 |
| Cinemagora |
Primul lungmetraj de fictiune al cineastului brazilian Chico
Teixeira, preocupat pina acum de specia filmului documentar, este departe de
telenovelele care amesteca tradari, relatii extraconjugale, scandaluri in
familie si drame. Si totusi substratul telenovelei exista: Alice duce o viata anodina alaturi de sotul
ei sofer de taxi si de cei trei fii, traind in apartamentul mamei sale, dona
Jacira. Slujba ei de manichiurista nu-i aduce mare lucru dar ii permite la un
moment dat sa-l reintilneasca pe Nilson, o dragoste din tinerete care o face
sa-si reverse asteptarile si refularile precum o eroina de telenovela. Alice adora sa se imbete
cu sperante desarte si sa faca aceleasi greseli ca altadata si asta sub ochii
mamei sale, adevaratul personaj pivot din filmul lui Teixeira.
Filmul a crescut, spune regizorul, in jurul donei
Jacira si a cecitatii ei incipiente ("I
started writing a character that was gradually losing her sight throughout the
film, with things she didn't want to see.") Cecitatea este unul din
handicapurile care l-au preocupat pe regizor care a inceput sa-l investigheze
in maniera unui documentarist, apoi a imaginat personajul Jacira, dupa care in
jurul ei au inceput sa graviteze ceilalti membri ai familiei. Jacira este cea
care, prin murdaria hainelor celorlalti pe care ea le spala zilnic; este la
curent, fara sa vrea, cu apetitul ginerelui pentru adolescente, cu prostitutia
discreta pe care o practica nepotul cel mare, viitor locotenent, cu hotiile si
mismasurile nepotului mijlociu si cu “pasiunea” acaparatoare a fiicei sale
pentru un alt barbat, lucruri pe care Jacira le condamna pe muteste.
“I
think that with documentaries, you learn to investigate, and to construct a
real character in fiction. I really like real things” spune regizorul si ca
dovada felul foarte delicat in care tot acest joc de-a v-ati ascunselea
familial este filmat. Cadrele sint largi si echidistante, nu rare sint momentele
in care camera zaboveste pe vreun prim plan ("I wanted to capture the way
they looked, silent looks."), imaginea are simplitatea si neutralitatea
care vin probabil din formatia de documentarist a regizorului.
Interesant mi se pare si jocul iluziilor si
deziluziilor constant intretinute cu buna stiinta de personaje (“Povestea ta cu
Nilson e de telenovela” spune admirativa o prietena a eroinei noastre) vezi de
asemenea si discutiile pe care Carmen si Alice
le au in salonul de infrumusetare si sfaturile de seductie pe care Alice i le ofera cu
generozitate lui Thais. Seductia cu majuscula este ceea ce le intereseaza pe
toate aceste femei care se lauda fara entuziasm cu experientele lor sexuale si
cu sotii lor performanti si/sau bogati; pentru a o avea nimic nu este
indeajuns, femeile fac apel la farmece si parfumuri cu uleiuri misterioase de
Bahia, la strategii de atragere a partenerilor visati care tin tare mult de
practici magice si superstitii, la jocuri ieftine de punere in valoare si
telefoane de intimidare ale rivalelor. Interesanta este si impartirea acestei
lumi periferice in tabere unisex (Alice este la inceput foarte draguta si
prietenoasa cu Thais pentru ca, zice ea, ”in casa asta sint prea multi
barbati”, Lindomar are ce are cu dona Jacira, pretextul trimiterii ei intr-un
azil este coalitia pe care aceasta si Alice ar putea-o face impotriva barbatilor
din casa, machismul grosolan al tatalui este copiat indeaproape de fiii sai,
etc). Teme delicate precum homosexualitatea (agresivitatea lui Lucas fata de
orice inseamna femeie, relatia tensionata cu Alice), gustul barbatilor maturi pentru
fetele (prea) tinere si reactia acestora, rivalitatea feminina sint tratate
aproape aluziv cu destul de multa delicatete si distanta.
Sfirsitul este o placuta surpriza: camera se
opreste pe fata lui Alice care a inteles ca aventura cu Nilson s-a sfirsit rau
pentru visele ei, putem lesne ghici ca totul va reintra in ordinea
prestabilita, singurul cistigat din toata aceasta scurta descriere a unei
familii de suburbii este dona Jacira, care in sfirsit reuseste sa vorbeasca la
telefon cu idolul ei de-o viata, animatorul radiofonic al emisiunii de
dimineata. Sugestia vietii care continua tiris grapis este mai puternica decit
melodrama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu