miercuri, 30 iulie 2008

Usor, de vara: "Wanted" si "Kung Fu Panda"

Flixster
Flixster


In programul pe care mi l-am alcatuit acum o saptamina la cinema, cele doua filme vazute au avut, fara voia mea, ceva in comun. Filmul pentru copii care putea atrage adultii doar prin trucurile vizuale ("Kung Fu Panda") si mostra “shoot’em up” mai degraba pentru adolescenti ("Wanted") au exploatat, fiecare in legea sa, maturizarea eroului in drumul sau spre plenitudine-si-implinirea-destinului-personal. Asadar doi luptatori, un panda pintecos cu mobilitate zero si un tip complet insignifiant, cocosat de povara atacurilor de panica si a profundei indiferente fata de propria-i existenta. “Kung Fu Panda” este un revival care mixeaza nostalgii dupa epoca aurita a filmelor cu arte martiale din anii 70 si poezii CGI precum “Crouching Tiger, Hidden Dragon”. “Wanted” este orchestrarea unui comic book (autori Mark Millar si J.G. Jones) in hainele cinematografice ale sfirsitului anilor 90 ("The Matrix", "Fight Club", "Office Space") devenite acum obiecte de cult si devotiune.

marți, 29 iulie 2008

A murit Jo

Vertigo Magazine

Jo alias Youssef Chahine a murit duminica 27 iulie la Cairo. Alexandrin de felul lui, cu o familie atit de amestecata incit Jo se putea lauda ca in vinele lui curgea singe din intreg Orientul Mijlociu, a fost considerat pe drept cuvint ”constiinta cinematografica a lumii arabe”. Indragostit pentru totdeauna de Alexandria natala, oras caruia i-a inchinat o superba (si de negasit pe net) trilogie si poemul cinematografic "Iskanderija, kaman oue kaman" /"Alexandria Again and Forever" (1990), Jo a inceput prin a fugi la 17 ani in Los Angeles ca sa invete sa-l joace pe Hamlet (vezi “Alexandrie… New York", 2004). Reintors in 1948 in Egipt, Jo se pune pe facut filme: "Baba Amin" / "Father Amine" (1950), "Siraa Fil-Mina" / "Dark Waters" (1956) - primul film arab care vorbeste despre lumea minerilor, "Bab el hadid" / "Cairo:Central Station" (1958), in care el insusi joaca in rolul unui Quasimodo de cartier, voyeur infirm si schizofren care va ajunge pina la urma la crima.

joi, 24 iulie 2008

"Cassandra’s Dream / Visul Casandrei" de Woody Allen

Wikipedia

 “Can funnyman Woody make another goody?” si “Why 'Cassandra's Dream' is turning out to be Woody's nightmare" sint doar doua din titlurile articolelor aparute acum aproape un an, ocazionate de proiectia filmului “Cassandra’s Dream” la Mostra in septembrie 2007. Primul este un amestec de filmografie esentializata si de birfele legate de viata personala a lui “funny Woody”, cineast revendicat cu fermitate de New York-ul care se recunoaste in cele mai bune filme ale sale. Al doilea povesteste destul de amanuntit conferinta de presa de la Venetia la care, de indata ce Woody Allen a deschis gura, s-au auzit risete in sala, chiar daca ceea ce zicea omul ("I have always wanted to be a tragic writer - a writer of tragic material”) nu era deloc comic. Ambele articole au promulgat ironic moartea artistica a cineastului veteran, pe motiv ca omul se repeta si ca dezerteaza din mediul new yorkez in beneficiul Londrei.

vineri, 18 iulie 2008

Usor, de vara - Spaime si scirbe cu Pang Bros si Christophe Gans


Motto:
Ring around the rosy,
A pocketful of posies,
Ashes, ashes,
We all fall down !
("Ring a Ring o' Roses", cintecel din folclorul copiilor, colectia" Mother Goose")

*****

Iata doua intrebari “cu bataie” care mi-au trecut prin cap saptamina asta :
  1. Poate adaptarea cinematografica dupa un joc video sa fie cel putin la fel de reusita in manipularea suspansului ca experienta jocului ?
  2. Cum poate filmul sa retranscrie in mod eficace interactivitatea jocului video fara sa plictiseasca prin excesul de clisee proprii ?

miercuri, 16 iulie 2008

BFF - "Aventurile lui Munna Bhai / Lage Raho Munna Bhai" de Rajkumar Hirani

Wikipedia

 Goooood morninnnnng, Mumbai !" (va mai aduceti aminte de Robin Williams in rol de DJ in "Good Morning, Vietnam"?) este refrenul care ritmeaza aventurile lui Munna alias Murli Prasad Sharma (Sanjay Dutt) si ale amicului Circuit (Arshad Warsi) in feeria comica “Lage Raho Munna Bhai” (2006). Avem de-a face cu al doilea film al regizorului Rajkumar Hirani, care dupa ani buni de lucrat in departamentul tehnic, propulsat fiind de popularul producator Vidhu Vinod Chopra, a devenit regizor si s-a lansat cu "Munna Bhai M.B.B.S.", o comedie nebuna in care gangsterul Munna incearca sa devina medic chirurg din dragoste pentru o fata. Ideea a fost un important succes de casa, sequel-ul insa este considerat cel mai vizionat film din istoria cinematografiei indiene, iar duo-ul Munnabhai si Circuit sint astazi legende vii.

duminică, 13 iulie 2008

BFF - "Broke Sky / Secretul" de Thomas Callaway


IFC Films


Demonic Toys", "Friday 13th Part VII", "Assault of the Killer Bimbos", "Project:Metalbeast", "Skeletons", "Mil Mascaras vs.the Aztec Mummy", "Buried alive" sint citeva dintre titlurile la care Thomas L. Callaway a lucrat mai intii pe post de cameraman, apoi ocupindu-se de efecte speciale, uneori de montaj si de cele mai multe ori asigurind  rolul de director de imagine. Cum vine o zi in care mai fiecare director de imagine cu ambitii isi pune foarte serios problema de a face un film, acelasi morb l-a facut pe Callaway sa-si vinda casa, si sa accepte orice alt job in industria cinematografului pentru a duce pina la capat “Broke Sky”. Filmul acesta ar trebui sa deruleze pe generic sute de “special thanks to”, fiind rodul unui efort colectiv : familia, prietenii, locuitorii din imprejurimile orasului Waco, Texas, cei patru producatori si trei muzicieni care au lucrat la soundtrack, scenariul semnat de nu mai putin de patru nume, sunetul foarte ingrijit, distributia foarte potrivita etc. Detaliile celor trei ani de lucru la “Broke Sky”, cu filmari in timpul verilor si mai ales atunci cind T. Callaway facea rost de bani, le puteti afla de pe situl filmului.

sâmbătă, 12 iulie 2008

BFF - Refugee (Mülteci) de Reis Çelik

Sinematurk

BFF a mers anul acesta pe linia “fictiune documentara” care face cariera in mai toate festivalurile de cinema. E la moda nu numai sa faci o poveste “based on a true story” dar si sa faci din fictiune o hiperrealitate mai dificil de inghitit decit realitatea. ”Refugee” se incadreaza in mare parte in acest gen de pelicula-marturie in care intra mai toate filmele care vorbesc despre populatii minoritare, migratii economice sau politice, refugiati, treceri ilegale de granite. Cum ingredientul de baza este deja cunoscut, organizatiile pentru protectia drepturilor omului si campaniile organizate de jurnalisti au facut mult in acest sens, pentru cinema ceea ce conteaza este felul in care povestea este spusa si ritmul in care aceasta merge mai departe. Sfirsitul este total previzibil, numai ca aici frisonul nu vine din ceea ce se intimpla ci din cum se intimpla.

joi, 10 iulie 2008

BFF - Blind Mountain / Muntele blestemat de Li Yang

Filmasia

Mare surpriza sa vad ultimul film al regizorului chinez Li Yang in programul BFF, locul doi in ordinea preferintelor juriului la “Un certain Regard“ la Cannes 2007 dupa “California Dreaming (nesfirsit)”. Li Yang se facuse deja cunoscut cu primul sau film din 2003, “Blind Shaft”, un thriller minier hiper realist care a impresionat publicul festivalurilor prin tonul lipsit de ocolisuri al peliculei turnate pe furis care vorbea despre lacomie, dezumanizare si mai ales de mizeria crunta in care supravietuiesc minerii chinezi de astazi. ”Blind Shaft” ramine pe lista mea personala “most wanted”, iar “Blind Mountain” marcheaza puternic la categoria “cel mai sinistru film”. Si asta e de bine, adoratorii lui “Hostel: part II” sa ma ierte, dar jucariile cheap horror ale lui Eli Roth sint schite inconsistente care nu au in comun cu “Blind Mountain“ decit poate subiectul, in generalitatea sa : traficul de carne vie. Sclavia sexuala combinata cu prostitutia fortata au fost tratate in filme mult mai serioase precum “Promised Land” (Amos Gitai, 2004), “Lilja 4-ever” (Lukas Moodysson, 2002) sau mai nou “Trade”( Marco Kreuzpaintner, 2007).


In “Blind Mountain“ (titlu original Mang Shan, 2007) Li Yang ambiguizeaza subiectul profitind de statisticile care inregistreaza mii de cazuri de femei si copii rapiti si vinduti apoi in regiunile foarte izolate din China rurala. Obiceiul de a cumpara o nevasta tine de traditie si este in prezent practicat intens datorita migratiei masive a populatiei, desi legea il interzice. Rapirile si traficul organizat sint datorate in parte politicii copilului unic si in parte tot traditiei care merge pina la a recomanda uciderea pruncilor de sex feminin pentru ca “a creste o fata e totuna cu a uda cimpul altei familii”. Scenariul semnat tot de Li Yang propune o sinistra distopie plasata la inceputul anilor 90 si care poate foarte bine sa aiba loc astazi : Bai Xuemei, o tinara absolventa fara loc de munca, este in culmea fericirii cind o prietena o recomanda pentru o slujba banoasa, dupa care ea descopera ca  tocmai a fost vinduta pe 7000 de yuani unei familii dintr-un sat uitat de lume ca “nevasta“ a unui tip (Yang Youan) trecut bine de 40 de ani. Nici rugamintile fierbinti, nici greva foamei, nici rezistenta violenta sau tentativa de sinucidere nu o ajuta pe biata fata care este batuta, violata, brutalizata sistematic, tratament dealtfel aplicat mai tuturor femeilor din sat care au ajuns aici in urma unei tranzactii de vinzare-cumparare.
O sa te obisnuiesti, ii spun celelalte fete. Intr-adevar alegeri nu sint prea multe: sa fii schilodita in bataie daca incerci sa fugi, pentru ca gasca masculilor din sat este foarte solidara, iar autoritatile locale nu se amesteca in “afaceri de familie” sau sa te resemnezi si sa faci copii, ca o vita in plus in cireada fermei de care apartii. Aproape trei sferturi din filmul lui Li Yang urmareste tentativele de fuga pe care Xuemei le pune la cale si care, prin repetarea situatiilor in care biata eroina se pune sistematic, induce o insuportabila viziune de cosmar din care nu prea exista iesire. Dupa fiecare evadare care sfirseste prost, camera se fixeaza inevitabil pe inaltimile muntoase inconjuratoare surprinse in anotimpuri diferite. Sentimentul ca te afli, tu, spectatorul, intr-o cusca este coplesitor.

Societatea rurala in care dominatia masculilor adulti este litera de lege contine in mic toate tipologiile sociale posibile (comerciantul, politaiul, tinarul invatator, postasul) liantul unic fiind banul. ”Barbari” este cuvintul cu care-si improasca Xuemei ura si dispretul pentru noile ”rude,” lipsiti de educatie si impermeabili la aceasta, focalizind pina la dezumanizare pe ideea obtinerii unui urmas de sex masculin. “Vom avea grija de tine daca ne faci un baiat,” ii murmura consolator soacra lui Xuemei. Li vorbeste astfel in putine cuvinte despre situatia ciudata creata de progresul insusi: somaj si supracalificare in zonele foarte dezvoltate, reificarea unor vechi traditii datorata noilor nevoi economice  in zonele cele mai sarace. Scenariul avanseaza o poveste foarte simpla si liniara care nu se joaca cu trucurile narative obisnuite pentru a obtine “fulltime melodrama”. Sintem departe de epopeile pastorale ale lui Zhang Yimou in care taranci precum Qiu Ju (Gong Li) sint magnifiate de poezia imaginii. Taranii lui Li Yang isi cumpara porci pentru a avea macar o justificare pentru taxa de porc impusa tuturor si-si lasa copiii fara educatie pentru ca nu pot plati “taxa pentru scoala”. Ba mai mult, “du-te de-aici cu inchisoarea” spune unul dintre ei, “in oras se plateste si mai mult [pentru o nevasta].” E normal deci ca, in contul celor 7000 de yuani, mama si tata sa-si imobilizeze nora asa incit “ginerica” s-o poata viola, de vreme ce fata nu are cum sa se rascumpere. In ceea ce priveste politia (nu cea locala, bineinteles), reactia acesteia este mult prea timorata,oamenii legii cad de acord sa o abandoneze pe Xuemei in sat, ingroziti fiind de reactia satenilor. Este, cred, prima data cind, intr-un film chinezesc, puterea centrala se teme de o rascoala locala si  se hotaraste sa nu se bage in “afacerile de familie”, fie ele profund ilegale.
Secventa à la Frankenstein (referinta este buna, incapatinata Xuemei este o continua sursa de nervi pentru toata lumea, inclusiv pentru celelalte victime, un alien, ce mai)  in care multimea furioasa ii agreseaza pe oamenii legii veniti s-o recupereze  pe Xuemei este vazuta de unii critici ca fiind foarte tensionata, asa ca “Why wasn’t the whole film that angry?” Astia sint amatorii de “Hostel: part2”, care cred ca “Blind Mountain“ sufera de un calm plat pentru ca nu se intimpla mare lucru si nu se intimpla sigur mare lucru de vreme ce nu exista deloc soundtrack si, ca atare, nu avem parte nici de “emotia care trebuie sa stea la baza actiunii”. Imi permit sa plictisesc eventualul cititor pentru ca insanitatile criticilor trebuie citate, cred ca rari au fost cei care au privit filmul la justa lui valoare de fictio-documentar, hai sa numim asa genul asta hibrid . Prezentat fiind la festivalul de la Cannes, “Blind Mountain” a suscitat polemici si discutii, din cauza nu atit a subiectului, cit mai ales a finalului brutal (a ucis Xuemei sau nu?) ca optiune estetica interesanta.

