luni, 26 martie 2007

"Babel" de Alejandro González Iñárritu

Cind Babel a iesit la Cannes s-au nascut din start doua tabere la fel de inversunate: cei care clamau "capodopera" si cei care se plasau de partea ideii "Babel-ilustrata de doi lei pe tema lipsei de comunicare universale". Si cind regizorul mexican a primit premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes, ardoarea celor doua tabere s-a dublat, desi argumentele erau aceleasi dar prezentate in oglinda: filmul coral cu butterfly effect narativ, naratiune si temporalitate sparte, existenta/non existenta mizanscenei, calitatea montajului si a imaginii. Discutii mai putin savante s-au purtat in jurul jocului actoricesc (Brad Pitt a fost candidat la Oscar pentru cel mai bun rol, Cate Blanchett ridicata in slavi, iar Rinko Kikuchi adorata pentru sex appeal-ul aparitiilor ei). Mda... si cu actorii neprofesionisti marocani ce facem? Dupa mine naturaletea a fost de partea lor, mai ales cei doi baietei pastori de capre au stiut sa joace ca nimeni altii tensiunea datorata geloziei dintre frati. Singurul merit pe care l-am gasit jocului lui Brad Pitt, nepunind la socoteala noul look grizonat si ochii lacrimosi, a fost ilustrarea veridica a comportamentului turistului american in afara granitelor sale (e tara ta, descurca-te si fa-mi rost de aia si de aia), lipsa de nuanta in ceea ce priveste celelalte orizonturi si diferentele culturale intre el si restul lumii si deci tusa de anti-americanism a partiturii.



miercuri, 21 martie 2007

Bamako de Abderrahmane Sissako

AVERTIZARE In primul rind , "Bamako" nu este un film pentru cei care adora stilul Tony Scott si videoclip unde camera trebuie sa se invirta de trei ori in jurul axei sale ca spectatorul sa fie multumit, iar cut-urile sa se faca la secunda aproape… In al doilea rind, cele de mai jos se pot inscrie in discutia si comentariile prezente pe blog privitoare la "filmele despre Africa" (Blood Diamond, The Last King of Scotland).



Eroii cerului - Flyboys de Tony Bill

Iesit in septembrie 2006 in circuitul cinematografelor americane, Flyboys a inregistrat un parcurs modest. S-a vorbit despre subiectul neinteresant (chiar si jocurile pe calculator avind ca subiect primul razboi mondial sint lipsite de succes) eliminat din start de marile case de productie, marketingul modest, afisele copiate dupa alte filme de gen (Pearl Harbour de exemplu), lipsa unui actor vedeta din casting, etc.



luni, 19 martie 2007

Paris je t'aime - Orasul iubirii

Filmele astea colective sint destul de prizate in ultimul timp. Dupa ce la TIFF ne-am delectat cu "All the Invisible Children", acum in 2007 a iesit pe ecranele noastre "Paris je t'aime", un film de acelasi gen, lansat cu ocazia festivalului de la Cannes 2006, si care aduna productiile mai multor realizatori mai mult sau mai putin cunoscuti. Tema este fireste discutabila "Paris capitala iubirii" si ca structura alege sa copieze impartirea administrativa a Parisului (initial trebuiau sa fie facute 20 de scurt metraje, tot atitea cite sectoare are capitala Frantei, varianta finala a filmului cuprinde 18 scurt metraje).



marți, 13 martie 2007

Asii din mineca - Smokin' Aces de Joe Carnahan

Nu stiu de ce, la iesirea din sala de cinema, vazind Asii din mineca/Smokin'Aces (aahhhhh traducerea titlului e ca de obicei catastrofica, to smoke inseamna in slang a ucide, a suprima prin mijloace violente iar Aces este numele de artist al unuia dintre protagonisti) am avut viziunea unui sufleu frumos rumenit care implodeaza dezastruos inainte de desert. Adica stiu de ce, pentru ca pur si simplu filmul lui Joe Carnahan seamana cu o reteta de sufleu, si inca unul la moda in anii 90. Sa ma explic: ingrediente sint consacrate cu brio (un pic din tinarul Tarantino din vremea lui Pulp Fiction, un virf de Ocean 11, o lingurita de True Romance, un parfum de Guy Ritchie-ul din Snatch si Jocuri poturi si focuri de arma), inceputul e oarecum promitator (multe personaje, multe complicatii potential savuroase), rateul intervine inainte de genericul de sfirsit. Pontul din final e catastrofic si duce pe ripa toate eforturile regizorului de a construi ceva in genul de film atotdistrugator in care toata lumea trebuie sa participe la dezastru, altfel nu se poate.



luni, 12 martie 2007

Iwo Jima mon amour - Scrisori din Iwo Jima - Letters From Iwo Jima

 E curios cum capriciile distribuţiei in cinematografele noastre, inversând intr-un fel cele două părţi ale dipticului clinteastwoodian, au adus pe ecranele noastre mai intîi Scrisori din Iwo Jima, deşi acesta a apărut cronologic după Steaguri pline de glorie (Flags of Our Fathers). De fapt, cele două filme nu pot fi "citite" decît impreună pentru că alcătuiesc o viziune coerentă şi lipsită de părtinire a aceluiaşi moment de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, cucerirea insulei Iwo Jima.



Children Of Men - Copiii tatalui de Alfonso Cuarón

2027 - intr-un viitor destul de apropiat… poluare conflicte armate, o lume de nelocuit in care umanitatea nu se mai poate reproduce, iar moartea celui mai tinar om de pe planeta, in virsta de 18 ani, are un impact mediatic deosebit asupra tuturor, anuntind sfirsitul. In acelasi timp, o femeie ramine insarcinata si faptul care nu se mai repetase de 20 de ani face ca tinara femeie sa devina persoana cea mai cautata din lume, tinta mai multor grupuri de interese politice si/sau umanitare. Un om ajunge sa fie protectorul ei, pina la capat…

Asa incepe ultimul film al lui Alfonso Cuarón, Children of Men, tusa de anticipatie devine pre-apocaliptica, dupa care se muleaza pe un road movie cu aspecte politice si sfirseste cu mesajul mesianic al salvarii (personale ca nu degeaba personajul principal se prenumeste Theodore si colective prin prezenta bebelusului).
Un parcurs interesant fara indoiala datorita talentului regizorului de a stapini toate aceste accente si de a le pune in valoare in ciuda unui scenariu cam liniar si simplist. Care ar fi ingredientele regizorului mexican ? Decoruri foarte bine facute si minimaliste (sintem departe de ambianta high tech din Minority Report sau din Insula) mizanscena si optiunea de a filma scenele de actiune in planuri-secventa lungi si foarte lungi, irespirabil de lungi, imaginea impecabila semnata Emmanuel Lubezki (Sleepy Hollow, Ali, The New World, plus toate filmele regizate de Alfonso Cuarón), echipa de actori bine aleasa.



duminică, 11 martie 2007

A Good Year - Un an bun

L-am vazut recent, probabil atrasa de trailerul plin cu imagini frumoase din Provence. Si de faptul ca realizatorul se numeste Ridley Scott (NU cel din Kingdom of Heaven, nici cel din Gladiator, poate cel de acum aproape 30 de ani cind debuta cu Duelistii filmat tot in Franta). Si de faptul ca scenariul a fost inspirat din scrierile lui Peter Mayle si de mitul englezilor in goana dupa soare si dupa placerile-simple-si-sanatoase-ale-vietii. Imi ziceam ca la urma urmei, nu orice romance este sortit sa fie o catastrofa.