sâmbătă, 31 mai 2008

Jurnal de TIFF - 31-05 - note pe marginea unor scurtmetraje

Sursa: El Rincon del Corto (fratii Prada)

Umbre II ( Shadows) este un calup de scurtmetraje putin cam ciudate mergind de la monogul pe fond animat (Gill pestisorul de aur) pina la artefacte care aduc cu jocurile pe calculator (Vadata) sau povesti cu Doppelgangeri in buna traditie fantastica (Intilnirea- Die Begegnung), povesti sadice si criminale (Despre pisici si femei), priviri scurte si cam superficiale asupra schizofreniei (Indiferent). Surprinzator, meniul include si un scurtmetraj iranian de atmosfera bine filmat (Aventura). 

Jurnal de TIFF - 31-05 - ... si adulti


Macel in paradis (Paradise Murdered - 2007) de Kim Han-min este un hibrid cu totul aparte. Comedie neagra, thriller si film politist, film catastrofa si de ce nu studiu de caractere, toate se aduna sub aceeasi umbrela care poveste cum comunitatea cea mai izolata din Coreea (17 persoane, dintre care doi copii, locuind pe insula Paradisului) ajunge sa se autoelimine. Scopurile sint aparent variate : banii, spaima de "ceva" care ar fi fost adus pe insula de catre primar si care nu ar fi trebuit sa fie acolo, totul incepind cu o crima "banala" si terminindu-se cu un macel. 

Explicatia finala ar fi un experiment (va mai amintiti the Host ?) cu o substanta care are toate efectele secundare negative din lume : halucinatii, viziuni, agresivitate, angoase, febra etc. Motorul este "prostul satului" care de la cautat pinguinul intr-un puzzle pentru copii ajunge sa-si puna intrebari care de fapt acuza si manipuleaza pe toata lumea, mai putin pe doctorul care urmarea experimentul pe cobaii umani. Modelul este cu siguranta romanul politist foarte clasic (cei 10 negri mititei), crimele oricum sint mult mai gore si mai pasionale. Din cind in cind, o fantomatica "fecioara alba" amatoare de singe ii perturba pe superstitiosi. Ritmul este foarte alert, dialogurile se deruleaza cu repeziciune, se vorbeste enorm in acest film pentru ca deh, este vorba de un mister, iar comicul de situatie este prezent aproape peste tot. Il recomand celor care apreciaza hibrizii cinematografici.
 

***** 
Sursa: Wikipedia

Balul de toamna (Estonia 2007) este primul film in competitie vazut. Programul il prezinta ca fiind un film coral. Mama celibatara, cuplurile pe care sa se dezintegreze, un garderobier care-si noteaza constiincios in jurnal aventurile de-o noapte, batrinul singuratic, sint cele citeva personaje care traverseaza acest film deloc glamour. Veti avea parte de mahalale, de blocurile de beton de la periferie de care cu totii avem parte oricum, de minunate filmari nocturne. Comicul este trist (iata pina unde poate ajunge omul in situatia cutare.) Se bea enorm in acest film, dealtfel dedicatia din genericul de final o spune pe sleau "tuturor celor cu inima mare si ficat sensibil." Si nu este singurul element care face din "Balul de toamna" un film al nordului foarte interesat de problema cuplului care se desface sau care se reimpaca, de individul innebunit de singuratate, de nevroze si violenta ascunsa. 

E ceva Bergman in tot amalgamul asta (cind una dintre personaje ii spune sotului ei ca este imbibat de sine insusi, intrebindu-se cu disperare daca mai este dumnezeu, mi-am spus, pe pariu ca asta este un citat  bergmanian), ceva din Kaurismaki (secventa din restaurant), ceva din sobrietatea lui Ragnar Bragason (ati vazut poate anul trecut la TIFF "Children/Copii"? il veti reintilni aici, in parte cel putin.) 

Nu conteaza cum este finalul, daca se respecta adica linia pesimista sau ba, conteaza felul in care regizorul Veiko Õunpuu reuseste sa imbine toate fragmentele de viata intr-un tot coerent care numai sarbatoare nu este.

Jurnal de TIFF- 31-05 - despre copii...

Sursa: Pajaro de China

"La Rabia" (2008 Argentina) este in ceea ce ma priveste un must see. Si asta mai ales daca adorati filmele minimaliste, cu dialog numai cind este nevoie, o camera care nu se misca in toate sensurile, un gust aparte pentru cadraje fixe si pentru planuri lungi si cu scenariu care nu se sfieste sa fie brutal daca este nevoie - realitatea este deseori brutala. Organizatorii l-au integrat in categoria "aia" la care lumea se uita crucis si care se numeste "fara limite". Inainte de a intra in sala de cinema, o necunoscuta m-a oprit sa ma intrebe ce e aia "no limits" si deci ce fel de film e, bun sau pierdere de timp? Pentru mine a fost bun si asta pentru ca povestea nu este deloc dulceaga. Povestile devin deseori dulcege atunci cind este vorba de copii, traume, violenta in familie. Daca mai apare si ceva sex, atunci e clar filmul trece la "no limits" si deci la subsol.

vineri, 30 mai 2008

Jurnal de TIFF 30-05: "Ecoute le temps" de Alante Kavaite

Sursa: Scifi-universe

Filmul face parte din categoria "Hercule Poirot meets Dark Water". Citind pitch-ul filmului (tradus prin "Asculta timpul") in programul festivalului, imi imaginam ca e vorba de vreun film politist. Adevarul e ca am dat nas in nas cu un amestec de paranormal combinat cu un zest de atmosfera rurala cu mister (ceva gen "L'affaire Dominici" dar mult mai jos, sau poate "Puffball" al lui Nicholas Roeg in premiera mondiala anul trecut tot la TIFF) si cu topping de policier peste toate acestea.


Asadar Charlotte descopera ca are darul mamei ei, clarvazatoare, doar in momentul in care aceasta din urma este ucisa. Charlotte este tehnician de sunet si-si foloseste atuurile si ustensilele meseriei pentru a asculta ceea ce s-a petrecut in momentul crimei. Sincera sa fiu, chestia e cusuta cu ata alba, ne sint prezentate mai multe personaje care ar putea avea chef sa o omoare pe "maman". Intr-un scenariu, totul e posibil cu conditia ca itele afacerii sa tina, or aici Charlotte gifiie si plinge incet, din cind in cind intinde tot felul de sforicele in casa care pare a fi bintuita de o prezenta care din fericire nu ne este aratata. Cu cit casa se surpa, cu atit Charlotte se apropie de adevar, asta intr-o atmosfera mai mult decit noroioasa-ploioasa si umeda. Nici un personaj nu poate sa intre in zona firescului, ai impresia ca toata lumea exista cu scopul de a face placere tinerei regizoare (care semneaza si scenariul.) Flashurile trecutului sint simple scenete pe fundalul unui joc de genul "Cald sau Rece" pe care Charlotte il joaca impreuna cu prezenta aia ciudata in tentativa elucidarii crimei.
Intrebare de 100 de puncte: daca fantoma (sau, ma rog, prezenta aia paranormala) este de partea Charlottei, de ce naiba se mai darima casa in final?

Daca scenariul porneste de la o casa bintuita ( ceva mai darapanata fata de ceea ce puteti gasi in "El Orfanato", mult mai schematica decit constructia sinistra din "Hell House", super romanul lui Richard Matheson la care m-am gindit aproape instantaneu cind am vazut ca era vorba de paranormal) de ce povestea nu a marsat pe partea psihologica (adica trezirea intru clarviziune a Charlottei) ? De ce s-a innamolit povestea in scenariul politist care este atit de inconsistent ?

In "AperiTIFF"ul de azi, Miruna Vasilescu vorbea despre "Asculta trecutul" ca filmul are "suficiente twist-uri care sa il situeze undeva in zona horror-ului japonez", horror-ul ala japonez o veni de la excesele pluviometrice iar twist-urile sincera sa fiu nu prea le vad, pur si simplu nu exista.

PS : Pacat ca sistemul francez de productie incurajeaza cu atita larghete primul film de lung metraj al unui regizor, cu putin noroc si timp "Ecoute le temps" ar fi putut fi regindit si refacut din temelii. Zic pacat pentru ca ochiul de fotograf al regizoarei debutante de origine lituaniana este demn de luat in seama.

Jurnal de TIFF 30-05: "Trapped Ashes"

Sursa: Soresport movies

"Trapped Ashes" (Prizonieri in casa mortii) este un proiet multiregizoral horror; Cristina Mezincescu (AperiTIFF) il numeste "retro horror" pentru ca seamana cumva cu "Tales from the Crypt"( personajul care conduce povestea si isi obliga invitatii prinsi in capcana sa se elibereze de aceasta povestind o poveste horror "pe bune.")

miercuri, 14 mai 2008

"Uzak" ( Departe ) - de Nuri Bilge Ceylan

Sursa: NBCfilms

Tarkovski, Ozu, Jarmush, Kiarostami, Antonioni, Bela Tarr si Tsai Ming-liang sint cineastii citati ca tot atitea posibile puncte de referinta sau de comparatie in ceea ce priveste “Uzak” (Departe), premiul juriului la Cannes in 2003. Povestea este simpla, unii au vazut aici o transpunere foarte moderna a fabulei cu “soarecele de la tara si soarecele de la oras“ in care Yusuf-cel-de-la-tara invadeaza apartamentul lui Mahmut, stabilit deja de ani buni in Istanbul, divortat fara copii si cu o slujba care uneori ii face greata. Yusuf crede ca poate gasi in portul Istanbulului gaina cu oua de aur, mai ales daca se angajeaza pe un vas - la urma urmei, si lui ii plac calatoriile. Cautatul slujbei este un pretext, Yusuf prefera sa caste gura in port, sa o fileze pe donsoara de alaturi cind iese in oras, sa priveasca de foarte aproape femeile singure si vitrinele cu nimicuri, sa asculte povestile marinarilor intr-o spelunca afumata. In paralel, Mahmut prefera fotoliul din fata televizorului asezonat din cind in cind cu cite-o caseta porno, mesele luate in singuratate in vreun mic restaurant, plimbarile matinale si lunga contemplare a vapoarelor care vin si pleaca departe.

marți, 13 mai 2008

La Graine et le Mulet (Cuscus cu Chefal) - Abdellatif Kechiche

Sursa: Wikipedia

153 de minute, atita dureaza povestea neverosimila a lui Slimane care, dupa 35 de ani de munca din care majoritatea la negru pe un santier naval, este dat afara fara menajamente. Slimane pune la bataie indemnizatiile de somaj si reuseste sa isi mobilizeze familia sau mai degraba familiile pentru a pune in practica ideea de a transforma un vapor dezafectat in restaurant acvatic cu profil oriental. Cuscusul cu peste, specialitatea lui Souad, fosta nevasta a lui Slimane, urmeaza sa fie meniul de rezistenta si noutatea culinara, asta pentru ca in orasul- port Sète restaurantele au in mare parte acelasi specific francez.