"EKIP 54 / CREW 54 / ECHIPA 54" de Nedelcho Bogdanov.
Este o poveste-amintire in care
batrinelul de azi retraieste momente dificile din tineretea marcata de
razboi si durerea pierderii camarazilor de echipa intr-un atac surpriza
inamic. Inca n-am inteles foarte bine daca batrinelul este visul tinarului
militar, sau daca tinarul militar este reamintirea batrinelului - amindoua
ipotezele cred ca sint valabile. Desenul este foarte simplu, in 2D. Puteti
vedea trailerul aici iar aici puteti afla ca "Ekip54"
a cistigat premiul pentru cel mai bun film
bulgaresc la Festivalul de la Balcic din iulie anul acesta precum si o mentiune
speciala a juriului. Autorul, Nedelcho Bogdanov provine dintre cunoscuta
familie de artisti si se ocupa de mult timp de benzi desenate. Alte doua scurt
metraje ale sale au fost deja remarcate: "Monsters" (2006, 3 min.) si
"If Only We Had Women" (2007, 2 min. 20 sec.)
a cistigat premiul pentru cel mai bun film
bulgaresc la Festivalul de la Balcic din iulie anul acesta precum si o mentiune
speciala a juriului. Autorul, Nedelcho Bogdanov provine dintre cunoscuta
familie de artisti si se ocupa de mult timp de benzi desenate. Alte doua scurt
metraje ale sale au fost deja remarcate: "Monsters" (2006, 3 min.) si
"If Only We Had Women" (2007, 2 min. 20 sec.)
◘◘◘◘◘
◘◘◘◘◘
"Labyrinth"
de Omid Khoshnazar este un artefact realizat in 3D, o poveste foarte epurata si
labirintica despre suferintele unui soldat trimis in necunoscut in misiune si
conditionat sa asculte ordinele superiorilor. Despre spaimele soldatilor
aflati in misiune vorbesc multe jocuri video si multe alte scurtmetraje,
inclusiv un alt filmulet realizat de insusi Omid Khoshnazar pe care-l
puteti vedea pe Youtube, Sefr Darajeh / Zero Degree si care seamana foarte tare
cu "Labyrinth". E practic vorba de folosirea aceluiasi personaj
plantat in aproape acelasi decor, probabil ca este vorba de o tema care -l intereseaza
tare mult pe cineast. Khoshnazar a inceput sa faca cinema cu scurtmetrajul
"A Piece of Paradise" (2000). Primul scurt metraj animat este un
videoclip publicitar din 2001."Sefr Darajeh" este considerat cel mai
bun film al sau de pina acum.
◘◘◘◘◘
Yann
Jouette este deja cunoscut in lumea filmelor de animatie. "Berni's Doll",
un 3D foarte interesant in culori sumbre, este deja multipremiat. Nici
colaborarea sa cu Geoffroy de Crécy, producatorului lui "Berni's
Doll" (Dummy Productions, Paris) nu este noua. Yann Jouette se ocupa de
grafica, design, conceptie grafica de jocuri video si a facut pina acum patru
scurtmetraje de animatie. Filmul prezentat zilele acestea a interesat pe multi
spectatori: este vorba de povestea lui Berni, angajat intr-o imensa fabrica de
procesat mincare pentru pisici care isi alina singuratatea comandind o
papusa -robotizata de undva dintr-o tara din lumea a treia. Ceea ce mi-a placut mie a fost in special realizarea atmosferei cind
sinistra cind sordida, felul in care este reprezentata munca la banda,
universul daca nu kafkaian cel putin datator de fiori si doza de umor rece
cam rara in filmele frantuzesti de gen. Ceea ce-l intereseaza pe Jouette
este felul in care sint manipulati si robotizati oamenii: "People
are treated like machines. They are built to consume and to mass-produce. Money
is becoming more important than life, whereas at the beginning money was
invented to help people."
◘◘◘◘◘
"Cães, marinheiros /
Sailors, Dogs" de Joana Toste este un amestec de desen, pictura
si animatie 2D care pleaca de la povestea
omonima a poetului Herberto Helder. Pe scurt, bietul marinar a devenit
animal de companie pentru uzul particular al unui cuplu de ciini. Departarea de
mare, nostalgia vietii de altadata pot avea in acest caz consecinte
ingrozitoare... Desenul mi s-a parut ciudat, povestea interesanta, destul
de sinistra ca sa fie pe gustul meu si lipsita de patosul standard obisnuit.