S-a vorbit de asemenea despre “moliciunea alegoriei politice” (Xuemei traieste, la urma urmei, intr-un peisaj concentrationar precum “The Prisoner” si orice alt personaj orwellian) pe care ar incerca-o regizorul. Filmul a fost incadrat in categoria thrillerului psihologic sau delirant. Muntii aceia au devenit metafore ale societatii chineze la fel de opace pe ambele versante (traditie/progres economic galopant). Unii au vorbit de  melodrama in genul lui Douglas Sirk (???) in care singura metafora valabila ar fi replica mamei–soacre “toate femeile trec prin asta“.

In ceea ce ma priveste, am admirat stiinta cu care imaginea semnata de Jong Lin (“Eat Drink Man Woman”, 1994, “Once Upon a Time in Shanghai”, 1998, “Sunflower”, 2005) si scenariul lui Li Yang au reusit sa transforme peisajul montan intr-o circumscriere claustrofoba care exploateaza spaimele cele mai adinci ale oamenilor (vezi cronica lui Neil Young). Dupa cum spuneam, mi-a placut enorm scenariul lentei decaderi a eroinei, fara smecherii, fara fraze in plus, fara discursuri, fara happy end, fara personaje in alb/negru sau morala de orice fel, fara orice urma de falsa emotivitate. Pe scurt, unul dintre cele mai bune filme din 2007. Sincera sa fiu, nu ma asteptam ca filmul sa cistige mare lucru la BFF. Nu este genul care sa atraga unanimitatea criticilor, daca va uitati la palmares, “Blind Mountain” a fost pe de-a-ntregul lasat la o parte, mie mi se pare injust.

marți, 8 iulie 2008

BFF - Mixed Doubles / Dublura de Rajat Kapoor

Comedie de moravuri invirtindu-se in special in jurul plictisului in casatorie, “Mixed Doubles” este cel de-al doilea lung metraj al regizorului independent (si actorului de teatru si cinema) Rajat Kapoor. Realizat cu mijloace economice, filmul aduce in prim plan dilema unui barbat de virsta mijlocie care nu stie prea bine cum sa-si gestioneze rutina maritala si care la un moment dat ii propune sotiei mult prea conservatoare o experienta riscanta, swingul sau, mai pe romaneste, schimbarea ocazionala a partenerului. Subiectul este foarte sensibil pentru spectatorul standard indian, fie el apartinind clasei mijlocii, asa ca scenariul trebuie sa propuna un hibrid exploatind in mare masura satira occidentala a escapismului sexual modern si filmul hindus care in mod normal cenzureaza si epureaza orice subiect “fierbinte”. Mixtura privilegiaza comicul de limbaj si situatiile hilare in care intra cuplul Sunil-Malti, secventele de dizarmonie domestica privilegiaza spatiul dintre usa de la intrare si masina de spalat in care au loc majoritatea “schimburilor argumentative” care culmineaza cu despartirea temporara a cuplului. Turnura scenaristica facuta sa evite partida de sex este cel putin exotica pentru  spectatorul occidental; s-o fi gindit oare regizorul ca merge prea departe atunci cind alege sa solutioneze intilnirea a doua cupluri printr-o dezastruoasa noapte a erorilor?

