 |
| Flixster |
Citiva ani buni
separa cele doua filme ale lui James Gray, unul este filmul sau de debut din
1994, cistigator al premiului criticii la festivalul de la Deauville si al
Leului de Argint la Venetia (ex aequo cu “Heavenly Creatures“ al lui Peter
Jackson), iar celalalt, al treilea opus al autorului dupa “The Yards” din 2000,
prezentat in premiera la Cannes 2007. Cu trei filme in aproape 15 ani, James
Gray poate fi socotit un regizor minimalist, poate prea putin bankable pentru
a atrage proiecte de mari dimensiuni, cu toate ca se bucura de aprecierea si
admiratia unor realizatori precum Claude Chabrol sau Roman Polanski. Nemultumit
de calitatea scenariilor care i se ofera, Gray isi fasoneaza singur povestile
si personajele, asa incit nu este de mirare ca putem regasi aceleasi teme si
motive in cele trei filme concepute pina acum.
 |
| Flixster |
Nu este vorba de o repetitie, ci
de o redare mereu altfel si intrucitva familiara a aceleiasi lumi, si “Little Odessa” si “The Yards“ si “We Own the Night” pornesc de la aceleasi premize:
mediul familial al descendentilor emigrantilor rusi evrei sositi in America in
anii 30, cartierele lor mizere si oarecum inchise in care diferenta dintre
generatii este enorma si generatoare de conflicte dostoievskiene. Si totusi, lucrurile nu sint ceea ce par a
fi in filmele lui James Gray: nu violenta personajelor legate mai mult sau mai
putin de activitatile mafiei evreilor rusi care opera in zona Brighton Beach si
nici conflictele dintre mafioti si politisti sint importante, ci mai degraba
ceea ce mentine coerenta acestui mediu dezradacinat si claustral, adica legea
si singele. Violenta, impuscaturile si rarele secvente de actiune au mai
degraba rolul de a masca adevaratele conflicte pe care le propun scenariile lui
Gray; nu este de mirare ca acestea au fost ulterior judecate pornind de la
premize complet gresite, ca fiind palide copii ale unor filme de actiune deja
cunoscute carora li s-a adaugat pentru condimentare o oarecare ambianta exotica
(vezi cronica lui Roger Ebert la “Little Odessa”).
