Aflu, bineinteles prea tarziu, ca s-a lansat deja picul acela de TIFF care, in mod traditional deja, ajunge si pe la Bucuresti imediat dupa festival. Puteti gasi programul aici. Mi se par ingrozitor de putine filme fata de cele 240 proiectate la Cluj, dar sa fac bine sa nu mai cartesc, filmele de festival sunt atat de rare in meniul saptamanal al unui iubitor de cinema bucurestean, incat merita sa ne organizam cel putin o deplasare la sala de la MTR.
Kuki ningyo/Air Doll (2009), ultimul film al lui Hirokazu Kore-Eda pe care el insusi l-a scris, regizat, montat si produs (nu l-am vazut la Cluj, dar fiind vorba de unul dintre cele doua filme japoneze de anul asta mi-ar parea rau sa il mai pierd inca o data). Povestea imi pare cunoscuta din scurtmetrajele de animatie de la Anim’est, regizorul insa ma intereseaza de la “Nobody Knows” incoace.
De curiozitate incercati Navidad (2009) semnat de Sebastian Campos, chilianul care a provocat polemici serioase pe bloguri si forumuri atunci cand in 2007 a obtinut trofeul Transilvania cu La sagrada familia. La Cluj am pierdut filmul, sper de data aceasta sa-l pot vedea, desi m-am numarat printre cei carora “Sfanta familie” le-a dat dureri de cap.
Atentie speciala acordati, va rog frumos filmului lui Aleksei Popogrebsky “Kak ya provyol etim letom/ Cum mi-am petrecut sfarsitul verii” si incercati sa vedeti aceasta combinatie de drama psihologica, film de actiune avand in fundal tema maturizarii. Este unul dintre putinele filme pe care l-am asociat instantaneu cu notiunea de “onestitate” in materie de scenariu si de regie.
Pentru cei interesati de minimalismul sud-american, tematica sociala fara tente moralizatoare indigeste, o tandra lentoare care caracterizeaza dezvoltarea scenariului si prezentarea personajelor, poate incercati sa vedeti “Huacho” al doilea film de lungmetraj al chilianului Alejandro Fernandez Almendras. Un film robust, nu foarte vorbaret, cumva luminos pana la urma.
In ceea ce ma priveste, as incerca sa vad si “Postia pappi Jaakobille/Scrisori catre parintele Iacob”, o productie finlandeza semnata de Klaus Haro, asta dupa ce azi as fi putut vedea documentarul lui Andrew Lang “Sons of Cuba” daca bineinteles as fi primit comunicatul de presa mai din timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu