cuvinte despre foarte frumosul “Sirenashow” (2015) regizat de Yann Goodfaith si produs de “Sacrebleu”. Un film foarte dens, foarte atent la detalii, foarte colorat . Finalul merge bine cu coldwave-ul “Trisomie 21”. Povestea in sine (atractia fatala si devoranta pentru un scop care se dovedeste in cele in urma deceptionant) se declina constant in lumea scurtmetrajului in “n “ variante din cauza potentialului narativ, dar impachetarea in 3D a acestei calatorii nefericite si detururile acesteia cu aer de ”Leaving Las Vegas” sunt surprinzatoare.

Imagine din Sirenashow - Yann Goodfaith

Mai jos,un interviu oferit de cineast la Annecy anul acesta: