Anim'est 2010: Despre arta dicteului automat in animatie - Alex Budovsky

Scriu randurile acestea in urma programului special Alex Budovsky organizat in cadrul Animest. Ceea ce stiam pana acum despre el: interes special pentru Clerkenwell - London exclusive in alb-negru, explozii de pasari, ceasuri cu cuc, apetit pentru ceainice si pentru versurile absurde din cantecele lui Stephen Coates. Anul trecut, vazandu-i “The Royal Nightmare” tot la Animest l-am banuit de adanci reflectii asupra istoriei, puterii, revolutiei si timpului care trece, nebunul, regele si calaul fiind personajele sale principale. Ii mai stiam si doza aparte de umor (vezi genericele sale de final) si legaturile cu gasca animatorilor independenti din New York (zic gasca nu pentru ca filmele lor ar avea un aer de familie, o consensualitate duioasa, ci pentru ca sunt atat de putini care sa se tina pe propriile picioare).

Sursa: situl lui Alex Budovsky

Programul Alex Budovsky de duminica seara a inceput tocmai cu o trecere in revista a spiritului independent, cu exemplificari celebre printre cei care iubesc filmul de animatie. Au fost  acolo “Puppet” (2006) de Patrick Smith, un John Dilworth deloc MTV-ist (“Life in transition” din 2005), un Andy&Carolyn London se pare pe cale de disparitie (“The Back Brace” 2004), un Bill Plympton surprinzator de delicat (“The Fan and the Flower” - 2005), o Signe Baumane (“Five Infomercials for Dentists” 2005) muult mai  cuminte decat cele “Five Fucking Fables “(2002) cu care a fost in prealabil citata in programul “Avoid Eye Contact” despre care am de gand sa vorbesc.

Imi place sa cred ca toti cei mai sus citati sunt pentru Alex Budovsky mai mult decat ilustre exemple de animatori care au reusit fara a fi obligati sa semneze contracte cu Disney & Co.

Cert este ca programul Budovsky m-a pus putin pe ganduri si asta datorita comentariului cu care cineastul si-a insotit fiecare scurt metraj. Am aflat astfel ca niciunul din filmulete nu este pregatit cu vreun storyboard sau scenario, ca desenul si animatia sunt rezultatul unui soi de dicteu automat care functioneaza foarte bine daca urmatoarele conditii sunt indeplinite:

1. filmul sa fie alb-negru (toate filmele sale sunt astfel, mai putin “Jukebox“ si “The Middle Class Hell” care sunt animatii ale desenelor lui Jim Avignon)
2. filmul sa aiba la baza (ca sursa de inspiratie si mai ales de ritmica) o melodie (exceptie ”The Royal Nightmare”, ei, uite ca se poate si fara soundtrack)
3. filmul sa fie scurt metraj.

Am mai aflat ca nici sa nu ne gandim sa cautam sensuri ascunse in multimea repetitiva a pasarilor sale, costumate in soldati sau marinari sau in faptul ca ceasurile sale arata mereu ora 7:00. Sunt idei pe care habar nu are de unde le are, de parca “cineva i le dicteaza” in timp ce lucreaza. In ceea ce priveste “The Royal Nightmare”, cea mai dichisita fabula din creatia sa, s-a nascut din pariul facut cu sine insusi de a realiza o animatie fara soundtrack si refolosind idei lasate la o parte. Eu una continui sa cred ca acest scurt metraj este o mica bijuterie de concizie, ironie si stil.

Sursa: situl lui Alex Budovsky

M-a surprins sinceritatea absoluta a lui Budovsky: nu tu cunostinte in domeniu, nu tu cultura intr-ale animatiei ori pregatire speciala, doar un amarat de soft care nici macar nu era destinat filmelor, convertit ulterior in Flash. Descoperit de Signe Baumane care il invata ce sa faca cu filmele create, Budovsly intra in grupul independentilor newyorkezi; doua din operele sale sunt incluse in volumul 1 din “Avoid Eye Contact”. Foloseste festivalurile pentru a invata tot soiul de lucruri despre animatie. Este genul de muncitor solitar, de aceea spune nu variantelor in 3D. In prezent isi doreste sa faca ceea ce ii place (adica scurtmetraje in alb-negru cu soundtrack), ceea ce este, dupa parerea mea, culmea atitudinii independente in cinema. Nu s-a gandit niciodata sa abordeze lungmetrajul? Da si nu, cineastul marturiseste ca nu are curajul Ninei Paley de a se inhama singur timp de mai multi ani la un lungmetraj.

Puteti gasi un minim de informatie despre Alex Budovsky pe Square Footage, situl animatorilor independenti din NY, pentru mai multe informatii folositi cu incredere situl oficial al cineastului.

In incheiere, va invit sa revedeti “The Royal Nigthmare":