duminică, 26 decembrie 2010

De-ale internetului si filmul de animatie... - Partea a 3-a sau Ze Return of ze Geek

Al treilea exemplar de animatie culeasa de pe internet a fost ocazionat de cea de-a doua editie a  festivalului “Machinima” care a avut loc acum zece zile la Paris. Festivalul in sine este un mutant, colectand exemplare din filme de animatie concepute cu ajutorul ustensilelor dedicate creatiei de jocuri video, adica motoare 3D deja folosite in Quake, Unreal, World of Warcraft sau GTA. Se pare ca acest subgen cinematografic activeaza de aproape 20 de ani.

Sursa: HumanAtopicSpace
Nu sunt geekette, imi permit deci sa cred ca ideea, foarte interesanta dealtfel, este menita sa reabiliteze cumva energiile/resursele/potentialul creativ consumate cu atata usuratate de industria game-urilor. Selectia a cuprins anul acesta filmulete care se forteaza sa nu vorbeasca numai obisnuitilor geeks. Am avut rabdare sa le vad in marea lor majoritate, multe dintre ele insa nu mi-au spus nimic. Am remarcat insa pe “Ctrl, Alt,Del”  de Lainy Voom (aka Trace Sanderson) probabil cel mai ambitios si mai coerent dintre scurtmetrajele experimentale. Premiul publicului (geek), “Clear Skies 2”, adica mediumetrajul lui Ian Chisholm nu mi-a spus mare lucru. M-am oprit insa indelung asupra premiului juriului, “The Trashmaster”, un lungmetraj semnat de Mathieu Weschler. Lucru rar si cu totul laudabil, dupa un an si ceva de munca incrancenata autorul si-a pus creatia la dispozitia tuturor aici.


De-ale internetului si filmul de animatie...- Partea a 2-a sau Cel care priveste catre Oscar

Nota: Film recomandat de TORO

A doua surpriza este unul dintre filmele selectionate la Oscar si BAFTA la categoria animatie. De ani buni de zile ignor nominalizarile, premierile si tag-urile referitoare la cele doua competitii dedicate cinema-ului consensual de box office.

De-ale internetului si filmul de animatie... - Partea 1 sau Independentul

Mi-este cum nu se poate mai clar de ce  prefer filmele vazute in sala de cinema. Nu este (numai) o fixatie personala, proiectia in sala inseamna jumatate din forta de persuasiune a peliculei cu care ma intalnesc. Orice film vazut acasa, la teve sau gratie lectorului DVD de pe laptop este aproape un esec. De aceea DVD-ul, Dailymotion, Vimeo sau Youtube sunt ustensile la care nu fac apel decat cand nu am incotro.
In ultima vreme insa, internetul mi-a oferit trei surprize placute. Toate sunt filme de animatie.

A fost in primul rand MUBI si invitatia de a viziona “moca” timp de o saptamana “The Meaning of Life” un filmulet mai vechi de-al lui Don Hertzfeldt. Daca exista un dumnezeu al iubitorilor de cinema, l-as ruga pe aceasta cale sa dea cat mai multe idei similare celor de la MUBI, nu ma gandesc neaparat la vizionarile gratis pe durata limitata cat la ideea de a dezgropa filmulete care altfel s-ar prafui ignorate, acrite si uitate in coltul lor. Nu este cazul lui Hertzfeldt, unul dintre cei mai activi si prolifici animatori independenti americani din cati s-au vazut. Cu Don Hertzfeldt am facut cunostinta acum 3 ani cu ocazia unui Animest care a ocazionat proiectia lui “Everything Will Be OK” (2006), un surprinzator delir tragicomic pe tema vietii, mortii, bolii si traumelor care se lasa cu tulburari psihice. Mi-a placut animatia foarte novatoare la capitolul tehnica si minimalista la capitolul desen, mi-a placut vocea din off, dura, rea, trista, depresiva, dezmembrata  si foarte filosofica in fond. ”The Meaning of Life” este un pic mai tanar (2005) si un pic mai concis (doar 12 minute) decat mult mai premiatul sau confrate, dar mult mai ambitios in materie de storytelling.

Sursa: bitterfilms.com

duminică, 19 decembrie 2010

FFF2010 - “Boy meets girl” (1984) de Leos Carax

Dupa cum zicea si Serge Daney in cronica sa, “Boy meets girl“ (1984) este filmul de debut in adevaratul sens al cuvantului. Acela pe care spectatorii si criticii il asteapta in secret in fiecare an, in stare sa farmece, sa ameteasca si, mai mult, sa anunte cu certitudine nu atat “nasterea” unui regizor genial cat a unuia puternic, care sa tina la drum lung si la tavaleala, intransigent in optiunile artistice, cultivat, energic, cinefil.



luni, 13 decembrie 2010

Daca a fost luni, a fost documentar – “1983 - The Brink of Apocalypse” de Henry Chancellor


Este ceva relaxant in documentarele de luni din seria “British Doc” de la NCRR, nici unul nu are strict calitati artistice, mai toate sunt productii de impact la public, ceea ce nu le face dezagreabile, dimpotriva. Cu greu m-am convins pe mine insami sa ratez proiectia de saptamana trecuta, asa ca in seara asta am tinut mortis sa vad o productie Channel 4 din 2007 pe tema crizei rachetelor din perioada razboiul rece, cand Andropov si Reagan se priveau urat pe deasupra faliei mondiale sapate de razboiul rece.

vineri, 10 decembrie 2010

Incepe FFF, Festivalul Filmului Francez


In seara aceasta se deschide  festivalul cu un film “pe invitatie”, gestul cel mai anticultural cu putinta din partea organizatorilor unui festival, corvoada sociala de speriat pentru spectatorul ingrozit de parazitarea salii de perechi de ochi indiferente la ce se intampla pe ecran. E ca un cocktail de vernisaj, numai ca se da cinema in loc de piscoturi. Este stiut, pe invitatie intra numai cei care sunt destul de bine plasati sa mearga moca la un film si carora in fond putin le pasa de cinema. Ca dovada, astia devin invizibili in zilele in care se intra “pe bilet”.

Continui deci cu recomandarile expres pentru cateva din sectiunile adiacente ale festivalului.

miercuri, 8 decembrie 2010

Sezonul de iarna debuteaza cu Festivalul de Film Francez


Pe scurt pe numele lui din alti ani, FFF, Festivalul de film francez a ajuns la a 14-a editie. Anul acesta FFF are loc in intervalul 10-16 decembrie la Cinema Studio, Sala Elvira Popescu şi CinemaPro. Iata ce poate fi urmarit timp de o saptamana in Bucuresti sub umbrella FFF: un omagiu adus regizorului Alain Corneau (5 filme dintre care cel mai cunoscut si dupa parerea mea cel mai nereusit este “Le Cousin”) un portret Romain Duris (6 pelicule dintre cele mai diverse), o mini-selectie de documentare, proiectii speciale pentru copii (“Kérity ou la maison des contes” pe care probabil l-ati vazut la Anim’est) si o miniserie de scurtmetraje.
Festivalului se va deschide cu proiectia lungmetrajului “Donnant, donnant”, al treilea lungmetraj al regizoarei Isabelle Mergault, urmand ca inchiderea manifestarii sa fie marcata de filmul de debut al lui Romain Gavras, ”Notre jour viendra”.

Incerc cateva recomandari personale legate intr-o prima faza de selectia lungmetrajelor din festival:

Despre dulcea anormalitate a documentarului

Fragment de dialog prins din zbor pe undeva pe Kiseleff, nu departe de NCRR:
El: (…) Shi e dintr-ala, documentar? 

Ea: Nu, ma, e de-ala normal...

Semnat : autor necunoscut cu bicicleta.

duminică, 5 decembrie 2010

Constantin Popescu - Portretul luptatorului la tinerete

Sursa: situl filmului
Subiectul si felul in care a fost el tratat aici risca sa condamne acest film la un numar redus de programari in salile de cinema cu un numar si mai redus de spectatori; rezistenta armata in munti in perioada 1949-1957 este azi pentru majoritatea un subiect relativ lipsit de interes. Istoric vorbind suntem inca prea aproape sau deja prea indepartati pentru a accepta in mintea noastra de spectatori un individ precum Ion Gavrila-Ogoranu ca pe un erou de cinema. Mi-e si frica sa ma gandesc la ecourile pe care un astfel de subiect de film le poate naste in afara tarii.

Pe mine personal filmul lui Constantin Popescu m-a atins. Nu am trait perioada aceea de comunism incrancenat, nu-mi pot stapani insa o reactie epidermica in contact cu referintele istorice inca proaspete in memoria mea afectiva. Tot hipersensibilitatea aceasta ma face probabil sa percep inca si mai acut tonalitatile nefiresti ale dialogului pe care il gasesc in proportie de 80% contrafacut si nefiresc. Iau de exemplu tirada isterica a tortionarului sibian pe care indoielile metafizice il chinuie atat de tare incat se trezeste aproape urlandu-si admiratia pentru cei capabili sa creada in ceva fie si sub tortura. Salvele de injuraturi ale bietului Razvan Ionescu au plasticitatea si poezia culegerilor de “bube, mucegaiuri si noroi”.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

A fost Expiff – partea a treia si ultima


Se pare ca scurtmetrajele din ultimul calup vazut de mine, cel de sambata seara adica, au fost cele mai “cu mot”. Zic asta pentru ca nu putine dintre ele au fost nominalizate in palmares. In faza in care se gaseste noul nostru festival, “palmares” este un cuvant cam umflat, hai sa-i zicem atunci dialog intre recomandarile celor mai interesante festivaluri considerate experimentale (din acest punct de vedere eu una voi vota mereu cu Rotterdam).


Wunderkammer” (2009), creatia lui Andrea Pallaoro este o pura mostra de ceea ce as putea numi cinema gotic, amestec de realism crunt cu inflorituri imagistice splendide. E ca si cand autorul ar fi vrut sa faca game in jurul ideii de codependenta afectiva, sa brodeze elegii si nelinisti pe tema relatiei dintre mama si fiu. Ce a rezultat? O lume aparte, exclusiv interioara (nu-mi amintesc sa fi vazut ferestre in acest film), putin claustrofobica pentru ca spatiul este plin pana la refuz de mobile de tot soiul, pasari vii si impaiate, colivii si tot felul de obiecte pe jumatate inecate in umbra. Camera doreste un spatiu ingust si plin, asa incat filmeaza de exemplu bucataria si baia din niste unghiuri imposibile. Aici se vorbeste despre “interioritate exclusiva” (un fel de paradox face ca imobilitatea neviului sa emfatizeze conditia viului). Imaginea mi-a luat glasul, primplanurile fiului aduc cu pictura olandeza. La fel, interioarele probabil voit picturale, naturi moarte, claustrale in care intr-adevar viata straluceste intr-un fel de halo absent.

miercuri, 1 decembrie 2010

EXPIFF – Partea a doua



Expiff la spartul targului a dat cam asa ceva.
Nu stiu daca premiile conteaza foarte mult pentru acest eveniment care doreste printre altele sa imblanzeasca reputatia criptica a cinematografului de autor, eu m-am bucurat ca am avut cat de cat ocazia sa vad cele mai interesante filmulete din buchet.
Continui cu aprecierile personale legate de un nou calup:

duminică, 28 noiembrie 2010

Expiff - Festivalul de film experimental – a fost editia princeps (I)



Nu, nu am uitat sa anunt festivalul EXPIFF (Festivalul filmului Experimental) aflat la prima editie bucuresteana, numai ca prinsa literalmente cu usa intre Dakino, Expiff, minifestivalul irlandez, cineclubul de miercuri, cinemateca in weekend si documentarul de luni, am cam lasat balta blogul. Si cu asta lista filmelor vazute dar necomentate s-a lungit si mai mult.

EXPIFF merita insa o postare aparte, in primul rand pentru ca dezvolt sentimente aproape materne fata de festivaluri aflate la inceput de drum; imi place sa simt balbele organizarii, sa vad trailere care miros de la o posta a improvizatie ori voluntari nestruniti corespunzator si alergand incolo si incoace fara nici un sens. Imi plac inceputurile de drum cand inca se mai vad insailarile, improvizarile in regim de urgenta. In al doilea rand e interesanta decizia organizatorilor de a organiza proiectii “pentru un public inteligent” dupa spusele lor si in acelasi timp de a lasa toate proiectiile libere. Rezultatul? Un haos aproape voios in foaierul de la cinema Scala, unde se intra/iesea in si din sala ca la turci. Proiectiile de weekend au devenit dificil de urmarit din cauza marelui numar de curiosi interesati nu atat de cinema cat de posibilitatea de a se incalzi pe de-a moaca si de-a viermui pe intuneric.

duminică, 21 noiembrie 2010

Jacques Rivette - "Céline et Julie vont en bateau" (1974)


Sursa: cinemafrancais.fr

Am avut niste probleme serioase vazand “36 vues du Pic Saint Loup” acum cateva luni. Nu mi-a placut artificialitatea teatrala indusa cu forta, care semana mult cu hainele acelea cu cusaturile la vedere. Nu mi-a placut improvizatia narcisica.
Mi-am zis, hai sa o iau si eu cu inceputul, oamenii sunt uneori mai putin criptici la tinerete. Am incercat asadar “Céline et Julie vont en bateau“, un film pe care Jacques Rivette l-a semnat in 1974 si pe care Film Menu l-a propus in primul sau weekend cinematografic din toamna aceasta. Verdict: filmul m-a incantat si enervat in egala masura.
Ce m-a enervat: dureaza enorm, dialogurile sunt artificial-teatrale si daca se poate tipate, exista repetitii, redundante si pretiozitati gratuite.

Daca a fost luni, a fost documentar – “Gonzo: The Life and Work of Dr. Hunter S. Thompson” de Alex Gibney



Chinuita proiectie! In principiu soarta documentarelor proiectate pe moca este trista, se aduna in sali cu aceasta ocazie o multime de oameni care in fond nu au venit acolo decat sa socializeze pe gratis, dar pe care filmul in sine ii plictiseste. Asadar foiala continua, pseudo-spectatori care intra in sala la jumatatea peliculei si scoala un rand intreg ca sa ajunga “acolo”, dubiosi vorbind la telefon, pe scurt impoliteturi dintre cele mai diverse. Se practica trecutul cu capul sus prin fata ecranului, daca se poate dus-intors si in pas de promenada. Se poarta plecatul la 10 minute dupa inceperea filmului si rezervarea unui rand intreg de scaune pentru prieteni. Dar ce nu se poarta?


duminică, 14 noiembrie 2010

Week end Film Menu – “Ma nuit chez Maud” de Eric Rohmer


Resimt o jena explicabila atunci cand incerc sa ma apuc acum sa scriu despre “Ma Nuit chez Maud”, unul dintre filmele selectate de revista “Film Menu” pentru weekendul acesta luminos de noiembrie. Cea de-a de-a treia din cele sase povesti morale semnate de Eric Rohmer degaja o putere de atractie aparte, aproape senzuala desi filmul este facut in mare parte din cuvinte, referinte la filozofie, jansenism, iezuitism, credinta vs scepticism filozofic ori marxism, Pascal, teoria probabilitatilor matematice. In mare parte, povestile morale reiau aproape acelasi vechi context narativ al tentatiei (erotice, morale, intelectuale) la care este supus naivul erou rohmerian de catre atotputernica ironie a destinului sau hazardului, depinde de cat de determinist esti. Si in cazul lui “Ma nuit chez Maud” mai nimic nu se intampla in cursul noptii pe care Jean Louis o petrece impreuna cu Maud, povestea trece in revista o intalnire ratata, o serie de confesiuni despre care nu stim cat de sincere sunt, un duel aproape comic intre o femeie care se simte singura si un barbat care nu vrea sa-i cedeze din principiu, desi tare ar vrea. A actiona sau a nu actiona, asta este problema lui Jean-Louis. Sau mai degraba a actiona cu jumatate de masura in calitate de donjuan si de crestin.

Scurta escala in lumea exotica a kitsch-ului


Nici pana in ziua de azi nu prea stiu cum sa-mi definesc mie insami apetitul pentru filmele de categoria Z, chestiile alea care au nevoie de vreo 20 de ani de gestatie prin arhivele cinematecilor si cinema-urilor de arta pentru a reveni in forta pe ecrane cu eticheta “atentie produse cult” (vezi “Machete” care ruleaza la noi inca prin cinematografe, ori “Grindhouse-ul” tarantinesc). Ia sa ne gandim la ”Plan 9 From Outer Space”, la westernul spaghetti sau a thrillerul giallo, la seriile de Mothra ori Gujira in variante mecanizate, la Russ Meyer& comp. De la inceputul cinematografului si pana acum, seria Z evolueaza in paralel cu filmul de arta, blockbusterul sau pelicula experimentala, ca un soi de doppelganger in care se reflecta, in variante (uneori voit) strambate mode, gusturi, apetituri, pofte, variante comerciale, optiuni estetice si limitari tehnice ale unei epoci.


marți, 9 noiembrie 2010

Daca a fost luni, a fost documentar – “Thriller in Manila” de John Dower (2008)

Thriller in Manila” (regia John Dower) reuseste performanta de a se folosi de un fapt istoric in lumea boxului (cel de-al treilea, ultimul si cel mai cumplit meci de box dintre Joe Frazier si Muhammad Ali) si de a-l transforma intr-o meditatie multidirectionata. Asta chiar daca filmul se propune a fi un omagiu al marelui invins si nedreptatit in lumea boxului, Joe Frazier.


duminică, 7 noiembrie 2010

Scrisoare deschisa catre Nina Paley


Draga Nina,

Trebuie sa incep prin a-ti spune deschis si sincer ca:
  1. Am adorat “Sita sings the Blues” vazut acum vreo doi ani la Anim’est la Bucuresti, a fost revelatia mea personala in ceea ce priveste lungmetrajele de animatie ale anului; am revazut filmul pe internet cu aceeasi placere
  2. Am urmarit activitatea ta, problemele “Sitei” legate de nenorocitele alea de drepturi de autor si mica echipa de entuziasti care a facut totul pentru a ajuta la popularizarea minunatiei asteia de film
  3. Am aflat din gura lui Alex Budovsky ca ai reusit performanta de a fi singurul animator din lume care si-a construit singur de la A la Z filmul de lungmetraj
  4. Am urmarit activitatea ta ante si post Sita, am aflat ca faci parte din “gasca” independentilor newyorkezi, te-am regasit citata in “Avoid Eye Contact”.


Sambata in care am reinnodat amicitia cu cinemateca


Cine a fost recent la sala Eforie stie de ce cred ca in acest moment te cam trec fiorii daca intri in cinemateca. Locatia care adapostea altadata o carciuma-cafenea este acum tacuta, pustie si prost luminata (ghirlanda de beculete care incadreaza etajul e lugubra), semanand cu o hruba. Partea buna a lucrurilor: nu se mai simte miros de sos de pizza pana in sala de cinema, nu-ti mai strica muzica cheful de viata, nu te mai infurii pe chefliii de vizavi urandu-le sa le stea in gat berea (proasta si scumpa) in timp ce tu chiar vrei sa intelegi ce se spune pe ecran.

Sursa: sapteseri.ro

Programul insa deruleaza cam aceleasi filme, ca in fiecare an. Nu ma plang, filmele “vechi” se cer vazute pe ecran mare. Filmele “vechi” sunt de cele mai multe ori mai interesante decat programul de la malluri. Sa luam de exemplu azi, cand mi-am programat sa vad “Le samourai” de Jean-Pierre Melville si, pentru destindere, “Le clan des Siciliens“ de Henri Verneuil.

luni, 1 noiembrie 2010

Daca e luni, e documentar - “The Age of Stupid” de Franny Armstrong


With our use or misuse of resources the last 100 years or so, I’d probably rename this age something like The Age of Ignorance, The Age of Stupid” (Alvin DuVernay)

“O fictiune foarte bine documentata” cam asa incepe sinopsisul acestui film documentar din 2008 pe care tocmai l-am vazut la MTR in seria “British Documentary” lansata acum o luna de catre British Council. Lume multa, sala plina pentru o pelicula dedicata schimbarilor climatice in regia lui Franny Armstrong produsa de Spanner Films. Probabil din cauza lui Pete Postlethwaite sau poate intrarea libera sa fie pricina?

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Filmul german râde între 01.11 şi 4.11 la cinema Studio

Am gasit filmele din acest minifestival insirate ca margelele pe ata intr-un B24fun dupa care am citit informatia completa pe situl institutului Goethe din Bucuresti; asadar filmul german (sau cel putin cele cateva pelicule selectate sa-l reprezinte) s-a horarat sa se/ne amuze saptamana viitoare prezentandu-ne cateva comedii despre care n-as sti sa spun mare lucru pentru ca eu nu prea sunt amatoare de asa ceva. Initiativa institutului Goethe este mult mai interesanta decat programul de anul trecut dedicate Zidului berlinez in cadrul careia cinema-ul era doar un pretext pentru discutii sociale, politice, istorice samd.

Programul il gasiti tot aici, plus sinopsisurile filmelor aici.

vineri, 29 octombrie 2010

Festivalul filmului thailandez la NCRR


Inca un festival discret la orizont, eu il descopar dupa ce el s-a deschis binemersi. Filmele sunt programate la MTR si sunt cu siguranta raritati in sensul in care astfel de cinema nu va trece niciodata prin vreo sala de mall (de la noi) desi selectia include titluri de box office in Thailanda. De gustibus…

Sursa: MTR
Programul, trailerele si sinopsisurile le puteti gasi si pe blogul salii de cinema de la MTR, hai s-o numesc si eu de acum incolo NCRR, ca isi merita sigla. Am scotocit ici-colo dupa informatii, iata cateva dintre ele pentru cei interesati:

marți, 26 octombrie 2010

Despre imprejurarile extraordinare in care au (re)venit rusii

Sursa: ICR

Probleme de electricitate m-au impiedicat sa postez aceste informatii acum cateva zile, cand cu gala de deschidere a primului festival al filmului rus. Vazusem afisul un pic cam criptic acum doua saptamani, am avut insa rabdarea sa vad si filmele programate. Este vorba deci de primul festival al filmului rus, eveniment organizat de Institutul Cultural Roman in parteneriat cu Arhiva Nationala de Film, Uniunea Cineastilor si Studiourile Mosfilm. Programul include 21 de lungmetraje, dintre care doar cateva titluri recente si foarte recente. Daca nici voua nu va plac extraordinar de mult Mihalkov, Bondarciuk ori Suskin, iar pe Tarkovski oricum il vedeti in fiecare an la cinemateca, raman lucruri rare si intrigante precum filmele lui Sokurov (“Taurul” si “Zilele eclipsei”), surprizele placute ca o gura de aer proaspat (nu voi inceta sa recomand filmele lui Alexei Popogrebsky Cum mi-am sfârşit vara” sau” Euforia” lui Ivan Vîrîpaiev) ori “Intoarcerea” lui Andrei Zviaghinţev pe care, acum ca l-am vazut, tare mi-as dori sa-l am in varianta DVD.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Zilele Filmului Norvegian

Sursa: ICR
Iata ce am gasit pe situl ICR : la Institutul Cultural Roman in perioada 27-29 octombrie 2010 are loc un fel de minifestival dedicat filmului norvegian, acum ca mai tot cinefilul a avut ocazia sa se intalneasca pe la vreun festival cu un film care sa tina de “Norwave”. Nu ma intrebati prin ce se poate defini “Norwave”, m-ati pune intr-o situatie delicata; probabil amestecul de dramatic cu un comic de situatie foarte sec nu este tipic numai cinematografului norvegian. Nu voi cauta niciodata sa caut similitudini intre “noul val “ romanesc (in care nu cred) si cel norvegian (o fi existand asa ceva?) asa cum vor incerca probabil sa faca organizatorii.

duminică, 17 octombrie 2010

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 4

O spun post festum, dupa incheierea festivalului adica, avem de-a face cu calupul castigatorilor: nu mai putin de trei filme din cele ce urmeaza fiind premiate.

◘◘◘◘◘

Jean François – (Franta 2010), regia Tom Haugomat, Bruno Mangyoku

Iata un film interesant. Amintirea&copilaria sunt subiecte batute si dezbatute de foarte multe filme, problema este, cred eu, felul in care o faci. Ceea ce m-a atras la "Jean-François” este sobrietatea cu care se abordeaza astfel de subiecte sensibile.
Teaserul filmului se poate vedea pe situl Cube Creative. Filmul intreg se poate vedea online pe situl coproducatorului Arte

Sursa: Bruno&Tom

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 3

Rip, Drip, Tear – (Noua Zeelanda 2009), regia Janette Goodey

Iata un film pe care nu l-am inteles; am incercat sa-mi imaginez ca “Rip, Drip, Tear” este un joc animat cu hartie si cerneala. Ar fi trebuit sa ma gandesc si la aspectul muzical.

Rip, Drip, Tear
Pe pagina dedicata selectiei oficiale de la Annecy in care filmul a fost inclus anul acesta “Rip....” este prezentat ca fiind “o interpretare a piesei atonale pentru cvartet de coarde “Gnarled” compusa de mezzosoprana si compozitoarea Claire Scholes”.

vineri, 15 octombrie 2010

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 5


Playtime – (Canada 2009) regia Steven Woloshen
I think spontaneous urges and desires are the best part of handmade film making.” (Steven Woloshen)
Trebuie sa iubesti foarte tare stilul ultrasincopat de montaj, scrap-ul si jazz-ul pentru a simti acest film. Ma indoiesc ca exista un sens ascuns in spatele acestei defilari vertiginoase de fotografii combinate cu desene, in afara de simtul ritmului si al improvizatiei imagistice care tine pasul cu muzica. Cei care au vazut “Cameras Take Five” (2002) inteleg perfect aceasta sincronicitate.

Sursa: visualmusic.com
 Aici gasiti scurte si pertinente comentarii pe seama celor mai importante momente artistice din cariera de animator a lui Steven Woloshen.

joi, 14 octombrie 2010

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 2

"La femme squelette" de Sarah Van Den Boom
La femme squelette / The Skeleton Woman (Franta 2009) regia Sarah Van Den Boom

La femme squelette” este cred cel mai bun film din sectiunea a doua a competitiei de scurtmetraje. Cel mai bun pentru ca cel mai complet, cel mai cinematografic, cel care povesteste ceva si descrie in acelasi timp un sentiment conex acestei istorii, pe scurt, face foarte multe acest film.

miercuri, 13 octombrie 2010

Anim'est 2010: Lungmetraj de weekend - Metropia

A fost in primul rand “Metropia ” lui Tarik Saleh, o megaproductie nord-europeana pusa in mainile unui street artist suedez devenit celebru si hotarat sa se lanseze in regia de film. Avand la dispozitie numai lista de dialoguri si-un trailer, am putut sa-mi contruiesc filmul in minte inainte de-al vedea. Nu ca as fi stie ce desteptaciune, ci pentru ca secventele se succed ingrozitor de previzibil.

Sursa: producatorul filmului, Atmo

Dupa unii rezultatul acestei experiente“cumuleaza atat de multe excentricitati incat este aproape cartoonesc”. ”Metropia” vrea sa fie un neo noir futurist & distopic care pune pe tapet toate tonurile de gri si maro posibile si incearca sa propuna o animatie aparte.

marți, 12 octombrie 2010

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 1


Regulament pentru uzul spectatorilor care intra la calupurile de competitie:

  1. Ca in absolut orice competitie, exista o lista cu filme super, filme asa si asa si filme nesuferite. Nu faceti din ceea ce nu va place subiectul unui razboi personal dus sotto voce impotriva organizatorului (“sunt numai porcarii, nu vezi ca lumea incepe sa plece din sala?”) care si asa se lupta cu morile de vant organizatorice.
  2. Un film are un inceput si un sfarsit care trebuie respectate in egala masura cu continutul. Va rugam nu dati dovada de sindromul ADHD tocmai la genericele de final si invatati sa le lecturati cu rabdare.
  3. Comentariile de tip “tampenie”, “stupizenii”, “this is crap, man”, “uau, 3D in sfarsit” sunt binevenite daca le enuntati pe soptite si numai pentru auzul si uzul amicului de alaturi. Daca acesta le accepta.
  4. Practicati toleranta, faceti apel la bunele sentimente sau cel putin la cei 7 ani de acasa. Chiar daca nu intelegeti o iota din ceea ce vedeti, este momentul cel mai bun sa va ganditi ca cineva a muncit pentru “porcaria” asta luni bune si poate exista pe planeta asta un grup restrans de oameni care o adora/accepta/apreciaza/inghite din politete. Mai bine trageti un pui de somn decat sa initiati o cruciada personala bazata pe propriile gusturi. Sau oferiti-va altceva decat pretul unui bilet de cinema.

luni, 11 octombrie 2010

Anim'est 2010: Despre arta dicteului automat in animatie - Alex Budovsky


Scriu randurile acestea in urma programului special Alex Budovsky organizat in cadrul Animest. Ceea ce stiam pana acum despre el: interes special pentru Clerkenwell - London exclusive in alb-negru, explozii de pasari, ceasuri cu cuc, apetit pentru ceainice si pentru versurile absurde din cantecele lui Stephen Coates. Anul trecut, vazandu-i “The Royal Nightmare” tot la Animest l-am banuit de adanci reflectii asupra istoriei, puterii, revolutiei si timpului care trece, nebunul, regele si calaul fiind personajele sale principale. Ii mai stiam si doza aparte de umor (vezi genericele sale de final) si legaturile cu gasca animatorilor independenti din New York (zic gasca nu pentru ca filmele lor ar avea un aer de familie, o consensualitate duioasa, ci pentru ca sunt atat de putini care sa se tina pe propriile picioare).

duminică, 10 octombrie 2010

Anim'est 2010: L’illusionniste - un biopic si jumatate

Nu exista biopic fara promisiunea revelarii unui secret din spatele cortinei vietii artistice, lumea se duce sa vada astfel de product cinematografic pentru “cum era in realitate” actorul X sau omul politic Y care fac obiectul peliculei. Este iluzia cea mai populara a unui film de acest gen. Ce ne facem insa daca biopicul se da drept fantezie aproape autofictionala in care secretele biografice se lasa citite cu mult mai multa dificultata iar “revelatiile” sunt reduse la marunte interpretari? Pentru cei curiosi de “adevar” exista astfel de povesti cutremuratoare.

Indragostiti declarati de magia fictiunii se marginesc sa ia povestea propusa de pelicula ca atare. Realitatea din culise nu mai are importanta daca povestea se desfasoara multumitor.

Sursa: Pathé Distribution

sâmbătă, 9 octombrie 2010

De m-as putea clona...


Blogul acesta a prins iz de parasit de cand n-am mai trecut pe aici. N-am putut tine pasul cu echipa PR a Animest la cate comunicate de presa au fost lansate in ultima luna intru buna mediatizare a acestui festival. Am lasat balta proiectiile de cinema din aceasta perioada, caci am instituit stare de urgenta pentru salva de traduceri care trebuiau facute.
Vestea cea buna este ca ieri seara Anim’est a inceput. Cu aplauze, mici discursuri si promisiunea unei a 5-a editii, cea mai mare si mai bogata dintre toate, cu peste 470 de scurt metraje de vazut si peste 30 de lung metraje de asemenea de vazut si daca se poate de recenzat.

Vestea cea rea este ca ma simt obligata in cele ce urmeaza sa dau seama de celalte patru festivaluri mai mari sau mai mici care au avut excelenta idee de a se programa in paralel cu Animest-ul. De unde si dorinta mea apriga de a ma clona pentru a vedea tot ce este de vazut in aceasta (mult) prea incarcata perioada de proiectii.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

KINOdiseea is back!


Festivalurile de cinema pentru copii cam lipsesc pe la noi. Nu-i vorba, nici cele pentru adulti nu dau pe dinafara, iar programele pentru copii, daca exista, au aerul acela trist al unei ansamblu injghebat in graba din resturi.

Anul trecut insa, in septembrie a avut loc primul festival de cinema dedicat copiilor si, hai sa zicem adolescentilor. M-am dus si eu sa vad cum arata Kinodiseea, am nimerit in sala de la cinema Gloria. Mi-a placut aspectul “brut” (a se citi improvizat) si programul de cinema, am trecut peste ateliere si comicarii cu actori, mi-am dat seama ca se poate face mult mai mult si la capitolul comunicare media si la selectia filmelor pentru copii mai maricei, deja intoxicati de ceea ce descarca de pe net la capitolul cinema.

Cate ceva despre” Noaptea Albă a Filmului Românesc”

Cand? Pe 17 septembrie cand se anunta lunga noapte a filmului romanesc intre orele 18.00- 02.00
Unde? In Bucuresti in 9 locatii de proiectie (Piata George Enescu, Uranus 144, Terasa Clubului Fabrica, Noul Cinematograf al Regizorului Roman (MTR), MTR Open Air, Cinema Patria, Cinema Studio, Sala Elvira Popescu, Cinema Eforie)


Despre ce este vorba? Despre cred primul  maraton al productiilor autohtone de cinema, in cadrul primei editii a evenimentului Noaptea Alba a Filmului Romanesc care propune publicului ocazia de a vedea in nocturna si pe gratis in limita locurilor disponibile filme romanesti mai vechi si mai noi de toate genurile.

duminică, 5 septembrie 2010

Atentie la competitia de Videoclip& Advertising de la Anim’est


Dedic acest post celor care sunt realmente interesati de aceasta competitie din cadrul festivalului Anim’est. La sectiunea videoclip muzical, premiul va fi oferit de catre MTV, iar lista “concurentilor” include 28 de titluri venite din 13 tari. Comunicatul de presa al festivalului aminteste printre cele mai cunoscute clipuri muzicale concurente creatiile lui Edouard Salier ( “Spitting the Atom”- Massive Attack), The Lemnox Brothers ( “Eat Raw Meat=Blood Drool”- Editors ), Tomek Ducki  (“My Turn” Basement Jaxx  ft The Lightspeed Champion ).

De la Anim’est citire- cate ceva despre competitia “greilor”

Cu intarziere vin si eu sa anunt cateva dintre filmele selectionate la competitia de scurt metraj de anul acesta de la Anim’est. Listele complete ale competitiilor pot fi consultate pe situl festivalului. Cert este ca anul acesta s-au adunat 55 de filme in lupta pentru trofeul Anim’est, lucru demn de interes pentru cel mai mare festival de film de animatie de la noi.

Competitia filmului studenţesc cuprinde 51 de titluri din toata lumea.

duminică, 29 august 2010

Recomandari - nu faceti ca mine

Dupa ce in weekend-ul trecut m-am trezit destul de tarziu ca NCRR difuza pe furis cateva din filmele care trecusera pe la “Anonimul”, gata-gata sa repet figura cateva zile mai tarziu, cu filmele de top de la “B-est”ul de anul acesta. Cu alte cuvinte, 27-29 august este perioada in care la NCRR se reiau cateva dintre filmele proiectate cu cateva luni bune inainte la B-est. Buna treaba, dar tot pe furis difuzata.


Cei care au vazut deja dementa satirica a lui Armando Iannucci, “In the Loop” (proiectat vineri 28 august la 21h15) pot rasufla usurati, n-au pierdut nimic. Cei care, ca mine, voiau ne-a-pa-rat sa vada “Samson and Delilah” (regia Warwick Thornton) si l-au ratat a doua oara (era programat sambata 29 august la ora 17:00) n-au decat sa injure sistemul de promovare care inca sta intr-un afis plasat la poarta NCRR si un sinopsis puchinos plantat in “Sapte seri”. Mi-a fost foarte teama pentru soarta proiectiilor cu “Gigante” (regia Adrian Biniez) si “Vincere”, bijuteria aceea marcobellochiana despre care s-a tot vorbit prin revistele de cinema.

今 敏 Satoshi Kon – scurta paranteza


Urasc necrologul in general, il urasc si mai tare cand moare pe neasteptate un cineast care mi-e foarte drag, despre care doar in minte sunt in stare sa “scriu” pagini intregi. Celor interesati recomand varianta din NY Times, este scurta si la obiect.

© Corbis Sygma
Asadar in prezent toata lumea care iubeste filmul de animatie stie ca Satoshi Kon a murit marti 24 august. Gasiti mai multe lucruri despre ultimele lui cuvinte aici. Prefer sa retin informatiile legate de ultimul lui film, Yume Miru Kikai pe care Madhouse s-a angajat sa il continue (mi-e cam frica, sincera sa fiu, Satoshi Kon este/era genul de realizator care controleaza tot, absolute tot pana in ultimul moment).

sâmbătă, 28 august 2010

Paprika de Satoshi Kon

今 敏 - Satoshi Kon (12.10.1963 - 24.08.2010)

Stia el ce stia Satoshi Kon atunci cind si-a numit compania “Madhouse Studio”: toate filmele sale propun explorari ale psihicului perturbat, metamorfozari ale realitatii intr-o spirala a iluziei iesita de sub control (Perfect Blue), un du-te vino intre trecut si prezent care rupe linearitatea timpului (Millenium Actress, Tokyo Godfathers), problematica amintirii, uitarii si a pierderii identitatii (Paranoia Agent). Satoshi Kon adora filmele, internetul si povestile, mitologia, SF-ul, Philip K. Dick, Alfred Hitchcock, thrillerul si prefera sa-si puna intrebari de etica si morala printre altele.

Sursa: www.japanator.com

Evident, Paprika (2006), ultimul sau lungmetraj animat, aduna un pic din toate acestea intr-o sarabanda de momente foarte imaginative si atit de viu colorate, incit nu ma pot abtine sa nu ma gindesc la arta psihedelica. Ai crede ca este un film pentru copii, numai ca in Statele Unite a fost restrictionat R pentru violenta si nud, scena care a socat cenzura americana este insa doar tulburatoare prin frumusetea grafica. Nu, nu este hentai, ci doar o explorare a psihismului uman in care sexualitatea este sugerata cu multa finete.

sâmbătă, 14 august 2010

Cinema la “Peninsula”

Cred ca nu m-as fi apucat sa semnalez festivalul “Peninsula” de la Targu Mures daca nu ar fi fost pe acolo o selectie din filme de TIFF editiiile 2010 si 2009 programate sa fie prezentate intre concerte. Sincera sa fiu, concertele nu ma intereseaza, nu stiu daca apropierea dintre film si muzica este una “de succes” (eu una nu le amestec din principiu), este insa important programul propus anul acesta care cuprinde filme interesante pana si pentru publicul care merge acolo pentru muzica.


Iata ce spune comunicatul de presa:

Selecţia filmelor cuprinde titluri hit precum Altiplano (R. Peter Brosens, Jessica Hope Woodworth),  aflat în competitia TIFF 2009, Zift (R. Javor Gardev), un film noir care a revoluţionat box-office-ul bulgar, sau Il Divo (R. Paolo Sorrentino), portretul legendarului politician italian Giulio Andreotti. Nu în ultimul rând microbiştii şi fanii celebrului jucător de fotbal Ferenc Puskas nu trebuie să rateze Puskas Hungary, un documentar în regia lui Tamás Almási despre marele căpitan al echipei maghiare din anii '50, care a învins sărăcia şi exilul, a trecut prin Cel de-al Doilea Război Mondial şi Revoluţia din 1956, ajungând atacantul celebru în toată lumea al echipei Real Madrid.

Cinema Uranus 144- pentru bucuresteni

Iata si programul pentru acest sfarsit de saptamana la open-air- ul din Uranus 144. Este, cred, cea mai placuta idee de a petrece o seara de vara caniculara in Bucuresti, cu sau fara bere.

 

Anim’est 2010- Filmul de deschidere va fi....

Joi 12 august am primit primul comunicat de presa privitor la Anim’est-ul de anul acesta, stirea imi place atat de mult ( cei care iubesc de nu mai pot “Les Triplettes de Belleville” stiu de ce) incat nu pot sa nu o postez aici. Cica “L’Illusioniste”, filmul lui Sylvain Chomet  deschide editia de anul acesta a singurului festival de animatie adevarat din Romania.



Iluzionistul, filmul lui Sylvain Chomet realizat după ultimul scenariu al cunoscutului cineast francez Jacques Tati (1907-1982), deschide în forţă cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Film de Animaţie Anim'est, vineri, 8 octombrie 2010, la Cinema Patria din Bucureşti.

Proiectul “Cinema in parc “continua

Se pare ca proiectiile în aer liber din parcul Bazilescu de acum cateva saptamani au avut succes, pentru ca acum a venit randul parcului Crangasi se ofere bucurestenilor din Sectorul 6 si nu numai un program de filme de vara. Asadar, in perioada 16 - 22 august actiunea “Cinema in parc continua”.
Primăria Sectorului 6, Centrul Cultural European şi Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) demareaza o noua actiune in campania de atragere a publicului larg spre cinema, oferindu-i productii de succes, apreciate de critica de specialitate sau recompensate in cadrul festivalurilor internationale de film.

luni, 9 august 2010

Operatiunea Kino - oprire de 2 zile la Timisoara ( 13-15 august )



Intrebare : Ce este Caravana TIFF si ce vrea ea ?
Raspuns: Caravana filmelor TIFF este este un proiect care isi propune sa continue campania de atragere a publicului roman catre cinema folosind in special material cinematografic european. Organizată în perioada 24 iulie – 1 sept 2010 în colaborare cu Festivalurile de Film de la Sofia, Sarajevo şi Istanbul opratiunea itineranta se bucura de co-finantarea Media International.