luni, 7 iulie 2008

BFF - Hey Ram ! de Kamal Hassan

Wikipedia

Publicul larg spectator sufera de o ciudata miopie in ceea ce priveste cultura indiana. Si inca, literatura este cit de cit acceptata. Toata lumea il stie pe Salman Rushdie din cauza “Versetelor satanice”, noua editura Taj Books & Media incepe sa traduca romanele autorilor indieni anglofoni deja consacrati; sa vezi “Devdas” in rafturile librariilor este aproape un soc cultural pentru cititorul obisnuit sa-si fereasca ochii de cioacele “spiritualiste”. Incercati insa sa vedeti reactia la filmele indiene de pe forumurile de cinema, e lapidare curata si dispret de taliban.

miercuri, 2 iulie 2008

"The Fly" de la cinema la opera

homme-papillon

Uite ca nu am avut timp sa caut alte exemple de filme convertite in spectacole de opera, cert este ca experientele de genul acesta sint rare. In seara de 1 iulie, la Théâtre du Châtelet "The Fly" este prezentat in premiera mondiala sub forma de opera in doua acte compusa, ca si soundtrack-ul filmului cu acelasi titlu, de catre Howard Shore. Experimentul este sustinut de orchestra filarmonica Radio France, dirijata de catre tenorul Plácido Domingo.

marți, 1 iulie 2008

BFF - A Casa de Alice Casa lui Alice de Chico Teixeira

Cinemagora

Primul lungmetraj de fictiune al cineastului brazilian Chico Teixeira, preocupat pina acum de specia filmului documentar, este departe de telenovelele care amesteca tradari, relatii extraconjugale, scandaluri in familie si drame. Si totusi substratul telenovelei exista: Alice duce o viata anodina alaturi de sotul ei sofer de taxi si de cei trei fii, traind in apartamentul mamei sale, dona Jacira. Slujba ei de manichiurista nu-i aduce mare lucru dar ii permite la un moment dat sa-l reintilneasca pe Nilson, o dragoste din tinerete care o face sa-si reverse asteptarile si refularile precum o eroina de telenovela. Alice adora sa se imbete cu sperante desarte si sa faca aceleasi greseli ca altadata si asta sub ochii mamei sale, adevaratul personaj pivot din filmul lui Teixeira. Filmul a crescut, spune regizorul, in jurul donei Jacira si a cecitatii ei incipiente ("I started writing a character that was gradually losing her sight throughout the film, with things she didn't want to see.") Cecitatea este unul din handicapurile care l-au preocupat pe regizor care a inceput sa-l investigheze in maniera unui documentarist, apoi a imaginat personajul Jacira, dupa care in jurul ei au inceput sa graviteze ceilalti membri ai familiei. Jacira este cea care, prin murdaria hainelor celorlalti pe care ea le spala zilnic; este la curent, fara sa vrea, cu apetitul ginerelui pentru adolescente, cu prostitutia discreta pe care o practica nepotul cel mare, viitor locotenent, cu hotiile si mismasurile nepotului mijlociu si cu “pasiunea” acaparatoare a fiicei sale pentru un alt barbat, lucruri pe care Jacira le condamna pe muteste.

BFF - "Das Fräulein / Vieti obisnuite"de Andrea Štaka

Das Fraulein

Iata in sfirsit un film elvetian “cu vîna”, scris (Andrea Štaka), scenarizat de femei (Marie Kreutzer, Barbara Albert) si regizat de debutanta Andrea Štaka (Leopardul de Aur la Locarno in 2006) care alege un subiect indelung dezbatut de filmele “cu mesaj multicultural“. “Das Fräulein” amesteca problema imigratiei (mai vechi si mai noi) combinata cu cea a adaptarii la noile conditii de viata, apoi identitatea celor care aleg sa se stabileasca in alta tara, dorul de acasa, dezradacinarea, intoarcerea (de cele mai multe ori imposibila sau perceputa ca fiind fara rost) si in subsidiar razboiul din Balcani cu toate relele lui. In principiu, ceea ce vedem pe ecran, adica povestea a trei femei, una croata, alta bosniaca si in fine a treia sirboaica care se intilnesc in peisajul neutru si rece din Zürich.