sâmbătă, 18 octombrie 2008

Anim'est 2008: Sita Sings the Blues de Nina Paley


"Sita Sings the Blues" este primul lung metraj de animatie al Ninei Paley, din 1998 creatoare de filmulete de animatie independente ("Fetch", "The Stork"). Nina Paley vine din universul benzii desenate satirice ("Nina's Adventures", "The Fluff","The Hots"), in prezent preda la Parsons School of Design din Manhattan si se chinuie sa-si distribuie cumva filmul in salile de cinema. Povestea "Sitei" este parcursul obisnuit al oricarui film independent care trece prin festivaluri, entuziasmeaza juriile si spectatorii, dar ramine suspendat intr-un fel de no man's land al creatiilor evitate de distributori din varii motive; in acest caz hiba este existenta unor Synchronisation Royalties legate de folosirea a zece piese muzicale din repertoriul cintaretei de blues Annette Hanshaw. Pai sa nu te dea peste cap faptul ca cinci ani de munca (Nina Paley a ajuns sa fie numita "one-woman Pixar" pentru ca tot ce tine de animatie, scenariu, montaj, regie este facut de ea si numai de ea) sint redusi la nimic, artista traieste din "donatii" neputind beneficia de dreptul de a-si vinde filmul? Intrati pe blogul animatoarei si va veti convinge, intrati apoi pe situl "Sitei" si veti vedea ca pagina de garda da pe dinafara de ditamai palmaresul obtinut anul acesta numai peste tot in lume.


Spectatorul din mine s-a distrat copios la proiectia prilejuita de competitia de lungmetraj Anim'est. Am fost apoi uimita de unanimitatea tonului din cronicile celor care au vazut deja acest film (cronicile romanesti sint surprinzator de putine, cel putin pina azi, singura pe care am remarcat-o se gaseste aici): entuziasm, surpriza placuta in fata impresiei de prospetime pe care, paradoxal, drama unei rupturi sentimentale o degaja in forta. Nu mai vorbesc depre look-ul multicolor al multianimatiei care opereaza in "Sita Sings the Blues" si care, pentru multi dintre spectatori, ar fi o dovada a originii indiene a autoarei (as, Nina Paley este nascuta in Champaign, Illinois). Altii, dimpotriva, au vazut un aliajul surprinzator a doua povesti atit de radical diferite din punct de vedere cultural si separate de 2500 de ani, o dovada cum nu se poate mai clara pentru stampila made in USA care nu se jeneaza sa  imprumute/interpreteze/traduca ceea ce este aproape un dat in alte civilizatii. Au existat si reactii extremiste, acuzatii de blasfemie si de comportament de Marele Om Alb colonialist.


Tehnic vorbind, cei care au exclamat "iar Flash???" uita probabil ca Nina Paley a amestecat mai multe tehnici de animatie despre care voi incerca sa vorbesc in cele ce urmeaza si ca Flash-ul a fost una dintre optiunile conforme cu mijloacele de care ea a dispus in lunga perioada de gestatie a "Sitei". Circotasii care au strimbat din nas la excesul de blues-jazzy nu au inteles probabil ca astfel de optiuni muzicale, combinate cu munca lui Todd Michaelsen, jazzul lui Rudresh Mahanthappa, electro dub-ul hindi semnat de francezii de la Masaladosa, colaborarile cu Rohan si Nick Phelps sint foarte locvace in ceea ce priveste perspectiva artistica a "Sitei". Aceasta este un conglomerat de paralele narative, tehnici de animatie dintre cele mai diverse, muzici, secvente care se preteaza la karaoke (excelentul electro pop foarte  hindi "Rama's Great" semnat de Rohan), dansuri, comentarii, amintiri, "citate" din arta Rajput de secol 18 cu origini persane si din iconografia publicitara hindusa de azi. Este una dintre putinele animatii care valorifica la maxim vocea ca vector cultural: Reena Shah face vocea cintata a Sitei (or Reena Shah este printre altele o foarte utilizata voce in publicitate, ascultati mostrele ei de publicitate si veti vedea cit de versatil ii este accentul), Nina este bineinteles Nina, iar cele trei papusi-umbre (regizorul Manish Acharya, criticul de cinema Aseem Chhabra si informaticiana Bhavana Nagulapally) au fiecare accente indiene diferite. 


Sursa: SitaSingsTheBlues.com

"Sita"- "a therapy"

Intrebata de unde aceasta ciudata identificare a Ninei cu Sita, realizatoarea afirma cu toata franchetea ca ruptura dintre Nina si Dave si trauma abandonului pe care Nina o depaseste cu multa greutate fac parte din biografia personala. Putini sint autorii care isi asuma atit de deschis riscul de a deveni atit de transparenti in creatiile personale si in explicatiile cerute ulterior in interviuri. Mi-a placut raspunsul Ninei la urmatoarea intrebare: "- Did you find it (your movie - n.n.) validating or vindicating?  - I found it therapeutic." "Sita Sings the Blues" este consecinta unui proces recuperator firesc unei caderi psihice atit de importante.

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

Numai ca, spre deosebire de altii, depresia Ninei nu merge in directia standard a explorarii obsesive a propriilor ginduri negre, ci explodeaza intr-o dimensiune mult mai mare si pune intre paranteze 2500 de ani si bunul simt istoric care considera ca Sita face parte dintr-o poveste in care psihologia personajului feminin este ultima grija a lui Valmiki. Sita din "Ramayana" este un produs cu scop moralizator de importanta secundara, Nina insa face din el unicul personaj principal (initial proiectul se numea "Sitayana"), schimba complet perspectiva si stabileste paralele co(s)mice: "Why Rama rejects Sita? Why Dave rejects Nina?" Paralelele se opresc aici, Nina nu va fi niciodata zeita si nici nu va accepta proba focului, apei sau ingroparii in pamint pentru a-si dovedi  puritatea sau fidelitatea, care dealtfel nu mai sint standarde ale plenitudinii feminine, Nina ramine femeia lasata balta care stie sa rida de propria-i nefericire intr-un mod care nu pare nimanui impudic, transformind nefericirea proprie dintr-un eveniment care nu intereseaza pe nimeni intr-un spectacol cosmic.

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

La nivelul animatiei, povestea Ninei se reduce la schite brute in curbe anxioase si palide pete de culoare. Cineva remarca pe buna dreptate ca extraplatul Dave este un MacGuffin care permite intilnirea Ninei cu Sita (remarc intre paranteze vocea mereu afabila a lui Dave care rimeaza atit de bine cu continutul email-ului de adio "Dear Nina, Don't come back. Love, Dave.") In contextul unui abandon brutal si fara explicatii, Nina prefera sa se faca mica si sa lase loc Sitei a carei poveste este mult mai atent disecata, la urma urmei Rama se chinuie sa furnizeze citeva pretexte pentru comportamentul sau. Legatura intre Sita si Nina se pastreaza tot timpul prin cele zece interludii vocale semnate Annette Hanshaw care dubleaza si comenteaza actiunea propriu zisa. "Mean to Me", "I Am Blue", "Daddy Won't You Please Come Home", "Meanin'Low" etc sint tot atitea momente importante din viata Sitei. Si chiar daca, in final, destinul acesteia pare crud sau cel putin ambiguu pentru ochii nostri muritori, terapia isi face pe deplin efectul pentru Nina.

Sita si aspectele ei

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

In panteonul hindus, Sita se bucura de o atentie aparte, fiind foarte venerata chiar si astazi ca ideal al sotiei tip indiene. In mediul rural, revalorificari cintate ale unor variante populare ale Ramayanei exista de secole. Situl Ninei Paley adaposteste un articol foarte interesant pe aceasta tema semnat de Nabaneeta Dev Sen si care dovedeste ca femeile indiene au avut intotdeauna tendinta de a vedea altfel Ramayana si de a se identifica cu Sita ale carei patanii seamana foarte mult cu viata obisnuita a unei femei din zona rurala. Mitul ca atare o ia pe cai alternative, sint folosite "Balakanda" si "Uttarkanda", carti apocrife excluse din varianta clasica a Ramayanei, povestile astfel rezultate sint cintate. Sint privilegiate sase teme importante (nasterea Sitei si nunta ei cu Rama, rapirea ei de catre Ravana, abandonarea ei in padure, nasterea gemenilor si suferintele indurate de Sita cu aceasta ocazie) care sint tot tot atitea surse de angoasa pentru femeile indiene. Ca atare, demersul realizatoarei nu are nimic original, nici macar ideea de a o pune pe Sita sa cinte. Nici ideea de a adapta Ramayana cu mijloacele animatiei. In 1992  a fost facuta un anime cu acelasi subiect ("Ramayana - The Legend of Prince Rama") dupa ce, ceva mai devreme, fusese lansata pe piata o productie animata indiana cu acelasi subiect pentru copii. 

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

Ceea ce este nou insa in filmul Ninei Paley este faptul de a o incadra pe Sita intr-o multipla reprezentare care foloseste demersuri paralele in animatie - acelasi fragment este pratic reluat de trei ori. Pe de o parte, povestea Sitei se desfasoara in maniera picturala traditionala, personaje in profil in posturi statice si rigide care se deplaseaza cu parcimonie intr-un decor de asemenea pictat. Pe de alta parte, Sita si Rama sint produse ale unor colaje de imagini colorate indracit pe fondul carora cele trei stenciluri cu aspect de personaje-umbre fac comentarii hazoase, intra in polemici, se complimenteaza pentru buna sau proasta cunoastere a personajelor, ascendentei acestora, geografiei mitice.  

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

Umbrele sint inspirate direct din teatrul indonezian traditional si au aspectul acela dantelat si exotic decorat al personajelor de epopee si discuta in stilul foarte degajat al actorilor de stand-up comedy ("And then flowers fell from the heavens, or something," sau"Is it possible she didn't trust the monkey altogether?") A treia varianta propune o Sita in rotunjimi imposibile create pe calculator care aduce teribil cu Betty Boop, cocheta si imprumutind vocea de copila a Annettei Hanshaw. Cred ca optiunea Ninei de a folosi blues-ul anilor 20 si cintecele Annettei, o diva rebela uitata, care a lasat balta cariera destul de promitatoare de cintareata pentru a se ocupa de familie, este un semn ca si Annette face parte din ecuatia femeilor indragostite si inselate. Fundalul este aici asigurat de o animatie minimalista in maniera celor semnate de UPA care propune o dezvoltare cascade de gaguri de tot soiul, demoni Rakshasa monoculari si crize conjugale transformate in caderi de zapada.

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

Amestecul de istoriografie si de subiect de teatru de mistere este tratat in varianta postmoderna. Sita nu este inca divinitate, comentariile scot la iveala multe alte variante posibile ale ei: o fi Sita insetata de singe si doritoare sa asiste la uciderea lui Ravana? o fi fiind poate Sita excesiv de prudenta de refuza ajutorul lui Hanuman inainte de batalia de la Lanka? o putem judeca pe Sita prin prisma lui "a avut ce-a meritat" atunci cind Ravana o rapeste prin viclesug? duce Sita relatia cu Rama pina la limita razboiului intre sexe  atunci cind puritatea ei certificata de zei desfide subtil comportamentul printului devenit rege?

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

Simbioza Nina/Sita/Annette intervine doar in partea a doua a filmului pentru a deveni din ce in ce mai puternica pe masura ce drama se aprofundeaza (Sita este alungata in padure, Nina se trezeste in mansarde new yorkeze bintuite de gindaci si de viscol, Annette interepreteaza cu vocea gituita "I Am Blue"). Ritmul devine mai rapid, tempo-ul sound-ului semnat de Masaladosa se ambaleaza si dintr-o data faimoasa secventa a dansului Sitei in flacari in care tehnica rotoscopica transforma dansul Reenei Shah intr-o flacara vie.

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

Ultimul aspect al Sitei, imensa si rotunda Mama-Pamint, divinitatea atit de veche incit  redusa la citeva cercuri rudimentare, este prea bonom pentru a nu masca de fapt tragedia disparitiei femeii. Aici dinamica relatiei intre barbat si femeie are parca accente feministe pe care Nina Paley le emfatizeaza cu umor in secventa karaoke-ului.

"That's all!"

Spuneam ca "Sita Sings the Blues" joaca pe comparatia temporala intre secolul 21, anii Marii Crize si 500 i.Chr., adunind similitudini din epoci diferite, punctul de legatura fiind trauma abandonului, a rupturii din motive obscure. Ceea ce rezulta este o perspectiva transistorica, transculturala pusa in vedere de corul acela al umbrelor hinduse care nu inceteaza sa semnaleze dificultatea traducerii culturale a unui mit ca al Sitei la postmodernul secol 21. Si cind zic acestea, nu uit ca cei trei comentatori cu radacini indiene diverse opereaza aceasta translatare Orient/Occident in fiecare zi.

Sursa: SitaSingsTheBlues.com

In film exista un moment in care Nina insasi arata cit de straina ramine ea pina la urma de adevarata cultura indiana ale carei norme i se par pe undeva straine (interdictia de a se saruta in public etc), iar plonjeul realizat in Ramayana ulterior nu este deloc o exploatare feeric-folclorica a unei povesti exotice, ci o incercare de a pune cruce unei bucati din viata ei. Spun asta pentru ca utilizarea in paralel a doua epoci diferite a dat deseori rateuri in cinema (amintiti-va de "The Fountain" a lui D. Aronofosky, de "Dead Again" a lui K. Brannagh sau, mai rau, de grosolana poveste Disney cu printesa aterizata in Manhattanul de azi).


E nevoie de inteligenta Ninei Paley care mentine coeziunea acestor salturi temporale si culturale prin pastrarea aceleiasi orientari 2D in toate aspectele Sitei/Ninei/Annettei. Este felul artistei de a nu se iluziona, de a mentine lumea Sitei/Ninei/Annettei intr-o juxtapunere plata de efecte care creeaza o lume legind povesti atit de incredibil diferite si, vorba Annettei "That's all".

Puteti downloada "Sita" aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu