BFF - "Broke Sky / Secretul" de Thomas Callaway

IFC Films

Demonic Toys", "Friday 13th Part VII", "Assault of the Killer Bimbos", "Project:Metalbeast", "Skeletons", "Mil Mascaras vs.the Aztec Mummy", "Buried alive" sint citeva dintre titlurile la care Thomas L. Callaway a lucrat mai intii pe post de cameraman, apoi ocupindu-se de efecte speciale, uneori de montaj si de cele mai multe ori asigurind  rolul de director de imagine. Cum vine o zi in care mai fiecare director de imagine cu ambitii isi pune foarte serios problema de a face un film, acelasi morb l-a facut pe Callaway sa-si vinda casa, si sa accepte orice alt job in industria cinematografului pentru a duce pina la capat “Broke Sky”. Filmul acesta ar trebui sa deruleze pe generic sute de “special thanks to”, fiind rodul unui efort colectiv : familia, prietenii, locuitorii din imprejurimile orasului Waco, Texas, cei patru producatori si trei muzicieni care au lucrat la soundtrack, scenariul semnat de nu mai putin de patru nume, sunetul foarte ingrijit, distributia foarte potrivita etc. Detaliile celor trei ani de lucru la “Broke Sky”, cu filmari in timpul verilor si mai ales atunci cind T. Callaway facea rost de bani, le puteti afla de pe situl filmului.

 

Rezultatul l-ati vazut poate cu ocazia proiectiilor BFF. Asa ca acum vorbeste spectatorul satisfacut din mine. Lungmetrajul asta, cum nu se poate mai independent, cu un buget minimalist, m-a atras in primul rind prin calitatea montajului si imaginea care mi-a adus aminte de filtrele pentru nocturne din “Blood Simple” (Coen Bros) si culorile saturate din horror-urile si thrillerele anilor 80. Cit despre scenariu, acesta reuseste sa adune intr-o poveste relativ coerenta trei, poate patru intrigi secundare diferite care transforma “Broke Sky” intr-un conglomerat de referinte si tendinte. Westernul contemporan da nas in nas cu filmul noir, subspecia texana (“No Country for Old Men”) cu accente delirante (“Blood Simple”, numai ca aici nu pistolul calibru 38 face jonctiunea dintre personaje ci, o sa rideti, “principiul vortexului”, al haului care aspira si regurgiteaza cadavre si amintiri). Sint si accente comice pe ici pe colo, si ceva singe, iar spre final drama de familie si dezvaluirea nu tocmai confortabila a unui mister suspenda crima de la care porneste totul pe raftul cel mai de sus, astfel incit iesi din sala fara sa te intrebi cine, cum si de ce a ucis-o pe saraca autostopista?

TrustMovies

Bine, zicea Neil Young, “Broke Sky” este un film atmosferic in care peisajul texan (va mai aduceti aminte inceputul lui “Blood Simple”, cu vocea din off a lui J.Emmet Walsh ?) se reduce la petele de asfalt minjite de singe si la cadavrele animalelor lovite de masini de pe drumurile comitatului McLennan (Waco). Asta pentru ca cei doi cowboy de serviciu, Earl cel cinic si morocanos (Joe Unger) si blindul si obedientul Bucky (Will Wallace) sint angajati de comunitate sa faca jobul de ridicatori de cadavre animale si-si petrec zilele pe drumuri. Doi loseri, veti spune, care se baga in necaz atunci cind opresc s-o adune de pe drum pe Tess (Jamielyn Kane), un fel de scufita rosie autostopista si deloc timida care merge “la bunica ei“. Bucata de drum pe care cei trei o fac impreuna pina la podul Broke Sky va reveni deseori in cosmarurile lui Bucky dupa ce adolescenta este gasita intr-un put in care cei doi adunatori de cadavre se gindeau ca vor pescui un ditamai oppossumul. Povestea ar fi simpla daca nu ar exista atitea twist-uri secundare : paternitatea lui Bucky, aventurile lui Earl, aparte-ul mortii accidentale a tatalui lui Jimmy, pustiul sadic de 12 ani, existenta voalata a lui Rufus, ermitul decrepit care amesteca homosexualitatea refulata cu citate biblice. O atmosfera din ce in ce mai noirish in care melancolia si noaptea ploioasa inlocuiesc amiaza etern insorita, o extrapolare meteorologica a ceea ce se intimpla in mintea lui Bucky care, obligat fiind sa ascunda o crima, ajunge sa-si traiasca culpabilitatea din ce in ce mai dramatic.

