Rip, Drip, Tear – (Noua Zeelanda 2009), regia Janette Goodey
Iata un film pe care
nu l-am inteles; am incercat sa-mi imaginez ca “Rip, Drip, Tear” este un joc
animat cu hartie si cerneala. Ar fi trebuit sa ma gandesc si la aspectul
muzical.
 |
| Rip, Drip, Tear |
Pe pagina dedicata selectiei oficiale de la Annecy in care filmul a fost inclus anul acesta
“Rip....” este prezentat ca fiind “o interpretare a piesei atonale pentru
cvartet de coarde “Gnarled” compusa de mezzosoprana si compozitoarea Claire Scholes”.
◘◘◘◘◘
Iata o surpriza
placuta: un ditamai scurtmetrajul cubanez (aproape 15 minute) foarte classic in
felul in care se prezinta, mostra placuta de animatie cu plastilina in stop
motion pe tema iubirii care moare, erodata de timp si de plictisul existentei
casnice. Multitudinea de detalii realiste (de la oala cu presiune la plosnita si
la bigudiurile si unghiile ei) este covarsitoare. Personajul principal insa imi
pare a fi aici lumina: lumina chioara de bec, lumina palpainda de teve cu
lampi, lumina lampadarului de pe strada, lumina ca reflectie intr-un ochi de
geam, lumina ca fundal pentru umbre miscatoare). As acorda o nota aparte
montajului lui “20 anos”
si muzicii care tine locul dialogului.
◘◘◘◘◘
Sinopsisul acestui
filmulet ciudat de nici 5 minute pomeneste ca sursa de inspiratie cateva
randuri din versurile pentru copii semnate de catre R.L. Stevenson, pacat insa
ca versurile respective nu au fost trimise pe suport scris impreuna cu filmul.
Ceva s-a pierdut cu siguranta, pentru ca am senzatia ca experimentul
cinematografic era menit sa imbine cuvintele murmurate de vocea din off cu
aranjamentul muzical semnat de Marc-André Simard si cu animatia cu iz baroc (un
fel de montaj video si film pe 16mm cu animatie 2D in cut-out) de o plasticitate aparte.
Aici un extras din
“Afloat at Dawn”.
◘◘◘◘◘
Charlotte – (Noua Zeelanda 2009), regia Parry Jones
“Charlotte” are
inscris pe generic "The M. Night Shyamalan Big Twist Movie" si este
intr-adevar un film cu twist de final, o glumita amaruie despre gura lumii
sloboda si, iarasi, singuratate.
◘◘◘◘◘
Ego Sum Petrus – (Franta 2010), regia Julien Dexant
Doua lucruri m-au frapat in acest film: tehnicile de animatie mixte si faptul ca personajul principal nu este deloc genul empatic: poet ratat si insingurat locuind in subsolul a ceea ce a fost candva “La boutique du poète”. Sfarsitul mi-a lasat senzatia de neterminat.
Aici fisa filmului de
pe situl producatorului “Les trois ours“.
◘◘◘◘◘
Artificial Paradise,
Inc. – (Belgia 2009), regia
Jean-Paul Frenay
Iata un experimental
care se lasa destul de usor de citit: amestecul dintre modelarile organice si
constructele cu aspect industrial-mecanicist, apoi trecerera la culoare sunt destul
de narative. Avem cred de-a face cu un dispozitiv gigantic de stocare a
memoriilor individuale care este Artificial Paradise la care te poti conecta si
poti cauta ceea ce a fost demult uitat .
Aspectul 3D este cumva
previzibil, turnurile care se darama pentru a se reasambla in alte dispozitive
cu aspect robotic sunt deja folosite in industria video-game si chiar in
filmele cu efecte speciale.
◘◘◘◘◘
Fengshui – (Finlanda 2009), regia Pauliina Punkki
| Sursa: festivalul de film de la Tampere |
N-as putea spune mare
lucru despre scurtmetrajul Pauliinei Punkki
si despre inversunarea cu care eroina sa isi face curatenie in viata. Ambianta
este minimalista, animatia in 2D pleaca de la un desen cu tenta ironica.
◘◘◘◘◘
Human beings – (Iran 2009), regia Mashaallah Mohammed
 |
| Sursa: situl regizorului |
Animatia ultraminimalista
a lui Mashaallah Mohammadi (un film foarte scurt in 2D fara dialoguri) mi-a
lasat la final o multime de semne de intrebare. Am incercat sa gasesc
explicatii privitoare la conceptul “Human beings” pe situl realizatorului, dar nu am gasit nimic. Filmul a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de mai putin de 5 minute la AniFest 2010.
◘◘◘◘◘
Moj put / My Way – (Croatia 2010), regia Veljko Popović
Mai sa fie, regizorul Veljko Popović sa fie acelasi care prezenta la Animest in 2008 abstractul “She Who Measures”? Aflu apoi de pe situl producatorului “Moj put” este de fapt scris si desenat de ilustratorul Svjetlan Junaković, ca o adaptare a cartii omonime pe care el a publicat-o in 2007. Animatia este simpla (desen pe hartie) respectand spiritul cartii din care se inspira, toate frame-urile (personaje, fundaluri si texturi) fiind desenate sau pictate pe hartie. Interesante sunt evitarea inversunata a oricarui efect digital in film, precum si formatul in cinemascop. Ma intreb cum se regaseste Veljko Popović in “Moj put”.
Gasiti mai jos un extras impreuna cu comentariul regizorului.
◘◘◘◘◘
Round – (Marea Britanie 2008), regia Kirk Hendry
La capitolul
originalitate,“Round” este unul dintre cele mai impresionante scurtmetraje din
competitie; deja ideea de a folosi umbrele chinezesti ca principiu de baza
pentru un film de animatie nu este de ici de colo, mai ales ca expertul in
producerea umbrelor, El Mago Serpico, a debarcat in Londra tocmai din Argentina. Or nu-i usor
lucru sa creezi un intreg peisaj de jungla si cateva personaje cu o pereche de
maini intr-un film care sa dureze 5 minute (din cautarile facute de Hendry,
filmele care folosesc umbrele chinezesti nu dureaza mai mult de 30 de secunde).
Pe situl filmului puteti afla o multime
de chestii interesante, pe mine m-au interesat influentele (de la Walt Disney
la Dr. Seuss si Ben Burtt pentru sound
design) si referinte la alte creatii ale acestui artist interesat in egala
masura de live action si de animatie.
◘◘◘◘◘
The Guest – (Danemarca
2010), regia Henrik Malmgren
Mi-a placut situl dedicat acestui film pe
care puteti dealtfel viziona intregul scurtmetraj. Mi-a placut stilul in care motto-ul
“Paradise is lost without others” dezvolta o poveste 3D in mare parte in alb-negru.
Interesat de muzica si cinema, Henrik Malmgren, profesor de arta grafica si
ocazional designer freelance este cel
care si-a realizat singur filmul si si
l-a autofinantat, proiectul fiind finalizat gratie cooperarii cu Open Workshop si cu West Danish Film Fund.
◘◘◘◘◘
To Swallow a Toad – (Letonia 2010), regia Jurgis Krasons
Iata un film cu mesaj
daca nu politic, cel putin social care priveste relatiile dintre doua
comunitati, “patratii” si “rotunzii”. Acestia din urma sunt urmariti in
detaliu,de la ciudatele mutilari la care se dedau la curioasa obisnuinta de a
inghiti din cand in cand o broasca. Este ceea ce ii face atat de apatici incat
sunt in stare sa se lase jefuiti si molestati de catre “patratii” care le
invadeaza viata. “Rotunzii“ se retrag in
subteran unde se dedau sportului preferat, inghititul broastelor cu atata sarg
incat incetul cu incetul ei isi pierd umanitatea, devin varietati monstruoase
ale batracienilor pe care ii consuma si sfarsesc prin a se manca unii pe altii
dupa ce “patratii” sunt ucisi. Sfarsitul filmului pe care il puteti vedea mai
jos este un fel de varianta a sfarsitului civilizatiei, iar vina principala o poarta
fuga de realitate, apatia si sarguinta de a evita adevaratele probleme ale
existentei.
De notat ca
filmul animat in 2D a fost selectat la festivalul de scurtmetraje de anul acesta de la Cannes.
Puteti viziona un extras aici:
◘◘◘◘◘
Trendfollower – (Austria 2009), regia Didi Bruckmayr
Incercati sa vedeti si voi “Trendfollower“ mai jos, eu mi-am spart
capul sa inteleg de ce acest titlu atat de specific pietelor financiare atunci
cand animatia in 3D si pixelarea dau nastere la conglomerate ciudate aflate in
continua schimbare. Revazand filmul, am inteles ca aceasta este viziunea de
ansamblu a regizorului, foarte abstract personala a crizei economice.
◘◘◘◘◘
Two Steps Behind – (Polonia 2010), regia Paulina Majda
Sfarsitul acestei
“impresii muzicale animate”, film ambitios in ceea ce priveste animatia
folosita (amestec de 2D in cut-out si de 3D), m-a dezamagit: el suna cam asa
“m-am intors? De ce m-oi fi intors, chiar asa? Pai ca sa am de unde pleca”. Secventele
campestre cu oamenii redusi la simple umbre intunecate sunt perfect realizate,
in schimb viata la oras se vrea baroca, corupatoare si vana (si aici intervine
3D-ul).
Aici studioul
coproducator Se-ma-for
pune la dispozitie o fisa completa si un trailer al filmului
Aici o scurta
prezentare a regizoarei si a carierei sale.
◘◘◘◘◘
White Tape – (Israel/Danemarca 2010), regia Michal and
Uri Kranot
Iata un filmulet
foarte scurt bazat pe tehnica picturii pe pelicula combinata cu rotoscopia. ”White
Tape” este produsul unui atelier de creatie initiat de organizatia pentru
drepturilor omului B’Tselem care sa inregistreze pe pelicula momente din viata
de zi cu zi a palestinienilor in tetitoriile ocupate. Aici, scutul moment
surprins de “camera” se concentreaza pe ideea de separare, de ingradire, de
restrictie.
Aici
situl casei de productie a sotilor Michal si Uri Kranot, amandoi profesori de
animatie la scoala Bezalel (Israel) si invitati
la Animation Workshop (Danemarca).
Aici un articol despre
Uri Kranot unde se poate vedea si cel mai cunoscut film al sau “Le coeur d’Amos
Klein”:
◘◘◘◘◘
Copia A / “A” Copy –(Argentina 2009), regia
Gervasio Rodríguez Traverso, Pablo Alberto Diaz
Cei doi animatori
argentinieni, Gervasio Rodríguez Traverso si Pablo Alberto Diaz lucreaza in
special cu tehnici de animatie 3D dupa cum se poate afla de pe situl studioului Trexel pe care ei l-au fondat.
“Copia A” a fost
selectat anul acesta in mai toate competitiile de film de animatie din lume, incluzand
in calatoria sa Annecy, ceea ce inseamna un bun inceput.
Filmul deapana povestea
proiectionistului Demodoco care descopera din intamplare ce se poate intampla
daca face sa ruleze o copie “A” pe care o gaseste in uriasa lui colectie de
role de film. Se pare ca scurtul moment de imponderabilitate este atat de
adictiv si de intens incat Demodoco sfarseste prin a-si distruge cabina de
proiectie pentru a-l obtine de repetate ori. Poanta nu este pe intelesul
tuturor, filmul insa este bine facut.
Despre “Copia A” puteti afla detalii interesante (inclusiv
tehnice) pe blogul dedicat filmuletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu