sâmbătă, 31 iulie 2010

Usor… de vara


Acest post este dedicat celor care nu pleaca in vacanta in vara aceasta si nu, Bucurestiul nu functioneaza (numai) pe post de inchisoare citadina menita sa degaje caldura si umezeala prin toti porii ei/lui de asfalt. Exista 1001 lucruri demne de facut in Bucuresti vara, nu ma pricep decat sa recomand cinema-ul in aer liber.

De aceea reiau programul de la Uranus 144 pe care echipa TIFF mi-l furnizeaza cu regularitate in e-mail, ma gandesc ca poate servi celor interesati de cinema. Ar fi mai intai filmele cu intrare libera adica sfaristul programului de comedii “Un été au cinéma” (profitati in acest ultim weekend, intrarea este libera) care se continua cu selectia de filme “de Uranus” adica una bucata film bun romanesc (“Felicia inainte de toate”) cu una bucata comedie melancolica made in Israel (“The Band’s Visit”) si cu una bucata documentar asasin (“Kapitalism:reteta noastra secreta”). Banuiesc ca “Iron Man 2” face in aceasta ambianta oficiu de toast in atentia motociclistilor pe care ii tot vad  pe la gradina.

luni, 26 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 7 (2)


Dev.D” este unul dintre cele trei filme selectate pentru medalionul Anurag Kashyap de la TIFF: docufictiunea “Black Friday”, thrillerul politic “Gulaal” pe care mi-am dorit sa-l vad, dar l-am ratat si in sfarsit “Dev D”. O sa ma intrebati de ce m-oi fi oprit eu la o drama romantica destul de bollywoodiana in esenta, am sa va raspund din cauza de “Devdas”. Povestea scrisa de Sarat Chandra Chattopadhyay este atat de indiana incat Bollywood nu s-a sfiit sa-si marturiseasca obsesia pentru amorul imposibil dintre Devdas si Paro prin numeroase adaptari pe celuloid. Ar fi multe de comentat despre dragostea platonica, prejudiciile sociale vs remuscarile personale, ori obsesiile mortificatoare, probabil vreun specialist in filmologia indiana o fi decodat deja dedesubturile acestei fascinatii. Recomand calduros varianta bazica semnata de Sanjay Leela Bhansali, un cult pentru genul dramatic glamour-opulent si eventual o comparatie cu “Dev.D”.


sâmbătă, 24 iulie 2010

Comediile verii la cinema proiectate la Uranus 144 ( 24 iulie - 1 august)

Iata ca Ambasada Frantei si Institutul francez din Bucuresti cu sprijinul Groupama s-au gandit sa organizeze un festival in nocturna, adunand parte din crema comediilor frantuzesti de ieri si de azi si proiectandu-le in aer liber pentru cei interesati.
De la comedii usurele de box-office gen “LOL”, selectia cuprinde si bijuterii animate precum filmul lui Sylvain Chomet “Les Triplettes de Belleville” si filme de cinemateca (“Les Demoiselles de Rochefort”, un film din 1967 semnat de Jacques Demy). Cunoscatorii vor aprecia efortul Fundatiei de cinema Groupama si Fundatiei Technicolor de a programa “Le grand amour”, unul dintre filmele lui Pierre Etaix, cineast comic “uitat” si “regasit” de mediile cinefile franceze.




luni, 19 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 7 (1)


Primul film din ziua a saptea a fost in parte inclus in program datorita AperiTIFF-ului, in care “Rien de personnel / Deloc personal” de Mathias Gokalp era recomandat calduros de catre Cristi Marculescu. A avut dreptate, filmul este demn de vazut, scenariul demn de studiat si de discutat in seminar sau workshop. In treacat, sa notez ca “Rien de personnel”, soi de Rashomon corporatist cu ecouri resnais-iene la capitolul exploatarea sunetului si in ceea ce priveste teatralitea asumata, ba chiar dorita dupa cum insusi realizatorul o afirma intr-un interesant interviu, este primul lungmetraj semnat de Mathias Gokalp. Nu stiam nimic despre acest cineast, francez de felul lui dar format la scoala belgiana de cinema, cea indelung dedulcita la realismul cu accente sociale. “Rien de personnel” a deschis balul la “Semaine de la critique” in 2009 la Cannes.


vineri, 16 iulie 2010

Pentru bucuresteni - cinema in parc

Iata ultimele stiri despre proiectiile open-air organizate de catre TIFF, alaturi de cele de la "Uranus 144":

În perioada 17 – 31 iulie 2010, în parcul Bazilescu din sectorul 1 al capitalei, cinefilii bucureşteni se vor putea bucura de o serie de proiecţii open air de senzaţie, în cadrul evenimentului CINEMA ÎN PARC.

marți, 13 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 6 (2)

Seara tarziu mi-am programat sa ajung la “Ssang-hwa-jeom/A Frozen Flower / Floarea de gheata” din doua motive: pentru ca era vorba de un film coreean si pentru ca era vorba de un film coreean de epoca. Un wuxia coreean in tenta queer invartindu-se in jurul unui nucleu epic destul de abordat de la Shakespeare incoace: vasal al regatului Yuan, regele din Goryeo se insoara din obligatii politice cu o printesa chineza, dar il iubeste pe  preafrumosul si preafidelul sef al garzii sale personale. Cand succesiunea la tron trebuie de urgenta asigurata printr-un mostenitor, regele are o idee nu tocmai fericita.



duminică, 11 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 6 (1)

Am plecat dis-de-dimineata sa vad “Kars Öyküleri/Tales from Kars”, un film omnibus rezultat al unei experiente sustinute de IFFR (Festivalul international de la Rotterdam) prin platforma Bright Future care sprijina tinerele si posibilele talente cinematografice. Cele 5 scurtmetraje adunate sub acest titlu comun sunt urmarea unui workshop si a unui concurs de scurtmetraje desfasurate in regiunea Kars (cautati locul acesta pe harta undeva la granita intre Turcia si Armenia), produse fiind de Ankara Cinema Association.


Curiosii care iau ca punct de plecare pentru scotocelile lor IMDB nu-l vor gasi acolo decat pe Özcan Alper (cineva trebuie sa fi vazut primul sau lungmetraj “Sonbahar/Autumn” selectionat la Festivalul filmului european de anul acesta), care aici participa cu scurtmetrajul “Moto Guzzi”. Ceilalti patru foarte tineri cineasti sunt cu adevarat incepatori: Emre Akay (“Küçük Bir Hakikat/ A tiny Reality”), Ülkü Oktay (“Zilo”), Ahu Öztürk (“Açık Yara/Open Wound”), Zehra Derya Koç (“Kül/Ash”). Ceea ce este ciudat: un anume aer comun celor 5 scurtmetraje (subiecte care privilegiaza traditia/familia/viata la sat/dezradacinarea) filmate superb. Senzatia de omogenitate este sustinuta de animatia care incheaga cele 5 scurtmetraje si le da asa un aer de “a fost odata” care le face mai interesante.