Broke Sky - Facebook

Trebuie spus ca Bucky asta m-a intrigat inca de la inceput. Actorul Will Wallace concepe un ins de treaba pe care nu-l prea duce capul, iubindu-si cu convingere nevasta si manifestind fata de cadavrele pe care le culege o tandrete pioasa, sint toate creaturile Domnului, zice el cind isi face cruce si le arunca in groapa de gunoi, nu inainte de a le fotografia, cintari si introduce datele in calculator. Bucky e ciudat de transparent si pe deasupra NU doreste copii, manevrele sale contraceptive sint rizibile, mai ales ca ceva il face sa nu vorbeasca despre asta cu nevasta. Ceva-ul asta se va manifesta apoi din ce in ce mai  frecvent in visele-cosmaruri si-i va conferi personajului acea sumbra ambiguitate care ii sta atit de bine si-l face mai interesant in stratificarea lui decit mult prea clasicul Earl. Amnezia unui trecut tulbure vine din filmologia noir clasica, la fel superba explozie de paranoia a lui Earl sau ironia sortii care il pune pe Bucky in situatia cruda de a alege intre prietenie si propria constiinta.

Broke Sky - Facebook

Ceea ce poate surprinde agreabil in “Broke Sky” este distanta respectuoasa si admirativa pe care Callaway o pune intre filmul sau si peliculele unui Anthony Mann ("Raw Deal", "T-Men") sau unui Raoul Walsh ("The Roaring Twenties", "They Drive by Night") de exemplu, pentru a nu cita decit doi dintre maestrii filmului noir. Pina si in scenele cele mai dramatice, Callaway contrapuncteaza evenimentele filmate in dulcele stil noir (camera care adopta unghiuri ciudate, blur-ul care imita voalul actului reprimat in subconstient, declicul care opereaza instantaneu intre amintire si realitate, delirul  invadind prezentul) cu  flashuri aproape comice. ”L-ai cunoscut pe tati al meu, Earl?” – vocea uimit-copilareasca a lui Bucky vine din off (sau din trecut?) in timp ce spectatorul se lupta sa inteleaga de ce ambele personaje focalizau pe acelasi miner al usii. Parerea mea este ca astfel de fineturi de suprapunere imagine/dialog in care pina si inflexiunile vocii capata importanta sint un fel de distantare pe care regizorul si-o permite si care face filmul mult mai interesant decit un neo-noir. Poate de aceea crima este folosita doar ca prilej al crizei de constiinta si de inconstient ale lui Bucky si Earl. Sa-i zicem o drama noirish in care nimic nu s-ar fi intimplat daca personajele ar fi putut comunica la timp unele cu altele (“eu atita iti zic nu te duce acolo” il ameninta Earl pe Bucky, e clar ca Bucky il va cunoaste astfel pe Rufus impins de curiozitate). Drama care ar fi putut deveni dramoleta daca povestea de familie ar fi fost bagata in seama prea mult si daca pedala traumei din copilarie, valabila si pentru Bucky si pentru Earl, ar fi fost o idee mai apasata.

Sfirsitul este superb: fals happy end in casa noua, nevasta care poarta o rochie inflorata, un Bucky zimbitor ca totdeauna in salopeta imaculata de curatator de cadavre high tech si  noul membru al familiei, orfanul Jimmy, promisiune a unor noi crime intr-un viitor care nu va fi deloc inflorat.

Amatorii de scene gore pot fi impacati, Callaway stie sa conceapa un suspans singeros in care camera se agata de talpa pantofului care se infunda in covorul mustind de singe, efectele gore sint organizate cu minutie. Mi-au placut si delirurile comic-dramatice ale lui Bucky care condimenteaza asa de bine super scenariul semnat de Scott Phillips, John Howard, Frank Patterson, Brian Muir si bineinteles factotumul Thomas Callaway. Cireasa de pe tort in ceea ce priveste destinul lui “Broke Sky” este ca filmul, trecut prin citeva festivaluri in marea majoritate americane unde a fost apreciat de critica de specialitate, NU reuseste sa-si gaseasca un distribuitor si risca sa ramina un foarte bun “indie” ingropat in necunoscut. Pacat, nu?