Sunt la moda se pare scurtmetrajele animate muzicale, iar unul dintre ele este The Monster of Nix (Olanda/Franta/Belgia, 2011) in regia lui Rosto. De dimensiunile unui aproape mediu metraj, filmul reia intr-un stil feeric macabru plotul din ”Never Ending Story” in care monstruos nu este ceea ce pare a fi si nici pericolul nu vine de unde te astepti la inceput cel putin.
Nu intentionez sa comentez calitatea efectelor speciale (mie mi s-au parut exagerat de artificiale, altii insa au apreciat capetele supra dimensionate si chiar si plutirea personajelor parca rupte de fundal mai ales in scenele de actiune) ci calitatea de muzical pe care filmul si-o aroga. “The Monster” este o poveste cantata, nu un muzical. Desi muzica este pretutindeni aproape, ea nu participa cu aproape nimic la construirea dramatica a povestii, ci coloreaza doar secventele cele mai intense.
