duminică, 29 iunie 2014

FIF La Rochelle - Note grabite de prima zi de festival sau invatam, invatam si iar invatam….


Este considerat azi al doilea festival din Franta la capitolul numar de spectatori. Este bine delimitat de confratele sau mai mare, Cannes, ca specific : nu exista competitie, festivalul se axeaza pe programe retrospective si tematice, mai permeabile decat standardele competitiilor, nu ai standuri reprezentand case de productie si distributie, desi numarul de exploatanti de sala invitati si de cinecluburi prietene nu este deloc de lepadat. Are o varsta respectabila (42 de ani anul acesta) este care va sa zica un festival matur.


Iata cel putin trei motive care m-au facut sa ma indrept vara aceasta spre La Rochelle, data fiind absenta de la TIFF. Am vrut in primul rand sa compar un festival pe care-l cunosc relativ bine, recte TIFF-ul autohton, cu altceva. A trecut prima zi de festival si tot imi zic ca merita calatoria si formalitatile destul de agasante de obtine o « carte permanente » intre alte formalitati agasante legate de calatoria in sine.




Primele comparatii suna asa :

Organizare mult mai buna. FIFLR are un mare punct din partea mea : nu tu intarzieri si inlocuiri de proiectii din prima zi, nu tu incidente tehnice, nu tu programari de filme la mama naibii cu un sistem nefiabil de navete, pentru ca aici toate cinematografele sunt in centru. Abonamentele sunt gata in prima zi, catalogul este printat din prima zi, ticketingul nu da rateuri, programul exista pe festival cu cel putin 1 saptamana inainte de inceperea acestuia. Practic am venit aici stiind aproape punct cu punct ce doresc sa vad.

Publicul are un alt mare punct din partea mea. 99% dintre cei care intra la proiectii au peste 50 de ani in medie, isi platesc biletele si sunt gata sa faca niste cozi infernale ca sa intre la filme de tot felul. Asa ceva bietul nostru TIFF nu a vazut si nici nu e pregatit sa vada prea curand. In chestionarele pe care spectatorii le umplu din prima zi reiese ca fanaticii festivalului merg la cinema in medie o data pe saptamana.

Sunt gata sa subliniez « oamenii astia merg la cinema » pentru ca se vede : nu tu telefoane deschise in sala, nu tu luminite datorate butonarilor pe intuneric ale tweet-urilor de tot felul, nu tu intrat in sala dupa inceperea proiectiei, nu tu plecat de la mijlocul filmului, nu tu baut bere sau rontait mai stiu eu ce. Cinefagii de-aici nu vin la film in gasca si nu tin musai sa stea langa amici in timpul proiectiei.


Exista insa si parti mai putin bune in chestia asta: ziua cinefagului se imparte intre proiectii si cozi la proiectiile urmatoare, punctate de lungi momente de asteptare inainte de proiectie, apoi de lungi momente de asteptare a unei oportunitati de a parasi sala dupa proiectie. Nimic altceva. Practic se formeaza cozi non stop la usile cinema-urilor. Se asteapta cu rabdare, intr-un picior, in baston (nu putini sunt aceia care se plimba cu un scaunel pliabil, din acela de pescuit, atasat la rucsac), asezat pe jos sa se deschida usile salii. Oamenii vorbesc intr-una despre cinema, ceea ce ma socheaza. N-am vazut niciodata 500 de oameni adunati laolalta pentru a privi « The Big Sky » al lui Howard Hawks, stiu doar cum ruleaza filmele sale la cinemateca, in fata unei sali goale.


Al treilea mare punct din partea mea, cel putin pana acum, usurinta cu care staff-ul festivalului reuseste sa fluidizeze buluceala si sa cazeze mai toate sufletele ratacite de la coada in sali pline pana la refuz. Practic filmele cu 300 de oameni la coada incep totdeauna la timp. Nu exista Q&A-uri, inutile si contraproductive dupa parerea mea, exista insa conferinte, prezentari de carte si discutii cu critici, mult mai interesante (pentru ca ii aduna numai pe cei interesati) si mai putin formatate.

Al patrulea mare punct din partea mea este datorat sistemului istet de tarifare (de la cinci filme la numar nelimitat de proiectii, de la abonamente student, la cele pentru pensionari) care aduce in sala oamenii. De tot felul. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut atata flexibilitate la TIFF.


Asadar trei cinematografe interesante (La Coursive este un spatiu cald, luminos, dotat cu doua sali imense plus un spatiu destinat in special teatrului unde se lasa cu conferinte), o multime de stradute pietruite, un omniprezent miros de peste prajit. 

Si marea, bineinteles.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu