“Izmena” a fost unul dintre filmele locomotiva ale acestei editii TIFF, o demonstratie de cinema de 4 stele si jumatate semnata de un cineast extrem de interesant. "Izobrazhaya zhertvu/ Playing the victim" (2006), o comedie amara cu iz hamletian si finisaje de film politist dezvaluie formatia de om de teatru a lui Kirill Serebrennikov. Vine apoi ciudatenia aceea de "Yurev den/Yuri’s Day" (2008), un soi de mister suprarealist cu ambitii de alegorie politica si sfarsit greu de suportat. Cineastul se intoarce iarasi la cinema cu "Izmena /Betrayal" (2012) si testeaza de data aceasta o noua varianta de abordare a unui subiect aproape teatral (doua sufletele inclestate unul intr-altul intr-o crepusculara aventura pasionala) daca n-ar fi orchestrarea cinematografica cu totul deosebita care-l face pur spectacol de cinema. De la competitia de la Mostra incoace, cronicarii au intors filmul pe toate fetele si l-au interpretat in fel si chip, nedumeriti de aspectul bizar, de incongruenta scenariului (cosemnat de Serebrennikov si de Natalia Nazarova), de referintele multiple la cinema, la filmul noir, la Hitchcock, cu un twist de ironie rece pe deasupra.
