 |
| "La femme squelette" de Sarah Van Den Boom |
“La femme squelette” este cred cel mai bun film din sectiunea a doua a competitiei de scurtmetraje. Cel mai bun pentru ca cel mai complet, cel mai cinematografic, cel care povesteste ceva si descrie in acelasi timp un sentiment conex acestei istorii, pe scurt, face foarte multe acest film.
Povestea unei femei blocata in mod misterios in propriile amintiri se bucura de un desen gratios si este animata in 2D. Simplu ca buna ziua, numai ca necunoscuta lui Sarah Van Den Boom traieste frustrarile, contradictiile si furiile unui personaj in toata puterea cuvantului in cele 9 minute si un pic cat dureaza filmul. Chiar daca bunul si vechiul procedeu narativ al vocii din off ar lipsi, filmul nu si-ar pierde coerenta si asta gratie montajului care stie sa manuie amintirea, sa creeze contrast cu prezentul, sa instaleze incet incet cealalta realitate in care se instaleaza femeia. Sursa de inspiratie este o poveste inuita cu acelasi nume.
Aici puteti accesa situl autoarei. Asa
am aflat ca Sarah Van Den Boom se afla la al treilea scurtmetraj. M-am grabit
sa-l caut pe primul, “Novecento, pianist” (2005) si n-am fos dezamagita. Il
puteti vedea aici:
Despre “Memee”(primul scurt metraj al regizoarei Evelyn Verschoore) nu am gasit mare lucru, in afara de pagina dedicate filmuletului de catre producatorul belgian Cinnamon Entertainment.
Povestea fetitei de 6 ani (realizata in desen si animatie in 2D), genul “o retrospectiva a unei epoci cu suisurile si coborasurile ei vazuta prin ochii unui copil” are in ea ceva artificial si fortat. Ar mai fi si sfarsitul, brutal si foarte violent (trebuie sa existe un twist final, nu?) care mie mi-a lasat un gust amar in gura.
Parasite – (Elvetia/Iran) 2010, regia Omid Khoshnazar
Ciudata concentrarea realizatorului Omid Khoshnazar pe scurtmetrajele avand ca subiect unic razboiul. Am putut insa compara “Labyrinth” (de vazut aici) prezent anul trecut la Animest cu “Parasite”, un 3D care intra anul acesta in competitie. Am fost placut impresionata, Khoshnazar reuseste cumva sa de distanteze de gravitatea subiectului (inceputul oricarui razboi are la baza un prim gest stupid, o impuscatura in vant) si sa-si mute perspectiva; ma gandesc numai la detaliile sonore si vizuale de care este plin acest filmulet, ca si la ironia cu care este tratat comportamentul acestui wannabee intr-ale razboiului cu gesturi copiate din Rambo.
Din prezentarea de pe situl productorului Illuster, André Bergs si-a terminat studiile la Utrecht si are deja la activ un scurtmetraj remarcat in festivaluri. ”Pivot” a primit si el cateva premii in Olanda (cel mai important fiind la Imagine Film Festival). Vizual vorbind (animatie 3D), filmul are ceva aparte, in felul in care isi construieste miscarile personajelor numai din unghiuri si forme geometrice. Ici-colo cate o pata de culoare. Povestea se sustine, desi subiectul era unul la moda acum cativa ani buni (fotografia si prin extensie jurnalismul ca marturie a injustitiei si crimei a fost si va fi totdeauna ambivalent).
◘◘◘◘◘
Memee – (Belgia 2010), regia Evelyn Verschoore
Despre “Memee”(primul scurt metraj al regizoarei Evelyn Verschoore) nu am gasit mare lucru, in afara de pagina dedicate filmuletului de catre producatorul belgian Cinnamon Entertainment.
 |
| Sursa: Cinnamon Entertainment |
Ce mi se pare uimitor
este ca cel putin trei din scurtmetrajele belgiene vorbesc despre varsta a
treia, iar doua dintre ele se aseamana tulburator ca tonalitate (ma gandesc la
“Memee” si la “Grand-mère veux-tu?” de Lucie Thocaven selectat la categoria
Mozaic in festival): singuratatea si fanteziile relationale la care orice
varsta poate avea dreptul. Spre deosebire de
“Grand-mère…”, “Memee” adopta o tonalitate mult mai tandra a relatiei
care se tese (sau nu se tese de fapt?) intre batranica de 91 de ani si
saxofonistul fumator din casa de peste drum.
◘◘◘◘◘
Me llamo Maria/My
Name is Maria – (Spania 2009),
regia Elio Quiroga-Rodriguez
Povestea fetitei de 6 ani (realizata in desen si animatie in 2D), genul “o retrospectiva a unei epoci cu suisurile si coborasurile ei vazuta prin ochii unui copil” are in ea ceva artificial si fortat. Ar mai fi si sfarsitul, brutal si foarte violent (trebuie sa existe un twist final, nu?) care mie mi-a lasat un gust amar in gura.
Il puteti vedea si voi
aici:
◘◘◘◘◘
Parasite – (Elvetia/Iran) 2010, regia Omid Khoshnazar
Ciudata concentrarea realizatorului Omid Khoshnazar pe scurtmetrajele avand ca subiect unic razboiul. Am putut insa compara “Labyrinth” (de vazut aici) prezent anul trecut la Animest cu “Parasite”, un 3D care intra anul acesta in competitie. Am fost placut impresionata, Khoshnazar reuseste cumva sa de distanteze de gravitatea subiectului (inceputul oricarui razboi are la baza un prim gest stupid, o impuscatura in vant) si sa-si mute perspectiva; ma gandesc numai la detaliile sonore si vizuale de care este plin acest filmulet, ca si la ironia cu care este tratat comportamentul acestui wannabee intr-ale razboiului cu gesturi copiate din Rambo.
Aici
puteti descoperi situl filmului.
◘◘◘◘◘
Pivot – (Olanda 2009), regia André Bergs
Din prezentarea de pe situl productorului Illuster, André Bergs si-a terminat studiile la Utrecht si are deja la activ un scurtmetraj remarcat in festivaluri. ”Pivot” a primit si el cateva premii in Olanda (cel mai important fiind la Imagine Film Festival). Vizual vorbind (animatie 3D), filmul are ceva aparte, in felul in care isi construieste miscarile personajelor numai din unghiuri si forme geometrice. Ici-colo cate o pata de culoare. Povestea se sustine, desi subiectul era unul la moda acum cativa ani buni (fotografia si prin extensie jurnalismul ca marturie a injustitiei si crimei a fost si va fi totdeauna ambivalent).
Aici situl regizorului
André Bergs.
Puffer Girl (SUA 2009), regia. Joan C. Gratz
“Puffer Girl” aka “Domnisoara peste-balon” este un film de aproape 5 minute produs de Lourri Hammock pentru LAIKA/House, un soi de “documentar” fantastic despre extraordinarele aventuri ale unei pestoaice care isi depaseste conditia speciei sale. Combinatia de animatie cu plastilina si pictura, incorporeaza de data aceasta fotografia, photoshopul si After Effects (tehnica inventata de Joan Gratz) “da” foarte bine in camera mai ales atunci cand aceasta este setata pe un mood descriptiv; fundul marin prinde viata.
Joan Gratz face animatie cu plastilina din anii 70 incoace, a fost de mai multe ori premiata pentru creatiile sale, mai ales in domeniul publicitar, traieste in Portland, Oregon si locuieste pe o penisa.
Mai jos puteti vedea poate cel mai cunoscut scurtmetraj al lui Joan Gratz, “Mona Lisa Descending a Staircase”(1992) o frumoasa incursiune animata prin pictura secolului 20.
Yulia (Franta 2009), regia Antoine Arditti.
Dupa cum scrie cronicarul ar fi bine sa privim scurtmetrajul lui Antoine Arditti ca pe un exercitiu comic de practica a rotoscopiei, amestec de 2D si 3D cu final oarecum neasteptat, o glumita care sa ridice moralul celor care sunt in cautarea dragostei. Monocromia place ochiului si ... cam atat. Nu prea am inteles de ce Antoine Arditti a hotarat ca personajele sale sa fie rusesti.
Aici puteti accesa situl regizorului.
Amourette ( Elvetia 2009), regia Maja Gehrig
Interesanta informatie gasita pe situl Majei Gehrig: distributorii din Elvetia germanofona au ales sa difuzeze in sali filmul lui Xavier Dolan, “Les amours imaginaires” precedat de scurtmetrajul “Amourette”. In primul rand obiceiul acesta practicat altadata este din ce in ce mai rar intalnit la distributorii de astazi (in Romania, am avut parte de astfel de proiectii numai la festivalul TIFF). In al doilea rand, din cate-l cunosc eu pe Xavier Dolan, filmul sau se potriveste foarte bine cu “Amourette” (un cuplu de papusi din lemn care alege sa-si desfasoare pasiunea pe o foaie de glaspapir). In viziunea Majei Gehrig (vezi discursul vocii din off care din pacate nu a fost tradus, ar fi fost poate revelant pentru spectatorul picat din luna) dragostea ii consuma pe participanti, uzandu-i pana la disparitie. Exigenta, uneori brutala, deseori explicita, corporala si acrobata, capatand spre final accente sadiene, relatia pasionala papusereasca ar trebui sa se numeasca poate “Consumption”, lejeritatea pe care o inspira titlul avand conotatii ironice. Interesanta ultima secventa, cu praful fin de rumegus care parca danseaza in aer in stop motion.
Tot pe situl autoarei am gasit un mic making of despre filmarea in frame to frame a lui “Amourette”.
Bonus pentru cei care au ramas cu amintirea acestui scurtmetraj, iata un alt filmulet interesant al Majei Gehrig, ”Une nuit blanche”(2005).
Balanços e milkshakes / Swings and Milkshakes (Brazilia 2010) regia Erick Ricco si Fernando Mendes
Iata unul dintre cele mai frumoase exemplare din competitite. O poveste despre copilarie, prima dragoste si ceea ce ramane din acestea sub forma de amintire. Textul recitat din off este inspirat dintr-un text de Julio Cortazar (O logo da Amarelinha)
Aici un frumos making of (totdeauna m-a fascinat delicatul si fastidiosul (pe alocuri) procedeu al creatiei unui film, aici fiind vorba de rotoscopie in principal). Aici gasiti situl dedicat acestui film, precum si lunga lista a selectiilor din festivaluri de care se bucura acesta.
Brug / Bridge (Olanda 2010), regia Gerben Agterberg
Frumoasa atmosfera din “Brug”, film de debut animat in stop motion al unui animator si ilustrator freelance (din foarte scurta sesiune de Q&A am aflat ca doi ani i-au trebuit lui Gerben Agterberg pentru realizarea celor 5 minute de film). Povestii minimaliste ii lipseste insa parca ceva, in timpul proiectiei m-am gandit ca timpul necesar inchegarii relatiei dintre om si peste este un pic cam prea condensat. Secventa finala, in care mediul subacvatic este invadat de pesti de acvariu multicolori este foarte frumoasa.
Pana in present, “Brug” a calatorit foarte mult la festivaluri de animatie in care a fost selectat la categoria competitie ceea ce este un semn foarte bun. Aici mai multe informatii despre “Brug”.
Le silence sous l'écorce /The silence beneath the bark – (Franta 2010), regia Joanna Lurie
Cu siguranta ca Joannei Lurie ii plac povestile, “Le silence sous l’écorce” este o frumoasa tentativa de basm animat (candva, in padure traiau niste fiinte mici, bipede care aduceau putin cu caprele, numai ca de obicei iarna hibernau sub pamant. Habar nu aveau ele ce este ninsoarea si cat de mult poate ea schimba peisajul cunoscut, nici ce efect efervescent poate produce in stomac ingestia unui bulgare de zapada). Ceea ce lipseste din ecuatie este acel element narativ care sa puna in miscare rotile naratiunii fie ea cat de mica si de adaptata animatiei de scurtmetraj. ”Le silence” este mai mult un film de ambianta, poetic si descriptiv.
Aici diverse informatii despre film, al carui proiect a fost remarcat in 2007 la Annecy si coprodus ulterior de Lardux si Sens Fiction. Selectionat ulterior la Clermont-Ferrand anul acesta, apoi in competitia de la Annecy, filmul a obtinut marele premiu pentru cel mai bun scurtmetraj la Toronto, ceea ce inseamna acces la competitia de la Oscar (pacat, din astfel de ratiuni, filmul nu mai este deocamdata vizibil pe situl producatorului Lardux).
Mai jos, un teaser de doua minute:
Pentru cei care au iubit acest film, aici un parcurs al acestuia prin labirintul festivalurilor din toata lumea.
◘◘◘◘◘
Puffer Girl (SUA 2009), regia. Joan C. Gratz
“Puffer Girl” aka “Domnisoara peste-balon” este un film de aproape 5 minute produs de Lourri Hammock pentru LAIKA/House, un soi de “documentar” fantastic despre extraordinarele aventuri ale unei pestoaice care isi depaseste conditia speciei sale. Combinatia de animatie cu plastilina si pictura, incorporeaza de data aceasta fotografia, photoshopul si After Effects (tehnica inventata de Joan Gratz) “da” foarte bine in camera mai ales atunci cand aceasta este setata pe un mood descriptiv; fundul marin prinde viata.
Joan Gratz face animatie cu plastilina din anii 70 incoace, a fost de mai multe ori premiata pentru creatiile sale, mai ales in domeniul publicitar, traieste in Portland, Oregon si locuieste pe o penisa.
Mai jos puteti vedea poate cel mai cunoscut scurtmetraj al lui Joan Gratz, “Mona Lisa Descending a Staircase”(1992) o frumoasa incursiune animata prin pictura secolului 20.
◘◘◘◘◘
Yulia (Franta 2009), regia Antoine Arditti.
Dupa cum scrie cronicarul ar fi bine sa privim scurtmetrajul lui Antoine Arditti ca pe un exercitiu comic de practica a rotoscopiei, amestec de 2D si 3D cu final oarecum neasteptat, o glumita care sa ridice moralul celor care sunt in cautarea dragostei. Monocromia place ochiului si ... cam atat. Nu prea am inteles de ce Antoine Arditti a hotarat ca personajele sale sa fie rusesti.
Aici puteti accesa situl regizorului.
◘◘◘◘◘
Amourette ( Elvetia 2009), regia Maja Gehrig
Interesanta informatie gasita pe situl Majei Gehrig: distributorii din Elvetia germanofona au ales sa difuzeze in sali filmul lui Xavier Dolan, “Les amours imaginaires” precedat de scurtmetrajul “Amourette”. In primul rand obiceiul acesta practicat altadata este din ce in ce mai rar intalnit la distributorii de astazi (in Romania, am avut parte de astfel de proiectii numai la festivalul TIFF). In al doilea rand, din cate-l cunosc eu pe Xavier Dolan, filmul sau se potriveste foarte bine cu “Amourette” (un cuplu de papusi din lemn care alege sa-si desfasoare pasiunea pe o foaie de glaspapir). In viziunea Majei Gehrig (vezi discursul vocii din off care din pacate nu a fost tradus, ar fi fost poate revelant pentru spectatorul picat din luna) dragostea ii consuma pe participanti, uzandu-i pana la disparitie. Exigenta, uneori brutala, deseori explicita, corporala si acrobata, capatand spre final accente sadiene, relatia pasionala papusereasca ar trebui sa se numeasca poate “Consumption”, lejeritatea pe care o inspira titlul avand conotatii ironice. Interesanta ultima secventa, cu praful fin de rumegus care parca danseaza in aer in stop motion.
 |
| Sursa: situl regizoarei |
Tot pe situl autoarei am gasit un mic making of despre filmarea in frame to frame a lui “Amourette”.
Bonus pentru cei care au ramas cu amintirea acestui scurtmetraj, iata un alt filmulet interesant al Majei Gehrig, ”Une nuit blanche”(2005).
◘◘◘◘◘
Balanços e milkshakes / Swings and Milkshakes (Brazilia 2010) regia Erick Ricco si Fernando Mendes
Iata unul dintre cele mai frumoase exemplare din competitite. O poveste despre copilarie, prima dragoste si ceea ce ramane din acestea sub forma de amintire. Textul recitat din off este inspirat dintr-un text de Julio Cortazar (O logo da Amarelinha)
Aici un frumos making of (totdeauna m-a fascinat delicatul si fastidiosul (pe alocuri) procedeu al creatiei unui film, aici fiind vorba de rotoscopie in principal). Aici gasiti situl dedicat acestui film, precum si lunga lista a selectiilor din festivaluri de care se bucura acesta.
◘◘◘◘◘
Brug / Bridge (Olanda 2010), regia Gerben Agterberg
Frumoasa atmosfera din “Brug”, film de debut animat in stop motion al unui animator si ilustrator freelance (din foarte scurta sesiune de Q&A am aflat ca doi ani i-au trebuit lui Gerben Agterberg pentru realizarea celor 5 minute de film). Povestii minimaliste ii lipseste insa parca ceva, in timpul proiectiei m-am gandit ca timpul necesar inchegarii relatiei dintre om si peste este un pic cam prea condensat. Secventa finala, in care mediul subacvatic este invadat de pesti de acvariu multicolori este foarte frumoasa.
 |
| Sursa: situl regizorului |
◘◘◘◘◘
Le silence sous l'écorce /The silence beneath the bark – (Franta 2010), regia Joanna Lurie
Cu siguranta ca Joannei Lurie ii plac povestile, “Le silence sous l’écorce” este o frumoasa tentativa de basm animat (candva, in padure traiau niste fiinte mici, bipede care aduceau putin cu caprele, numai ca de obicei iarna hibernau sub pamant. Habar nu aveau ele ce este ninsoarea si cat de mult poate ea schimba peisajul cunoscut, nici ce efect efervescent poate produce in stomac ingestia unui bulgare de zapada). Ceea ce lipseste din ecuatie este acel element narativ care sa puna in miscare rotile naratiunii fie ea cat de mica si de adaptata animatiei de scurtmetraj. ”Le silence” este mai mult un film de ambianta, poetic si descriptiv.
Aici diverse informatii despre film, al carui proiect a fost remarcat in 2007 la Annecy si coprodus ulterior de Lardux si Sens Fiction. Selectionat ulterior la Clermont-Ferrand anul acesta, apoi in competitia de la Annecy, filmul a obtinut marele premiu pentru cel mai bun scurtmetraj la Toronto, ceea ce inseamna acces la competitia de la Oscar (pacat, din astfel de ratiuni, filmul nu mai este deocamdata vizibil pe situl producatorului Lardux).
Mai jos, un teaser de doua minute:
Pentru cei care au iubit acest film, aici un parcurs al acestuia prin labirintul festivalurilor din toata lumea.
◘◘◘◘◘
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu