Usor, de vara - Spaime si scirbe cu Pang Bros si Christophe Gans

Motto:

Ring around the rosy,

A pocketful of posies,

Ashes, ashes,

We all fall down !

("Ring a Ring o' Roses", cintecel din folclorul copiilor, colectia" Mother Goose")

*****

Iata doua intrebari “cu bataie” care mi-au trecut prin cap saptamina asta :

1. Poate adaptarea cinematografica dupa un joc video sa fie cel putin la fel de reusita in manipularea suspansului ca experienta jocului ?
2. Cum poate filmul sa retranscrie in mod eficace interactivitatea jocului video fara sa plictiseasca prin excesul de clisee proprii ?

Wikipedia

Wikipedia

 

Pentru ilustrare, mi-am pregatit un cocktail in consecinta : ”Re-Cycle” (2006) semnat de gemenii Danny si Oxyde Pang si “Silent Hill” (tot 2006) de Christophe Gans. Adica un film care intentiona sa fie un “horror cu tenta ecologica” si ulterior comparat cu un videogame fantasy, si un altul care-si anunta din titlu intentia de a compila primele trei variante ale jocului si care, dupa mine, devine altceva.

Cele doua pelicule, aparute la citeva luni distanta una de alta, au similaritati care sar in ochi si diferente de atitudine care fac comparatia interesanta. Se poate chiar discuta despre un nou mood in horror-ul de inceput de secol XXI, dat fiind ca si fratii Pang (“The Eye”- minus sequel-urile deplorabile) si Christophe Gans (“Le Pacte des Loups”) s-au facut remarcati prin filme de action-horror.

Partea buna (sau proasta?) a lucrurilor este ca eu nu sint deloc jucatoare de videogame si voi arunca o privire comparativa interesata numai de cinema. Ii invit pe specialistii in jocuri video sa intervina si sa corecteze fara mila eventualele bilbe ale textului.

***** 

Ingrediente strategice (scenarii, ambiguitati, slabiciuni si influente)

Re-Cycle (Coffee Coffee and more Coffee)

Cica, pentru Oxyde Pang “the script is really important. Visual or sound effects are merely an apparatus to help shaping the story”. Toate bune si frumoase, numai ca “Re-cycle” aduce cu un fel de breviar a tot felul de artefacte venite din mai multe directii. Impresia de improvizatie sare in ochi. In primele 40 de minute, ai impresia ca “Gwai Wik” (in traducere literala, “Ghost Land”) doreste sa fie un rezervor de clisee cheap horror intens exploatate de mai toate filmele cu fantome asiatice : firul de par lung lung, apa din cada care da pe dinafara si dusul care porneste singur, transparenta mata a usilor, umbrele neclare din fundal, mesajele telefonice de neinteles, eroina filmata in planuri circulare, prim planurile pe ochii ei larg deschisi privind in gol, vintul, ascensorul, culoarele pustii, vocile cavernoase – toate acestea sint trucuri inghesuite pe un fond muzical electro pe care nici un consumator standard de horror nu le mai simte ca atare. Sint reziduuri din “Constantine“ si “Jacob’s Ladder”, autocitari din “The Eye” si ecouri din “The Grudge”, “Pulse” si “The Cell”. Gamerii au recunoscut fara probleme citatele din “Silent Hill 4:The Room”: scriitorul ca personaj principal, apartamentul, telefonul care scoate sunete bizare atunci cind este folosit de fantome si, ce-i mai rau, soundtrack-ul partii horror, remix al unuia dintre trailerele jocului.

Pyramid Head (Source: DreadCentral)

Perspectiva lui “Silent Hill” pare a fi mult mai limpede de vreme ce filmul se vrea o adaptare a seriei videogame-ului cu acelasi nume. Track-urile lui Yamaoka sint scoase direct din joc si transplantate aici. Atunci cind Roger Avary a fost angajat de echipa de productie sa aranjeze un pic dialogurile, situatia s-a schimbat. Scenaristul cunostea foarte bine jocul si a simtit ca trebuie operate schimbari mai importante decit liniile de dialog. De unde transformarea lui Harry Mason in Rose DaSilva si folosirea atmosferei jocului in cautarea unei formule de bun thriller psihologic mai degraba. Cliseele horror sint folosite ca sa faca atmosfera: scoala, secventa memorabila din subterana luminata doar de flacara brichetei, strazile labirintice, fantoma-copil cu parul negru ascunzind jumatate fata, goana disperata dupa copilul fantomatic care de la “Don’t Look Back” a fost folosita intens, ceata ca element perturbator (“The Fog”, “The Mist”) si estetic.

Incipitul lui “Re-Cycle” povesteste putin despre noul roman al lui Ting-Yin (Lee Sinje, aka Angelica Lee, o adevarata Screaming Queen asiatica), aflat inca in faza de proiect, intentioneaza sa fie un mix de suspans si paranormal cu fantome. Pina la urma, povestea o captureaza la propriu pe tinara scriitoare. Momentul in care horror-ul vireaza incet catre dark fantasy este demn de vazut, descrierea lumii fantastice in care este momentan captiva Ting-Yin se face prin suite de tablouri vivante, fiecare cu filtrele lui de culoare si actantii specializati. Este partea cea mai interesanta, realizata exclusiv prin tehnici CGI. Infernul acesta cumulativ al abandonului, dezolarii si uitarii nu recicleaza de fapt nimic, artefactele si creaturile care se intimpla sa existe aici sint erodate periodic de catre Neant.

Re-Cycle (Flixster)

Scenariul se cam bilbiie. Batrinul ii spune lui Ting-Yin ca ea este direct responsabila de risipa aceasta considerabila de deseuri; presupozitia nu tine insa in secventa mortilor “uitati” si “nevenerati” de mult timp care te duce cu gindul la o responsabilitate colectiva. Pai, intre iadul personal si cel colectiv este o mare diferenta, cred ca o interpretare karmica, foarte tentanta si asiatica dealtfel nu  mai tine in picioare. In ceea ce ma priveste, am gasit o tara a dezolarii mult mai interesanta in anime-ul lui Satoshi Kon, “Paprika”, unde tocmai componenta “voioasa“ si multicolora a ambiantei te facea sa inghiti in sec, ca in fata unui cosmar.

(Re-Cycle) Flixster

Scenariul se bilbiie si atunci cind spectatorul se prinde ca deambularea femeii are un scop. Ea trebuie sa scape cumva din lumea asta paralela si pentru asta trebuie sa ajunga intr-un fel de limb numit Tranzit. Farmecul imaginilor de sinteza poate compensa senzatia ca, fara sa vrei, esti obligat sa chibitezi la un joc video in care personaja trebuie sa treaca cu bine diverse etape ale periplului. Ca in orice joc care se respecta, ea are aliati si diverse obiecte care o pot ajuta ici si colo, inclusiv o fetita-spirit care imprumuta ceva din Chihiro (“Spirited Away”) a lui Miyazaki atunci cind incepe sa pilpiie in contactul cu forta Tranzitului. Secventa cu mesaj ”anti avort” care dureaza muuuult este cea mai dezagreabila. O fi melodramatismul la moda in filmul asiatic de consum, cert este ca aici suspansul atinge nivelul zero. Finalul se rascumpara binisor printr-un twist care mi l-a adus instantaneu in minte pe M. Night Shyamalan si filmele lui cu fantome. “Re-Cycle” se sfirseste in mod foarte ambiguu asa cum bine ii sta unui film ciclic.

AWN

In schimb, atmosfera cetoasa din “Silent Hill” este foarte bine aleasa. Una la mina pentru ca ambiguizeaza traseurile personajelor si transforma oraselul parasit intr-o locatie fantomatica labirintica din care ectoplasme sinistre ies din cind in cind din fuioarele alb –opace de cenusa. Ceata merge foarte bine cu secventele in care tatal disperat isi cauta nevasta si fetita, intr-un oras mort cu siguranta, dar scaldat de o lumina reala reconfortanta. Contrastul lumina diurna/ceata eterna creeaza o tensiune care nu se va rezolva decit in final, zica fanii jocului ce-or zice, personaje secundare precum Christopher DaSilva si politaiul Thomas Gucci nu sint pioni care ar fi putut lipsi din film.

Una din slabiciunile scenariului este…Rose. Radha Mitchell joaca foarte bine rolul de Mama Hotarita, numai ca Rose nu poate actiona ca un personaj masculin alegind arme pe masura fiecarui adversar si putind opta pentru confruntari pline de testosteron cu monstrii care o ataca. Care o ataca vorba vine, bine remarca cine remarca: Rose nu se afla nici un moment in pericol major si asta contrazice conditia de survival horror in care se incadreaza jocul. Tot raul spre bine, scenariul plin de femei evita conflictul fizic in favoarea celui psihologic. “Citind“ filmul de la coada la cap, din perspectiva somnului Alessei nascator de monstri si de ura, Silent Hill nu este un teren de lupta, ci o emanatie a unui cosmar din care nu poti iesi decit atunci cind acesta ia sfirsit cu de la sine putere.

Silent Hill (Flixster)

Bilba majora a scenariului este insa biserica si in subsidiar actiunile sectei Christabellei. Este momentul in care filmul paraseste bestiarul lovecraftian in favoarea explicatiei rationaliste a vinatorilor de vrajitoare. Diavolul, sau ma rog copila aceea cu mai multe nume, nu poate sa intre in biserica si de aceea are mare nevoie de Rose. Ideea asta a fost parasita de imaginarul cultural european inca de la Renastere, cind diavolul si avatarurile sale nu s-au mai temut de insemnele exterioare ale credintei crestine. Diavolul care nu poate trece peste pragul bisericii dar vorbeste despre adevar si are nevoie de consimtamintul victimei pentru a o poseda sint idei care se bat cap in cap la modul rizibil.

Concluzia personala : scenariul fratilor Pang pacatuieste nu atit prin contrarietati (n-am vazut film horror sau thriller care sa nu aiba o hiba de coerenta a  povestirii) cit printr-un remix de teme, motive, trucuri, twist-uri care vin de la alte filme cu teme asemanatoare. Ne balacim deci in aceleasi ape cunoscute si ne enervam ca nu putem noi tine manetele playstation-ului pentru a verifica daca putem schimba intr-un fel destinul lui Ting-Yin. La capatul celalat, “Silent Hill” alege sa schimbe macazul videogame-ului virind scurt catre cosmarul care se impaca mai bine cu pasivitatea spectatorului. Scenariul elimina optiunile multiple, sfirsiturile proportionale cu acestea si duelurile cu monstrii in favoarea frisonului psihologic si claustrofob. Pacat ca explicatiile rationaliste invadeaza infernul din “Silent Hill”, asta erodeaza ingrozitor atmosfera. Sfirsitul este o mostra delicata de ghost story fara cuvinte.

***** 

Atmosfera

“Silent Hill” si “Re-Cycle” propun doua universuri alternative uluitor de similare locuite de fiinte (?) pindite de spectrele erodarii si combustiei. Asadar fantome fara fete, fetusi in stare larvara sau activa, monstri compoziti, insecte cu vag profil umanoid.

Re-Cycle (Flixster)

”Re-Cycle” propune o lume mai abstracta, in care labirintul defileaza in forme mereu miscatoare. In buncare fragile locuitorii de talia unor copii poarta haine flashy si masti grotesti de papusi, padurile sint sufocate de spinzurati in alb negru, ciudate tornade erodeaza jucarii supradimensionate, pustiuri ierboase batute de vinturi pulseaza in stranii lumini rosii, creste pietroase in culori de apus devin poduri suspendate ca in filmele cu calugari Shaolin, pivnitele contin artefacte dubioase si mormane de carti care cad din cer, cavitati uterine excreteaza zemuri din care se dezvolta fetusi gretosi si comunica cu exteriorul prin ciudate puturi tubulare.

Silent Hill (Monsters and Critics)

Si daca vintul este manifestarea fizica a lumii de dincolo in lumea fratilor Pang, ”Silent Hill” ramine obsedat de foc. Avary a facut un lucru excelent exploatind fantasmele moderne ale acelor ghost cities miniere raspindite mai peste tot in America. Drama orasului Centralia din Pennsylvania, sortit sa arda la foc mic inca vreun secol de acum inainte, din cauza unei combustii accidentale a vinei de antracit situata la suprafata, este o excelenta sursa pentru scenariul filmului care o exploateaza mai mult decit jocul. Am gasit similaritati intre fractura aceea imensa a pamintului (secventa intilnirii dintre Dahlia si Rose) si crevasele care chiar exista in Centralia care la ora actuala este un no man’s land evacuat de vreo 20 de ani. Puteti afla mult mai multe aici  si aici. Iar fotografiile lui Donald Davis facute in mai 2008 in alb-negru si infrarosu seamana uluitor cu ceea ce a facut directorul de imagine Dan Laustsen in “Silent Hill”. Cert este ca asta explica infernul din subterana unde Diavolul recte Focul continua sa arda. Si marele incendiu de care vorbeste Anna. Iar cenusa aia nu este un simplu element decorativ, ci o continua si iremedabila decadere a tot ce este viu, un infern care poate fi personal (al Alessei ) sau colectiv. Sincera sa fiu, cintecelul acela din motto, inventat nu se stie cind si poate raspindit in mai toata lumea civilizata o data cu marile migratii datorate epidemiilor de ciuma bubonica, mi-a facut pielea gaina. Pentru ca se potriveste atit de mult cu atmofera din “Silent Hill”. Sau pentru ca atmosfera din “Silent Hill” m-a facut sa-l citesc altfel.

***** 

Mama si copilul

Curios cum ambele pelicule se inscriu sub tutela citatului “Pentru un copil, Mama sa este Dumnezeu”. ”Silent Hill” aduce in prim plan mai multe relatii fuzionale intre copii (fiice in special) si mame care par a se lipsi bucuroase de componenta paterna a cuplului standard. Genitorii sint necunoscuti (cine este tatal Alessei?) sau presupus inexistenti (cine este tatal lui Sharon, daca mama sa este Alessa?)

Lower Than Bones

Fuga lui Rose catre Silent Hill mi s-a parut suspecta : femeia respinge cu hotarire argumentele rationale ale sotului si-si duce aproape cu forta fetita intr-un loc potential periculos. Ipoteza terapiei de soc nu sta in picioare, Rose este Mama Iubitoare, nu inceteaza s-o spuna. Inclin sa iau raceala si hotarirea lui Rose drept o contaminare precoce cu morbul SH prin intermediul releului Sharon.

O alta mama ciudata este Dahlia. Unii gameri au remarcat ca, in joc, Alessa este sacrificata voluntar de mama sa, care stie ca inauntrul fetitei se dezvolta un soi de zeitate monstruoasa. Filmul o transforma pe Dahlia intr-o biata victima a intolerantei religioase si a propriei slabiciuni. Pacat, iata prima femeie lipsita de forta din Silent Hill si ca urmare mama neputincioasa. Alaturi de ea, mama de subtitutie Sybil (care a salvat cindva cu devotiune materna un copil de la moarte sigura) si mama-inchizitor Christabella. Ati mai gasit pe undeva ciudatenia asta de matriarhat impartit intre triumful de a fi Dumnezeu si scirba in fata impuritatii actului de a procrea?

Re-Cycle (Flixster)

“Re-Cycle” propune o maternitate 100% ratata : nu am inteles foarte bine cauza avortului practicat de catre Ting-Yin cu 8 ani inainte : deceptie? razbunare? spaima de abandon? Femeia tine sa-i precizeze fetitei ca “nu a facut (acest gest) din lipsa de dragoste,” fetita la rindul ei ii explica cit de rau este sa cresti in pestera-uter. Maternitatea lui Ting-Ying este un apropou melodramatic si lipsit de revelanta iar fetita devine mai mult o unealta in lupta cu capcanele infernului alternativ. Ironia sortii, Ting-Yiu isi afla numele atunci cind nu mai are nevoie de el, iar mama isi uita remuscarile de indata ce evadeaza din Tranzit.

Asteptari si reactii

Si “Re-Cycle” si “Silent Hill” au avut parte in egala masura de cronici urite sau excesiv de entuziaste. Va spuneam, filmul hongkonghez a iesit dupa citiva ani in care s-a vorbit de “horror ecologic”, e normal ca un  consumator de horror sa se scarpine in cap incurcat vazind produsul Pang Bros. Daca nu e horror, nimic nu e. Cronici mai echilibrate au venit de la cei mai putin indirjiti si cu asteptari mai putin focalizate care au putut accepta accentul putenic de fantasy. In cazul “Silent Hill”, gamerii au fost cei care au reactionat cel mai urit, mi se pare totusi caraghios sa astepti o adaptare la cinema care sa semene tot cu jocul de acasa. Unii, consumatori de scary movies s-au suparat pentru ca prea multe ambiguitati si pentru ca filmul nu reuseste sa fie destul de infricosator. Altii, dimpotriva, au vazut in acesta mult mai mult decit un “bau bau“ si au apreciat tot ceea ce nu era explicat - este pozitia la care ma raliez si eu. In fine, sint unii care n-au inteles nimic din film. Buni si astia. Cert este ca nimeni nu s-a plins de efectele de atmosfera si de calitatea CGI.

Silent Hill (Monsters and Critics)

S-o spunem pe sleau, fara CGI nu prea se poate. Ramin nostalgicii seriilor precum “Friday the 13th” care apreciaza decesele care survin in cascada. Multe multe victime si multe multe feluri in care se poate ucide un om. Ok, numai ca asta tinde sa devina plictisitor mai ales daca vezi fazele remixate in alte productii de gen.Pina la urma “Modern horror seems to relish getting a character into the clutches of those who mean him/her harm, and then showing us said harm being inflicted in some detail.” Bine zis !