 |
| Filmtrailer.hu |
Folosim cuvantul “tragic” dupa cum ne taie capul, incercand sa emfatizam si sa codificam mai degraba reactia noastra (politicoasa) la catastrofe intime si sociale din mediul ambiant. “Tragedia” este insa altundeva, conditia aceasta iubeste altitudinea situatiilor imposibile, atmosfera saraca in sentimentalism si sentimente, iar cei care se preteaza acestor conditii nu sunt in niciun caz eroi, ci niste (con)damnati.
Kornél Mundruczó este unul dintre putinii cineasti cu real apetit pentru tragedie. Ma gandesc la tragedia in sensul clasic al contextului antic cu noduri narative imposibil de desfacut altfel decat prin transare radicala si prin moartea protagonistilor. Ma gandesc de asemenea la gustul pentru povesti intunecate, pentru relatii umane decalate si “nenaturale”, pentru abstragerea din realitate si epurarea contextului social care vine cel mai probabil din formatia teatrala a cineastului. In mai toate filmele sale Kornél Mundruczó ambitioneaza naratiunea cu siaj mitic-metaforice. Ca dovada “Delta” (2008) care manipuleaza incestul si razbunarea asa cum Oedipe si Electra o faceau deja, ori “oratoriul medieval” care este “Johanna” (2005), o alta imposibila poveste despre sange, resuscitare, miracol si, evident, moarte.
