joi, 3 iulie 2014

Nuri Bilge Ceylan - Kis Uykusu / Winter Sleep


Lasam la o parte premiul 1 cu coronita castigat de „Kis Uykusu / Winter Sleep” acum nici doua luni la Cannes. Lasam la o parte premiile castigate de toate celelelalte (sase) filme prezentate de Nuri Bilge Ceylan de la „Uzak/Distant” incoace, la Cannes in primul rand, apoi aiurea. Retinem doar capacitatea cineastului de a-si fermeca publicul. Majoritatea filmelor sale incep cu un peisaj larg, de obicei batut de vanturi, situat in lumina slaba a serii sau a dupa amiezei iernatice, in care isi face loc progresiv prezenta umana. Camera scruteaza indelung punctul aflat in continua miscare de apropiere (sau de apropriere a panoramei ?) Filmele lui Ceylan adapostesc totdeauna personaje lipsite de carisma. Uneori povestea e atat de transanta incat capata iz de fabula (revezi „Üç maymun/Three monkeys” ). Alteori sunt radiografii ale unori fracturi intime in viata de cuplu („Iklimler/Climates”), alteori scurte tresariri ale spiritului inainte de scufundarea definitiva in monotonia batranetii, singuratatii, melancoliei („Uzak”). Trebuie spus ca Ceylan a experimentat si misterul de tip politist („Bir zamanlar Anadolu'da/Once upon a Time in Anatolia”). Candva, in notele de subsol afectate tocmai lui „Uzak”, asociam acestui complex melancolic al caderii un intreg arsenal de emotii culturale disecat cu finete de un alt mare fin cunoscator al etosului levantin, Orhan Pamuk. Eram atat de mandra de gaselnita mea, incat nu mi-am dat seama ca-i atarnam lui Nuri Bilge Ceylan cateva etichete cu greutate (singuratate, peisaj batut de vanturi, locul in care nu se intampla nimic, prea tarziu) pe care filmele sale anterioare nu au incetat sa le nuanteze.


marți, 1 iulie 2014

Cumparaturi

Ca un festival ce se respecta, FIFLR propune, printre altele, in holul mare din La Coursive o librarie dedicata special cinema-ului. Titluri de carti despre cinema, scenariu, istoria cinema-ului si cate si mai cate. Titluri de DVD-uri, imi fug ochii pe cosul care adaposteste remasterizarile RKO. Ar mai fi integrala Rohmer, un Jean Rouch. Multe chestii interesante, dar fara bizarerii Z, gore si alte prezente marginale. Nici peliculele fantastice nu au cota, oferta urmareste cu diplomatie gustul publicului.


Naomi Kawase - Futatsume no mado / Still the Water

O ora de coada sub un soare lesinator, inconjurata de cucoane convinse ca mergeau la un film chinez, este tributul meu personal pentru ultimul film al lui Naomi Kawase, « Still the Water/Futatsume no mado ») (2014). Bine bine, faci coada pentru orice proiectie, deci ce-are a face ? Are, pentru ca de data asta m-am simtit inselata in asteptarile mele.


luni, 30 iunie 2014

Midi Z - “Poor Folk” o poveste birmaneza in goana motocicletei

Nu este usor sa spui povesti despre locuri care par transplantate din alt timp cu mijloacele de bord ale cinema-ului independent de-adevaratelea. Midi Z, cineast birmanez (singurul despre care am auzit vorbindu-se) reuseste cu brio. Il descopar de-abia acum, gratie retrospectivei organizate de FIFLR. Midi Z practica un cinema hiperrealist, cu povesti extrase din realitate si redate cu mijloacele de expresie ale documentarului. Fictiunea se face simtita mult dupa ce intri in atmosfera filmului.

In seara aceasta am vazut „Qiong ren, liu lian, ma yao, tou du ke / Poor Folk” (2012) o poveste sordida care se invarte in jurul traficului de frontiera dintre Burma (Myanmar) si Tailanda la care se dedau birmanezii de origine chineza. Acestia fug de persecutiile la care junta militara ii supune sistematic si de mizieria cronica in care supravietuiesc. Asadar, A-Hong si A-fu traiesc in Bangkok fara forme legale si au tot felul de ocupatii, care mai de care mai dubioase, scopul fiind evident banii. A-fu se da drept ghid chinezilor care calatoresc in Tailanda, menirea lui este sa jumuleasca cat mai mult grupurile de turisti si sa ii faca sa cheltuiasca. Ocazional A-fu si A-Hong tranporta droguri si compusi bruti ale amfetaminelor pe care le revand nu fara greutate gangsterilor locali de tot soiul. A-Hong doreste sa o rascumpere pe sora sa, Ting Ting, vanduta ca sclava sexuala de propria familie. Cand A-Hong nu mai reuseste sa dea de urma stapanului lui Ting Ting, el intra in legatura cu San Mei, una dintre prostituatele care au livrat-o pe sora sa comanditarului. San Mei este la randul sau captiva in bordelul condus cu eficienta de Wu-niang, pentru ca viza de Taiwan promisa de seful sau in urma cu trei ani nu mai soseste.



duminică, 29 iunie 2014

Sils Maria - costume si masti

Curioasa experienta, acest “Sils Maria”, cel de-al 16-lea film pe care il propune publicului Olivier Assayas. Un mix de dramoleta à laAll about Eve”, de sfasietoare ambiguitate feminina à laPersona”, de reflectii pe tema creatiei care te inghite de nu te mai vezi (“Irma Vep”), de viraje explicative prin cultura teen, de teatru in film. Te astepti ca prajitura sa creasca spectaculos, de fapt ea ramane plata, iar cand musti din ea, o gasesti foarte densa, greu digerabila pe alocuri. Lejeritatea aeriana din varianta engleza de titlu, “Clouds of Sils Maria” creeaza asteptari false, norii afectati fenomenului “Maloja Snake” plutesc jos si invadeaza serpeste valea Engadin, uneori deghizati in inocente brume matinale. La fel si filmul lui Assayas. Arta vs Viata, raporturile cu sinele fragilizat/ vampirizat de un rol si de varsta biologica, gelozia si competitia feminine, manipularea, ego(t)ismul artistului si raportul acestuia cu bula succesului samd. Toate acestea se inghesuie pe raftul numit „tematica filmului”. Trama este eminamente bergmaniana , o poveste despre teatru, actori si mai ales actrite care vorbesc nemasurat de mult. Se schimba politeturi si fraze memorabile, se uraste urat, se face apel la cruzime in aproape orice bucata dialogata, cuvintele nu sunt niciodata inocente.


FIF La Rochelle - Note grabite de prima zi de festival sau invatam, invatam si iar invatam….


Este considerat azi al doilea festival din Franta la capitolul numar de spectatori. Este bine delimitat de confratele sau mai mare, Cannes, ca specific : nu exista competitie, festivalul se axeaza pe programe retrospective si tematice, mai permeabile decat standardele competitiilor, nu ai standuri reprezentand case de productie si distributie, desi numarul de exploatanti de sala invitati si de cinecluburi prietene nu este deloc de lepadat. Are o varsta respectabila (42 de ani anul acesta) este care va sa zica un festival matur.


Iata cel putin trei motive care m-au facut sa ma indrept vara aceasta spre La Rochelle, data fiind absenta de la TIFF. Am vrut in primul rand sa compar un festival pe care-l cunosc relativ bine, recte TIFF-ul autohton, cu altceva. A trecut prima zi de festival si tot imi zic ca merita calatoria si formalitatile destul de agasante de obtine o « carte permanente » intre alte formalitati agasante legate de calatoria in sine.