BFF - Mixed Doubles / Dublura de Rajat Kapoor

Sanona

Comedie de moravuri invirtindu-se in special in jurul plictisului in casatorie, “Mixed Doubles” este cel de-al doilea lung metraj al regizorului independent (si actorului de teatru si cinema) Rajat Kapoor. Realizat cu mijloace economice, filmul aduce in prim plan dilema unui barbat de virsta mijlocie care nu stie prea bine cum sa-si gestioneze rutina maritala si care la un moment dat ii propune sotiei mult prea conservatoare o experienta riscanta, swingul sau, mai pe romaneste, schimbarea ocazionala a partenerului. Subiectul este foarte sensibil pentru spectatorul standard indian, fie el apartinind clasei mijlocii, asa ca scenariul trebuie sa propuna un hibrid exploatind in mare masura satira occidentala a escapismului sexual modern si filmul hindus care in mod normal cenzureaza si epureaza orice subiect “fierbinte”. Mixtura privilegiaza comicul de limbaj si situatiile hilare in care intra cuplul Sunil-Malti, secventele de dizarmonie domestica privilegiaza spatiul dintre usa de la intrare si masina de spalat in care au loc majoritatea “schimburilor argumentative” care culmineaza cu despartirea temporara a cuplului. Turnura scenaristica facuta sa evite partida de sex este cel putin exotica pentru  spectatorul occidental; s-o fi gindit oare regizorul ca merge prea departe atunci cind alege sa solutioneze intilnirea a doua cupluri printr-o dezastruoasa noapte a erorilor?

Ce m-a interesat in mod special in “Mixed Doubles“ a fost alura contrarianta de sitcom pe care filmul pare sa-o aiba si felul in care povestea evita totusi cliseele “cuplului casatorit aflat in criza“ din filmele americane de consum. In primul rind, Sunil si Malti tin foarte mult unul la altul, inca de la inceput amindorura le este clar ca nu se pot insela  unul pe altul cu nici un chip. Sunil este foarte fidel si mai ales transparent in relatia cu Malti, femeia este foarte multumita de sinceritatea si de atasamentul lui, singurul lucru  ingrijorator pentru ea fiind scaderea apetitului sexual al barbatului. Acesta are revelatia swingului in momentul in care Harsh prietenul “american” ii vorbeste despre practica aceasta atit de curenta in alte parti incit toata lumea o face. Minciuna este voit ingrosata: dupa Harsh, albi negri galbeni, toti o fac, in fiecare week end toata lumea trage la sorti cheile masinilor adunate laolalta, chestia asta intinereste mai bine decit chirurgia plastica. Fascinat de practicile “americane” si de reusita sociala a lui Harsh, Sunil nu se prinde si ii vorbeste lui Malti despre proiectul de a incerca sa schimbe fie numai si pentru o noapte partenerul, argumentul suprem fiind “si Harsh o face”. Scenariul nuanteaza bine reactia femeii, la inceput amuzata, apoi furioasa. Malti se cunoaste mai bine si stie ca nu ar putea accepta un alt partener, numai ca este perfect opaca la “filozofia masculina” care postuleaza incapatinarea fara limite si duplicitatea masculului in situatiile de criza.

MUBI

Mimetismul occidental este diseminat mai peste tot in poveste, Sunil pomeneste despre facilitatile high tech oferite de Mumbai, Harsh pomeneste undeva ca  indienii emigrati au devenit mai indieni decit cei ramasi prin reapropierea traditiei (yoga ca varianta  wellness, extremismul vegan pentru ca e la moda oricum), cuplul Sunil-Malti are un nivel de viata standard (un singur copil, o singura masina, locuinta decenta si doua salarii, menajul asigurat de o bona etc). Contrastul cu viata traditionala este comic: parintii lui Malti vorbesc de o casatorie aranjata, Doshi, colegul lui Sunil, are tot dispretul pentru “femeia indiana care-si pateaza onoarea,“ desi faptul de a intretine o amanta nu-l deranjeaza.

MUBI

Filmul paraseste panta sitcom in ultimele 30 de minute, considerate de mai toti cronicarii ca fiind cele mai “lente”. Intre timp, Malti a acceptat de dragul stress-ului simulat de Sunil sa incerce macar o data. Intilnirea cu cuplul Vinod (Rajat Kapoor)-Kalpana (Koel Purie) este intriganta pentru spectator. Marturisesc, nici eu nu am prea stiut sa dau un sens comportamentului Kalpanei, femeia fatala care se joaca cu Sunil fara a-i acorda favorurile sale si pe care Vinod o iubeste cu tandrete delicata. Kalpana iubeste avioanele, jocurile erotice si probabil senzualitatea. “Fa-ma sa te doresc”, “cistiga-ma”, ii spune ea lui Sunil, numai ca barbatul nu intelege si rateaza magistral momentul in care ar fi putut-o avea, servindu-i in schimb un discurs adormitor la propriu.

Tot asa cum Malti nu pare capabila sa inteleaga “lumea barbatilor” si jocurile seductiei  extramaritale, Sunil naivul nu  pare in stare sa decodeze “semnele” jocului erotic in sine. Lipsa  experientei il impinge pe barbat sa caute subintelesuri acolo unde acestea nu sint si tot lipsa experientei il face sa rateze experienta cu Kalpana. Vazuta din exterior, prin ochiul spectatorului, jocurile de-a stewardesa si pasagerul infantilizeaza ideea swingului si-l plaseaza pe Sunil in categoria penibilului “pacalitor pacalit” de propria-i lipsa de imaginatie.

MUBI

Frumusetea acestei satire bine concepute despre frictiunile unui cuplu prea obisnuit cu sine insusi vine din sfirsitul care lasa in urma, prin usa deschisa a apartamentului lui Sunil si Malti, aura unei dramatice inevitabilitati. Faptul ca un barbat casatorit doreste de fapt sa-si stie sotia facind sex cu un alt barbat  pentru a-si condimenta viata conjugala este  deja destul de trist. Faptul ca acelasi barbat isi petrece noaptea facind concurs de idei sexy cu partenera de imprumut este mult mai rau. Si cel mai rau este poate faptul ca  toata lumea se reintoarce in final la rutina zilnica fara ca lucrurile sa se schimbe in vreun fel.

Sa spunem ca swingul nu este neaparat un tabu in cinematografia indiana, recent doua filme “Ajnabee” (Abbas Alibhai Burmawalla , Mastan Alibhai Burmawalla 2001) si “Fun: Can Be Dangerous Sometimes“ (2005) au abordat acest subiect, numai ca au preferat panta crimei misterioase lucrate in modul tipic indian, cu cintece si dansuri adica. In ceea ce-l priveste pe Rajat Kapoor, sensibilitatile sale cinematografice sint profund occidentale, de unde si aparentele anormale ale comediei sale. Primul sau lungmetraj “Raghu Romeo” (2003) a fost vazut ca un amestec foarte almodovarian de pasiuni si excentricitati, “Mixed Doubles”, zice Rajat, “ar putea semana cu Eric Rohmer la o adica”, iar “Mithya” (2008) este un film cu gangsteri, tribut adus unor “oldies” din anii 30 ca “Scarface“ si “Little Caesar”. Fascinat de filmele comerciale de calitate, independentul Rajat doreste acum sa faca un muzical si un horror, probabil din dorinta de a le incerca pe toate fara sa trebuiasca sa intre in sistemul Bollywood. Si poate tot din dorinta de a le incerca pe toate s-a apucat Rajat  de “Mixed Doubles“ in 2006, alegind o tema atit de ciudata si hotarind s-o trateze in regim comic.