luni, 30 iunie 2014

Midi Z - “Poor Folk” o poveste birmaneza in goana motocicletei

Nu este usor sa spui povesti despre locuri care par transplantate din alt timp cu mijloacele de bord ale cinema-ului independent de-adevaratelea. Midi Z, cineast birmanez (singurul despre care am auzit vorbindu-se) reuseste cu brio. Il descopar de-abia acum, gratie retrospectivei organizate de FIFLR. Midi Z practica un cinema hiperrealist, cu povesti extrase din realitate si redate cu mijloacele de expresie ale documentarului. Fictiunea se face simtita mult dupa ce intri in atmosfera filmului.

In seara aceasta am vazut „Qiong ren, liu lian, ma yao, tou du ke / Poor Folk” (2012) o poveste sordida care se invarte in jurul traficului de frontiera dintre Burma (Myanmar) si Tailanda la care se dedau birmanezii de origine chineza. Acestia fug de persecutiile la care junta militara ii supune sistematic si de mizieria cronica in care supravietuiesc. Asadar, A-Hong si A-fu traiesc in Bangkok fara forme legale si au tot felul de ocupatii, care mai de care mai dubioase, scopul fiind evident banii. A-fu se da drept ghid chinezilor care calatoresc in Tailanda, menirea lui este sa jumuleasca cat mai mult grupurile de turisti si sa ii faca sa cheltuiasca. Ocazional A-fu si A-Hong tranporta droguri si compusi bruti ale amfetaminelor pe care le revand nu fara greutate gangsterilor locali de tot soiul. A-Hong doreste sa o rascumpere pe sora sa, Ting Ting, vanduta ca sclava sexuala de propria familie. Cand A-Hong nu mai reuseste sa dea de urma stapanului lui Ting Ting, el intra in legatura cu San Mei, una dintre prostituatele care au livrat-o pe sora sa comanditarului. San Mei este la randul sau captiva in bordelul condus cu eficienta de Wu-niang, pentru ca viza de Taiwan promisa de seful sau in urma cu trei ani nu mai soseste.





Spatiul acesta delimitat de campuri arse si de vagi baraje rutiere este filmat din goana motocicletei, probabil mijlocul de transport cel mai fiabil pe drumurile de pamant batatorit. Spatiul citadin, Dagudi, situat la granita de nord a Tailandei cu Myanmar este un fel de no man’s land prafos in care viermuiesc bande de gangsteri marunti, muncitori ilegali si mai ales sutele de imigranti birmanezi. Lumea se opreste aici, femeia care se lauda cu succesul rudelor ei ajunse in Taiwan parca spune povesti cu zane, nu e de mirare ca lumea vrea sa puna mana pe costumatia ei „din afara”. Taiwanul este dealtfel un punct in spatiul extraterestru, un fel de Tara a Minunilor, laolalta cu Shanghaiul. Uneori, aceeasi lume murdara si lipsita de speranta isi tine rasuflarea, iar motocicleta incetineste atunci cand trece pe langa resturile unui avion calcinat, singura urma de violenta institutionalizata, probabil legata de activitatea juntei militare din tara vecina. Este una dintre cele doua secvente insotite de un fir muzical.



Cea mai mare surpriza pe care o rezerva filmul este cronologia intortocheata pe care o propune. La un moment dat, A-Hong este batut crunt de catre gealatii unui gangster local amator de amfetamine si de pescuit. Fade-in-ul care umeaza teleporteaza spectatorul in trecut, in momentul in care San Mei se deplaseaza la Dagudi pentru a o recupera pe Ting Ting. Cum elipsele si trecerile de la un grup de personaje la un altul sunt destul de frecvente (am asociat modul acesta de a circula prin poveste cu slalomul unei motociclete pe un drum desfundat), nu-ti dai seama imediat de brutalitatea cu care povestea face un salt in urma.

O alta surpriza o reprezinta cele patru capitole care structureaza trama filmului, “Poor Folk”, “Durian”, “Amphetamines” si „Stowaway” care creeaza o distanta in abordarea filmului, o structurare a materialului brut documentar pe rafturi diferit etichetate. Peste toate acestea se suprapune ca o patura groasa langoarea gesturilor si comunicarea fragmentata pe care o impart personajele.

“ Poor Folk” este pana la urma povestea pe dos a pescarului sarac care, in plina furtuna, gaseste multumirea in coliba lui incalzita si uscata si in placerile-simple-ale-vietii, pe care unul, Tolstoi, o citeaza pe undeva. Asta pentru ca placerile nu sunt niciodata simple, ci numai ieftine, iar saracia nu e niciodata indestulatoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu