BFF - Blind Mountain / Muntele blestemat de Li Yang

Filmasia

Mare surpriza sa vad ultimul film al regizorului chinez Li Yang in programul BFF, locul doi in ordinea preferintelor juriului la “Un certain Regard“ la Cannes 2007 dupa “California Dreaming (nesfirsit)”. Li Yang se facuse deja cunoscut cu primul sau film din 2003, “Blind Shaft”, un thriller minier hiper realist care a impresionat publicul festivalurilor prin tonul lipsit de ocolisuri al peliculei turnate pe furis care vorbea despre lacomie, dezumanizare si mai ales de mizeria crunta in care supravietuiesc minerii chinezi de astazi. ”Blind Shaft” ramine pe lista mea personala “most wanted”, iar “Blind Mountain” marcheaza puternic la categoria “cel mai sinistru film”. Si asta e de bine, adoratorii lui “Hostel: part II” sa ma ierte, dar jucariile cheap horror ale lui Eli Roth sint schite inconsistente care nu au in comun cu “Blind Mountain“ decit poate subiectul, in generalitatea sa : traficul de carne vie. Sclavia sexuala combinata cu prostitutia fortata au fost tratate in filme mult mai serioase precum “Promised Land” (Amos Gitai, 2004), “Lilja 4-ever” (Lukas Moodysson, 2002) sau mai nou “Trade”( Marco Kreuzpaintner, 2007).

In “Blind Mountain“ (titlu original Mang Shan, 2007) Li Yang ambiguizeaza subiectul profitind de statisticile care inregistreaza mii de cazuri de femei si copii rapiti si vinduti apoi in regiunile foarte izolate din China rurala. Obiceiul de a cumpara o nevasta tine de traditie si este in prezent practicat intens datorita migratiei masive a populatiei, desi legea il interzice. Rapirile si traficul organizat sint datorate in parte politicii copilului unic si in parte tot traditiei care merge pina la a recomanda uciderea pruncilor de sex feminin pentru ca “a creste o fata e totuna cu a uda cimpul altei familii”. Scenariul semnat tot de Li Yang propune o sinistra distopie plasata la inceputul anilor 90 si care poate foarte bine sa aiba loc astazi : Bai Xuemei, o tinara absolventa fara loc de munca, este in culmea fericirii cind o prietena o recomanda pentru o slujba banoasa, dupa care ea descopera ca  tocmai a fost vinduta pe 7000 de yuani unei familii dintr-un sat uitat de lume ca “nevasta“ a unui tip (Yang Youan) trecut bine de 40 de ani. Nici rugamintile fierbinti, nici greva foamei, nici rezistenta violenta sau tentativa de sinucidere nu o ajuta pe biata fata care este batuta, violata, brutalizata sistematic, tratament dealtfel aplicat mai tuturor femeilor din sat care au ajuns aici in urma unei tranzactii de vinzare-cumparare.

Moviefone cinematical

O sa te obisnuiesti, ii spun celelalte fete. Intr-adevar alegeri nu sint prea multe: sa fii schilodita in bataie daca incerci sa fugi, pentru ca gasca masculilor din sat este foarte solidara, iar autoritatile locale nu se amesteca in “afaceri de familie” sau sa te resemnezi si sa faci copii, ca o vita in plus in cireada fermei de care apartii. Aproape trei sferturi din filmul lui Li Yang urmareste tentativele de fuga pe care Xuemei le pune la cale si care, prin repetarea situatiilor in care biata eroina se pune sistematic, induce o insuportabila viziune de cosmar din care nu prea exista iesire. Dupa fiecare evadare care sfirseste prost, camera se fixeaza inevitabil pe inaltimile muntoase inconjuratoare surprinse in anotimpuri diferite. Sentimentul ca te afli, tu, spectatorul, intr-o cusca este coplesitor.

Societatea rurala in care dominatia masculilor adulti este litera de lege contine in mic toate tipologiile sociale posibile (comerciantul, politaiul, tinarul invatator, postasul) liantul unic fiind banul. ”Barbari” este cuvintul cu care-si improasca Xuemei ura si dispretul pentru noile ”rude,” lipsiti de educatie si impermeabili la aceasta, focalizind pina la dezumanizare pe ideea obtinerii unui urmas de sex masculin. “Vom avea grija de tine daca ne faci un baiat,” ii murmura consolator soacra lui Xuemei. Li vorbeste astfel in putine cuvinte despre situatia ciudata creata de progresul insusi: somaj si supracalificare in zonele foarte dezvoltate, reificarea unor vechi traditii datorata noilor nevoi economice  in zonele cele mai sarace. Scenariul avanseaza o poveste foarte simpla si liniara care nu se joaca cu trucurile narative obisnuite pentru a obtine “fulltime melodrama”. Sintem departe de epopeile pastorale ale lui Zhang Yimou in care taranci precum Qiu Ju (Gong Li) sint magnifiate de poezia imaginii. Taranii lui Li Yang isi cumpara porci pentru a avea macar o justificare pentru taxa de porc impusa tuturor si-si lasa copiii fara educatie pentru ca nu pot plati “taxa pentru scoala”. Ba mai mult, “du-te de-aici cu inchisoarea” spune unul dintre ei, “in oras se plateste si mai mult [pentru o nevasta].” E normal deci ca, in contul celor 7000 de yuani, mama si tata sa-si imobilizeze nora asa incit “ginerica” s-o poata viola, de vreme ce fata nu are cum sa se rascumpere. In ceea ce priveste politia (nu cea locala, bineinteles), reactia acesteia este mult prea timorata,oamenii legii cad de acord sa o abandoneze pe Xuemei in sat, ingroziti fiind de reactia satenilor. Este, cred, prima data cind, intr-un film chinezesc, puterea centrala se teme de o rascoala locala si  se hotaraste sa nu se bage in “afacerile de familie”, fie ele profund ilegale.

Shanghaiist.com

Secventa à la Frankenstein (referinta este buna, incapatinata Xuemei este o continua sursa de nervi pentru toata lumea, inclusiv pentru celelalte victime, un alien, ce mai)  in care multimea furioasa ii agreseaza pe oamenii legii veniti s-o recupereze  pe Xuemei este vazuta de unii critici ca fiind foarte tensionata, asa ca “Why wasn’t the whole film that angry?” Astia sint amatorii de “Hostel: part2”, care cred ca “Blind Mountain“ sufera de un calm plat pentru ca nu se intimpla mare lucru si nu se intimpla sigur mare lucru de vreme ce nu exista deloc soundtrack si, ca atare, nu avem parte nici de “emotia care trebuie sa stea la baza actiunii”. Imi permit sa plictisesc eventualul cititor pentru ca insanitatile criticilor trebuie citate, cred ca rari au fost cei care au privit filmul la justa lui valoare de fictio-documentar, hai sa numim asa genul asta hibrid . Prezentat fiind la festivalul de la Cannes, “Blind Mountain” a suscitat polemici si discutii, din cauza nu atit a subiectului, cit mai ales a finalului brutal (a ucis Xuemei sau nu?) ca optiune estetica interesanta.

S-a vorbit de asemenea despre “moliciunea alegoriei politice” (Xuemei traieste, la urma urmei, intr-un peisaj concentrationar precum “The Prisoner” si orice alt personaj orwellian) pe care ar incerca-o regizorul. Filmul a fost incadrat in categoria thrillerului psihologic sau delirant. Muntii aceia au devenit metafore ale societatii chineze la fel de opace pe ambele versante (traditie/progres economic galopant). Unii au vorbit de  melodrama in genul lui Douglas Sirk (???) in care singura metafora valabila ar fi replica mamei–soacre “toate femeile trec prin asta“.

In ceea ce ma priveste, am admirat stiinta cu care imaginea semnata de Jong Lin (“Eat Drink Man Woman”, 1994, “Once Upon a Time in Shanghai”, 1998, “Sunflower”, 2005) si scenariul lui Li Yang au reusit sa transforme peisajul montan intr-o circumscriere claustrofoba care exploateaza spaimele cele mai adinci ale oamenilor (vezi cronica lui Neil Young). Dupa cum spuneam, mi-a placut enorm scenariul lentei decaderi a eroinei, fara smecherii, fara fraze in plus, fara discursuri, fara happy end, fara personaje in alb/negru sau morala de orice fel, fara orice urma de falsa emotivitate. Pe scurt, unul dintre cele mai bune filme din 2007. Sincera sa fiu, nu ma asteptam ca filmul sa cistige mare lucru la BFF. Nu este genul care sa atraga unanimitatea criticilor, daca va uitati la palmares, “Blind Mountain” a fost pe de-a-ntregul lasat la o parte, mie mi se pare injust.