Caravana TIFF ajunge in sfarsit la Timisoara in weekendul 13-15 august.

sâmbătă, 7 august 2010

Un festival discret - Anonimul


August este, alaturi de decembrie, luna cea mai trista pentru un amator de cinema. Unul adevarat, caruia sa ii placa sa vada filmul in sala, nu tras de pe ODC. Iesind deci de la cinema si numarand eu pe degete filmele de vazut, mi-am adus aminte de “Anonimul”. Este vorba de festivalul acela varatic devenit de vreo doi ani mai mult decat discret, daca l-as fi vazut anuntat v-as fi povestit deja despre el, asa cum fac in fiecare an. M-am pus pe cautat azi, am gasit aici o stire foarte mica despre conferinta de presa organizata ieri de catre organizatori. Am dat fuga si pe site unde am aflat printre altele ca editia de anul acesta a festivalului se desfasoara in intervalul 9.08-15.08 tot la Sfantu Gheorghe in Delta.

duminică, 1 august 2010

A compune un personaj

Incantata sa-l descopar pe François Truffaut in se pare ultima sa aparitie televizata, mai precis un “numar” din “Apostrophes” (din 1984) in care el trebuie sa vorbeasca despre reeditarea cartii-interviu cu Hitchcock. Interesant este sa-l vezi pe Pivot ca se indeparteaza la un moment dat de la subiect si-l intreaba cu insistenta pe Truffaut ce parere are el ca scenarist despre personaj. Iata-l pe Truffaut, incoltit si obligat sa pledeze un pic off topic pentru filmul care favorizeaza personajul. Sfarsitul fragmentului surprinde aceasta “profesiune de credinta” pe care cineastul o ofera cu modestie, subiectul discutiei fiind totusi marele Hitchcock: 
”(…) je suis assez en faveur du film de personnages, c’est-à-dire quand le personnage est très vivant on a besoin de peu d’histoire ou de moins d’action et j’aime assez les films de personnages ou les personnages sont importants.”

sâmbătă, 31 iulie 2010

Usor… de vara


Acest post este dedicat celor care nu pleaca in vacanta in vara aceasta si nu, Bucurestiul nu functioneaza (numai) pe post de inchisoare citadina menita sa degaje caldura si umezeala prin toti porii ei/lui de asfalt. Exista 1001 lucruri demne de facut in Bucuresti vara, nu ma pricep decat sa recomand cinema-ul in aer liber.

De aceea reiau programul de la Uranus 144 pe care echipa TIFF mi-l furnizeaza cu regularitate in e-mail, ma gandesc ca poate servi celor interesati de cinema. Ar fi mai intai filmele cu intrare libera adica sfaristul programului de comedii “Un été au cinéma” (profitati in acest ultim weekend, intrarea este libera) care se continua cu selectia de filme “de Uranus” adica una bucata film bun romanesc (“Felicia inainte de toate”) cu una bucata comedie melancolica made in Israel (“The Band’s Visit”) si cu una bucata documentar asasin (“Kapitalism:reteta noastra secreta”). Banuiesc ca “Iron Man 2” face in aceasta ambianta oficiu de toast in atentia motociclistilor pe care ii tot vad  pe la gradina.

luni, 26 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 7 (2)


Dev.D” este unul dintre cele trei filme selectate pentru medalionul Anurag Kashyap de la TIFF: docufictiunea “Black Friday”, thrillerul politic “Gulaal” pe care mi-am dorit sa-l vad, dar l-am ratat si in sfarsit “Dev D”. O sa ma intrebati de ce m-oi fi oprit eu la o drama romantica destul de bollywoodiana in esenta, am sa va raspund din cauza de “Devdas”. Povestea scrisa de Sarat Chandra Chattopadhyay este atat de indiana incat Bollywood nu s-a sfiit sa-si marturiseasca obsesia pentru amorul imposibil dintre Devdas si Paro prin numeroase adaptari pe celuloid. Ar fi multe de comentat despre dragostea platonica, prejudiciile sociale vs remuscarile personale, ori obsesiile mortificatoare, probabil vreun specialist in filmologia indiana o fi decodat deja dedesubturile acestei fascinatii. Recomand calduros varianta bazica semnata de Sanjay Leela Bhansali, un cult pentru genul dramatic glamour-opulent si eventual o comparatie cu “Dev.D”.


sâmbătă, 24 iulie 2010

Comediile verii la cinema proiectate la Uranus 144 ( 24 iulie - 1 august)

Iata ca Ambasada Frantei si Institutul francez din Bucuresti cu sprijinul Groupama s-au gandit sa organizeze un festival in nocturna, adunand parte din crema comediilor frantuzesti de ieri si de azi si proiectandu-le in aer liber pentru cei interesati.
De la comedii usurele de box-office gen “LOL”, selectia cuprinde si bijuterii animate precum filmul lui Sylvain Chomet “Les Triplettes de Belleville” si filme de cinemateca (“Les Demoiselles de Rochefort”, un film din 1967 semnat de Jacques Demy). Cunoscatorii vor aprecia efortul Fundatiei de cinema Groupama si Fundatiei Technicolor de a programa “Le grand amour”, unul dintre filmele lui Pierre Etaix, cineast comic “uitat” si “regasit” de mediile cinefile franceze.




luni, 19 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 7 (1)


Primul film din ziua a saptea a fost in parte inclus in program datorita AperiTIFF-ului, in care “Rien de personnel / Deloc personal” de Mathias Gokalp era recomandat calduros de catre Cristi Marculescu. A avut dreptate, filmul este demn de vazut, scenariul demn de studiat si de discutat in seminar sau workshop. In treacat, sa notez ca “Rien de personnel”, soi de Rashomon corporatist cu ecouri resnais-iene la capitolul exploatarea sunetului si in ceea ce priveste teatralitea asumata, ba chiar dorita dupa cum insusi realizatorul o afirma intr-un interesant interviu, este primul lungmetraj semnat de Mathias Gokalp. Nu stiam nimic despre acest cineast, francez de felul lui dar format la scoala belgiana de cinema, cea indelung dedulcita la realismul cu accente sociale. “Rien de personnel” a deschis balul la “Semaine de la critique” in 2009 la Cannes.


vineri, 16 iulie 2010

Pentru bucuresteni - cinema in parc

Iata ultimele stiri despre proiectiile open-air organizate de catre TIFF, alaturi de cele de la "Uranus 144":

În perioada 17 – 31 iulie 2010, în parcul Bazilescu din sectorul 1 al capitalei, cinefilii bucureşteni se vor putea bucura de o serie de proiecţii open air de senzaţie, în cadrul evenimentului CINEMA ÎN PARC.

marți, 13 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 6 (2)

Seara tarziu mi-am programat sa ajung la “Ssang-hwa-jeom/A Frozen Flower / Floarea de gheata” din doua motive: pentru ca era vorba de un film coreean si pentru ca era vorba de un film coreean de epoca. Un wuxia coreean in tenta queer invartindu-se in jurul unui nucleu epic destul de abordat de la Shakespeare incoace: vasal al regatului Yuan, regele din Goryeo se insoara din obligatii politice cu o printesa chineza, dar il iubeste pe  preafrumosul si preafidelul sef al garzii sale personale. Cand succesiunea la tron trebuie de urgenta asigurata printr-un mostenitor, regele are o idee nu tocmai fericita.



duminică, 11 iulie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 6 (1)

Am plecat dis-de-dimineata sa vad “Kars Öyküleri/Tales from Kars”, un film omnibus rezultat al unei experiente sustinute de IFFR (Festivalul international de la Rotterdam) prin platforma Bright Future care sprijina tinerele si posibilele talente cinematografice. Cele 5 scurtmetraje adunate sub acest titlu comun sunt urmarea unui workshop si a unui concurs de scurtmetraje desfasurate in regiunea Kars (cautati locul acesta pe harta undeva la granita intre Turcia si Armenia), produse fiind de Ankara Cinema Association.


Curiosii care iau ca punct de plecare pentru scotocelile lor IMDB nu-l vor gasi acolo decat pe Özcan Alper (cineva trebuie sa fi vazut primul sau lungmetraj “Sonbahar/Autumn” selectionat la Festivalul filmului european de anul acesta), care aici participa cu scurtmetrajul “Moto Guzzi”. Ceilalti patru foarte tineri cineasti sunt cu adevarat incepatori: Emre Akay (“Küçük Bir Hakikat/ A tiny Reality”), Ülkü Oktay (“Zilo”), Ahu Öztürk (“Açık Yara/Open Wound”), Zehra Derya Koç (“Kül/Ash”). Ceea ce este ciudat: un anume aer comun celor 5 scurtmetraje (subiecte care privilegiaza traditia/familia/viata la sat/dezradacinarea) filmate superb. Senzatia de omogenitate este sustinuta de animatia care incheaga cele 5 scurtmetraje si le da asa un aer de “a fost odata” care le face mai interesante.

luni, 21 iunie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 5 (2)

Dupa lectia de istorie de cinema, am sprintat in partea cealalta a orasului ca sa vad multlaudatul “Der Räuber / Spargatorul” de Benjamin Heisenberg.


De la Berlinala incoace, multa lume a vazut trailerul, a descarcat poate filmul si s-a lamurit cum este cu povestea lui Johann Rettenberger, un tip obsedat in egala masura de atletism si de jefuirea bancilor. Nu cred ca e important fapul ca filmul lui Heisenberg adapteaza un roman care la randul sau romanteaza un fapt divers. Ce mi-a placut mie in acest film este linia de mijloc pe care o adopta scenariul: filmul este in egala masura politist (Rettenberg este eliberat conditionat, se reapuca de hold up-uri, este prins, evadeaza, este urmarit etc), portret psihologic al unui om aflat intr-o fuga perpetua (din dorinta lui? Pentru ca nu se poate opri din alergat?), ba exista si protuberante noir (lipsa de masura a eroului, femeia “fatala”, sfarsitul absurd prin care lovitura de gratie vine din partea unui mosulica aparent inofensiv). “Der Räuber” este putin din toate acestea, dar ramane pana la final indecis, amestecand genurile atunci cand ii convine poate mult mai convingator decat “Revanche”.

duminică, 20 iunie 2010

Gala Filmului Japonez 24-30 iunie


Este un fapt obisnuit acum: de doua ori pe an, Ambasada Japoniei si Japan Foundation ofera publicului bucurestean o saptamana de film japonez la sala Eforie a cinematecii romane. Filmele sunt selectionate cu atentie si, lucru rar, traduse cu minutiozitate, astfel incat cele mai diverse gusturi in materie de cinema sa fie satisfacute.
Iata ce cuprinde programul din vara aceasta:

luni, 14 iunie 2010

Jurnal de TIFF - epilog bucurestean

“Gordos” -In lumea lui Daniel Sánchez Arévalo toata lumea este grasa si rezoneaza in grup



Iata un film care nu a figurat pe lista mea de prioritati de TIFF si nici macar pe listuta de recomandari de dupa TIFF, pe care insa am ajuns sa il vad gratie tepei de sambata care a facut ca “Kûki Nungyô / Air Doll“ sa se evapore fara preaviz, iar peste sala de la MTR sa domneasca suveran numai “Gordos” in regia lui Daniel Sánchez Arévalo. Care dealtfel a domnit si peste gustul publicului care s-a inhamat la filmele din competitie.

duminică, 13 iunie 2010

Jurnal de TIFF - ziua 5

Ziua a inceput cu o renuntare. Cu parere de rau am lasat balta proiectia de la ora 10  de la Victoria unde trebuia sa vad “De laatste dagen van Emma Blank/ Ultimele zile din viata Emmei Blank” de Alex van Warmerdam.

Hiroshima s-a mutat in Uruguay si locuieste la Montevideo



Hiroshima” de Pablo Stoll este una dintre speciile acelea unice de filme pentru care merita sa-ti faci vacanta la un festival de cinema, in special pentru ca asa ceva nu iese in sali, nu beneficiaza de publicitate sau de comentarii pe forumuri. In parte film de familie (pe genericul de final a defilat cred toata familia Stoll activand in propriile roluri, probabil restul echipei de filmare fiind alcatuita din prieteni, vreo doua-trei matusi asigurand cateringul) realizat cu mijloace minimale (Pablo Stoll asigura regia, montajul, scenariul), filmul face parte din acele mini slacker movies in care la propriu nu se intampla mare lucru. Tema ar fi “o zi din viata obisnuita a lui Juan Stoll, un tip cumsecade si din cand in cand muzician”. La acestea se adauga schepsisul: pelicula se doreste a fi un comic+ muzical+mut in culori, cu intertitluri inclusiv pentru onomatopee. Cartoanele (mai apropiate de bulele de dialog din comics decat de intertitlurile filmelor mute dealtfel) merg foarte bine cu aerul de improvizatie melancolica pe care o afiseaza filmul. Fondul muzical aproape omniprezent foarte atent selectionat este playlistul de pe walkmanul lui Juan, variatiile de mood ale acestuia se acorda perfect cu stilurile muzicale ale soundtrack-ului. Am senzatia ca muzica si aluziile filmice (intalnirea dintre Juan si tatal sau filmata in ralenti si duelul din western, secventa din fata spitalului reluata de trei ori) adancesc ceea ce ar fi putut fi un film de familie.

miercuri, 9 iunie 2010

Un pic de TIFF la Bucuresti (9-17 iunie)

Aflu, bineinteles prea tarziu, ca s-a lansat deja picul acela de TIFF care, in mod traditional deja, ajunge si pe la Bucuresti imediat dupa festival. Puteti gasi programul aici. Mi se par ingrozitor de putine filme fata de cele 240 proiectate la Cluj, dar sa fac bine sa nu mai cartesc, filmele de festival sunt atat de rare in meniul saptamanal al unui iubitor de cinema bucurestean, incat merita sa ne organizam cel putin o deplasare la sala de la MTR.

Kuki ningyo/Air Doll (2009), ultimul film al lui Hirokazu Kore-Eda pe care el insusi l-a scris, regizat, montat si produs (nu l-am vazut la Cluj, dar fiind vorba de unul dintre cele doua filme japoneze de anul asta mi-ar parea rau sa il mai pierd inca o data). Povestea imi pare cunoscuta din scurtmetrajele de animatie de la Anim’est, regizorul insa ma intereseaza de la “Nobody Knows” incoace.