luni, 21 iunie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 5 (2)

Dupa lectia de istorie de cinema, am sprintat in partea cealalta a orasului ca sa vad multlaudatul “Der Räuber / Spargatorul” de Benjamin Heisenberg.


De la Berlinala incoace, multa lume a vazut trailerul, a descarcat poate filmul si s-a lamurit cum este cu povestea lui Johann Rettenberger, un tip obsedat in egala masura de atletism si de jefuirea bancilor. Nu cred ca e important fapul ca filmul lui Heisenberg adapteaza un roman care la randul sau romanteaza un fapt divers. Ce mi-a placut mie in acest film este linia de mijloc pe care o adopta scenariul: filmul este in egala masura politist (Rettenberg este eliberat conditionat, se reapuca de hold up-uri, este prins, evadeaza, este urmarit etc), portret psihologic al unui om aflat intr-o fuga perpetua (din dorinta lui? Pentru ca nu se poate opri din alergat?), ba exista si protuberante noir (lipsa de masura a eroului, femeia “fatala”, sfarsitul absurd prin care lovitura de gratie vine din partea unui mosulica aparent inofensiv). “Der Räuber” este putin din toate acestea, dar ramane pana la final indecis, amestecand genurile atunci cand ii convine poate mult mai convingator decat “Revanche”.

duminică, 20 iunie 2010

Gala Filmului Japonez 24-30 iunie


Este un fapt obisnuit acum: de doua ori pe an, Ambasada Japoniei si Japan Foundation ofera publicului bucurestean o saptamana de film japonez la sala Eforie a cinematecii romane. Filmele sunt selectionate cu atentie si, lucru rar, traduse cu minutiozitate, astfel incat cele mai diverse gusturi in materie de cinema sa fie satisfacute.
Iata ce cuprinde programul din vara aceasta:

luni, 14 iunie 2010

Jurnal de TIFF - epilog bucurestean

“Gordos” -In lumea lui Daniel Sánchez Arévalo toata lumea este grasa si rezoneaza in grup



Iata un film care nu a figurat pe lista mea de prioritati de TIFF si nici macar pe listuta de recomandari de dupa TIFF, pe care insa am ajuns sa il vad gratie tepei de sambata care a facut ca “Kûki Nungyô / Air Doll“ sa se evapore fara preaviz, iar peste sala de la MTR sa domneasca suveran numai “Gordos” in regia lui Daniel Sánchez Arévalo. Care dealtfel a domnit si peste gustul publicului care s-a inhamat la filmele din competitie.

duminică, 13 iunie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 5

Ziua a inceput cu o renuntare. Cu parere de rau am lasat balta proiectia de la ora 10  de la Victoria unde trebuia sa vad “De laatste dagen van Emma Blank/ Ultimele zile din viata Emmei Blank” de Alex van Warmerdam.

Hiroshima s-a mutat in Uruguay si locuieste la Montevideo



Hiroshima” de Pablo Stoll este una dintre speciile acelea unice de filme pentru care merita sa-ti faci vacanta la un festival de cinema, in special pentru ca asa ceva nu iese in sali, nu beneficiaza de publicitate sau de comentarii pe forumuri. In parte film de familie (pe genericul de final a defilat cred toata familia Stoll activand in propriile roluri, probabil restul echipei de filmare fiind alcatuita din prieteni, vreo doua-trei matusi asigurand cateringul) realizat cu mijloace minimale (Pablo Stoll asigura regia, montajul, scenariul), filmul face parte din acele mini slacker movies in care la propriu nu se intampla mare lucru. Tema ar fi “o zi din viata obisnuita a lui Juan Stoll, un tip cumsecade si din cand in cand muzician”. La acestea se adauga schepsisul: pelicula se doreste a fi un comic+ muzical+mut in culori, cu intertitluri inclusiv pentru onomatopee. Cartoanele (mai apropiate de bulele de dialog din comics decat de intertitlurile filmelor mute dealtfel) merg foarte bine cu aerul de improvizatie melancolica pe care o afiseaza filmul. Fondul muzical aproape omniprezent foarte atent selectionat este playlistul de pe walkmanul lui Juan, variatiile de mood ale acestuia se acorda perfect cu stilurile muzicale ale soundtrack-ului. Am senzatia ca muzica si aluziile filmice (intalnirea dintre Juan si tatal sau filmata in ralenti si duelul din western, secventa din fata spitalului reluata de trei ori) adancesc ceea ce ar fi putut fi un film de familie.

miercuri, 9 iunie 2010

Un pic de TIFF la Bucuresti (9-17 iunie)

Aflu, bineinteles prea tarziu, ca s-a lansat deja picul acela de TIFF care, in mod traditional deja, ajunge si pe la Bucuresti imediat dupa festival. Puteti gasi programul aici. Mi se par ingrozitor de putine filme fata de cele 240 proiectate la Cluj, dar sa fac bine sa nu mai cartesc, filmele de festival sunt atat de rare in meniul saptamanal al unui iubitor de cinema bucurestean, incat merita sa ne organizam cel putin o deplasare la sala de la MTR.

Kuki ningyo/Air Doll (2009), ultimul film al lui Hirokazu Kore-Eda pe care el insusi l-a scris, regizat, montat si produs (nu l-am vazut la Cluj, dar fiind vorba de unul dintre cele doua filme japoneze de anul asta mi-ar parea rau sa il mai pierd inca o data). Povestea imi pare cunoscuta din scurtmetrajele de animatie de la Anim’est, regizorul insa ma intereseaza de la “Nobody Knows” incoace.

luni, 7 iunie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 9

Despre conflicte etno-religioase si nu numai

Focusul Israel ilustreaza cu brio acest ghem de conflicte care amesteca ura etnica cu extremismele religioase si intoleranta clanica. Imi plasez deci selectiile cinematografice in Orientul Mijlociu. Singurul alogen este filmul lui Todd Solondz, care se poate cumva incadra in tematica zilei daca ne concentram pe notiunea de familie ca univers doldora de clisee.


Pe My Father, My Lord / Tatal meu, Stapanul meu” de David Volach il semnalasem acum cateva luni bune pe movieblog, filmul fiind anuntat intr-o editie a zilelor filmului israelian organizat la cinemateca de la Eforie. Am luat atunci plasa, filmul nu a mai fost proiectat si m-am trezit in fata unui alt film, mult mai modest. Cum rareori intru in sala de cinema fara sa ma interesez in prealabil despre filmul care va fi proiectat, cam stiam despre ce este vorba (o rescriere nemiloasa a povestii sacrificiului lui Abraham). Scenariul este foarte minimalist, familia, la fel, neasteptat de restransa; legaturile dintre personaje sunt cumva abstractizate, iar posturile lor adesea hieratice. Micile intamplari ale vietii de zi cu zi sunt tot atatea surse de reflectie pe seama Torei. Cartea sfanta este vazuta mai mult decat document fondator al umanitatii privilegiate a omului; dupa rabbi, oamenii au suflet doar in masura in care apartin poporului ales si doar pentru ca lor le-a randuit Dumnezeu porunci. Tora  ajunge astfel sa manipuleze viata prin rigoarea preceptelor, interdictiilor si exigentelor care incadreaza existenta oricarui mensch.

vineri, 4 iunie 2010

Jurnal de TIFF - Ziua 4 (3)

"Les secrets / Secrete ingropate" de Raja Amari


Cel de-al doilea lungmetraj al regizoarei tunisiene Raja Amari, aparut la 8 ani dupa debutul in 2002 cu “Satin rouge”, isi propune sa fie un soi de thriller feminin combinat cu o buna doza de drama psihologica. Sfarsitul trebuie sa aduca la suprafata intr-o maniera exploziva secretele ingropate ale unei familii traind la marginea societatii. Actiunea are loc undeva la tara, intr-o superba casa abandonata de nepotii fostilor proprietari in care trei femei ocupa pe sest fostele cartiere ale slujitorilor si traiesc de pe azi pe maine aproape in subteran. Situatia este voit alambicata de catre scenariul care nu doreste sa puna prea mare pret pe veridicitate sau explicatii de orice fel or fi ele, preferand misterul. Echilibrul fragil in care isi duc viata de pe azi pe maine Rhadia, foarte tanara Aicha si mama lor este rupt dintr-o data de aparitia lui Ali, nepotul fostilor proprietari care se instaleaza aici impreuna cu prietena sa Selma. Aceasta devine foarte repede obiectul adoratiei invazive a Aichei si tinta urii oarbe pe care i-o poarta Rhadia.

Jurnal de TIFF - Ziua 4 (2)

15

Duceam dorul scurtmetrajelor atat de putin prezente la TIFF (pacat, de exemplu, ca cele doua calupuri de scurtmetrajele “umbre” sunt proiectate o singura data), asa ca mi-am inceput ziua cu “15” prima compozitie omnibus de scurtmetraje bulgaresti facuta sa jaloneze 15 ani (1995-2009) din viata cinematografiei bulgare.

Chiar daca unele din scurtmetrajele alese mi s-au parut mai putin interesante, ce conteaza este impresia de ansamblu care incearca sa coreleze istoria sociala

marți, 1 iunie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 3

Tema zilei 3 imi pare sa fi fost “terapia ca mod de a suporta viata”, iarasi am facut ce am facut si din cele 40 de proiectii posibile in cele 13 locatii programate pentru ieri am ales 4 filme cumva inrudite.


Huacho

Huacho”, singura exceptie din program. Filmul lui Alejandro Fernández Almendras face parte din focusul pe cinema-ul chilian si abordeaza intr-un stil personal o tema draga cinematografului de buget restrans: saracia si viata la tara in ziua de azi cand mizeria nu exclude telefonul mobil, mall-ul si calculatorul. Dupa cum spune cronicarul, “huacho” (“abandonat”, “bastard”) este cumva cotidianul vazut ca echilibristica complicata, calculata cu parcimonie pana la ultimul peso: factura de curent este platita dupa decablarea de la alimentarea cu curent, hainele noi sunt purtate o zi-doua fara sa li se scoata etichetele pentru a putea fi schimbate (tot e bun la ceva sistemul de returnare a produselor de care cumparatorul nu este multumit), cu patroana se poate discuta despre un posibil avans (chiar daca refuzul este cu zambetul pe buze). Abordarea aproape documentara este dublata de o structura in patru parti care urmareste pe fiecare din cei patru membri ai unei familii in rutina cotidiana pe decursul unei aceleiasi zile. ”Rashomon” nu-i departe, numai ca cele patru povesti sunt simple si cumva calchiate una pe alta, nu exista mister de dezlegat, iar cele patru personaje, de la bunic pana la nepot au totul in comun, in special raportarea fata de bani si recursul sistematic la minciuna. Aceasta se dovedeste cea mai eficace in complicatul proces de pastrare a stimei de sine pe linia de plutire.

Jurnal de TIFF - ziua 3 - Here

Here: “-Why are you here? - Because I’m not there”

Ciudate mai sunt salile de cinema in miez de noapte, ultimele proiectii rivalizeaza cu cele programate la 10 dimineata: sali aproape goale, murdare, fara cozi la bilete si inghesuiala la intrare, lume obosita fara chef de chicoteli si discutii la telefon sotto voce. Momentele de neimbulzeala sunt putine la TIFF, fac tot ce pot ca sa ma bucur de ele, asa am aterizat la “Here”, a doua revelatie a zilei 3 dupa pantofiorii de un rosu turbat de la Echinox.


“Here” este un produs inteligent care jongleaza cu rafinate teorii de