Acuma caut "O Guisado De Galinha" care a fost considerat cel mai
bun film animat portughez anul acesta.
◘◘◘◘◘
Inca un film
croat, de data asta foarte scurt, este vorba de "Vae Soli (Woe to the
One Who Is Alone)" de Neva Ivanec si Filip Rožić. Am constatat ca
este greu sa gasesti ceva mai consistent despre cei doi cineasti, asta
pentru ca "Vae Soli" este primul lor scurtmetraj.
Neva Ivanec a realizat storyboard-ul,
fundalul, animatia, montajul si a regizat filmuletul. Subiectul aduce in discutie o planeta
distrusa probabil de mine si alte arme, presarata cu fluturi carbonizati si
flori reduse la cenusa, peste care domneste un soi de ginditor solitar si
indurerat.
◘◘◘◘◘
"Transoptik /
Transoptic" de Branko Farac mi-a pus mari probleme: desenul lui Farac
m-a interesat atit de mult incit am pus mina pe pagina in croata de pe
Wikipedia care ii este dedicata si am reusit sa inteleg ca omul s-a ocupat
cu istoria si filozofia artei inainte de a deveni pictor.
"Transoptik" este un frumos desen pe hirtie combinat cu 2D produs de
"Ars Animata Studio" din Zagreb. Pasarile lui Farac chiar aduc pe
undeva cu corbii aceia din "The
Birds".
"A Sunny Day"
(regia Gil Alkabetz) este o poveste despre cit de greu este sa fii soare in
plina vara. Copiii ar adora acest filmulet. Pe situl filmului gasiti detalii despre
tehnica folosita (desen pe hirtie plus post productie pe calculator.)
◘◘◘◘◘
"Voilà"
este cuvintul de ordine al personajului din scurtmetrajul "Die Seilbahn / The
Cable Car" de Claudius
Gentinetta si Frank Braun, un amestec 2D cu 3D despre aventura unui
batrinel care se gindeste sa mearga in munti cu funicularul. Problema este ca
stranuturile mosuletului sint pur si simplu distrugatoare, noroc cu rola de
scotch din buzunar. Daca doriti sa vizitati situl filmului intrati aici.
◘◘◘◘◘
Spuneam pe undeva ca francezii au de multe ori tehnicieni buni, subiecte
mediocre si putine filme care sa suscite entuziasmul, iata unul dintre ele:
"L'homme est
le seul oiseau qui porte sa cage / Man is the Only Bird That Carries His Own
Cage" de Claude Weiss. Mi-au placut ca de obicei imaginea foarte
ingrijita, culorile superbe si apetitul pentru ambianta SF. M-a cam lasat rece
metafora insasi, foarte mult exploatata. Gata gata sa pun pariu ca Claude Weiss
este de formatie pictor (as !), pacat ca situl
regizorului este inca in constructie si cel al producatorului
nu spune mare lucru, in afara poate doar de sinopsis, ca sa va faceti o idee:
"Un monde froid. Des individus, dont la tête est remplacée par une cage
renfermant un ballon de baudruche, se croisent dans les rues d'une immense
cité. Tous ces individus se ressemblent et vivent de manière standardisée.
Certains par accès de folie ou de lucidité tentent de faire s'envoler leur
ballon, mais chaque tentative est systématiquement vouée à l'échec... Un
individu va tout de même trouver le moyen de s'évader."
Filmul se poate vedea aici.
◘◘◘◘◘
Il
asteptam pe "Cabaret
Kadne" (regia Marc Riba si Anna Solanas), inca nu am uitat aventurile
pescaritei Violeta de anul trecut ("Violeta, la pescadora del mar
negro") si eram curioasa sa vad ce-a mai iesit din imaginatia celor
doi cineasti. Povestea de anul asta imi pare mult mai putin complicata,
atmosfera aceea sumbra a ramas insa. Daca "Violeta" era parca
teleportata direct din cosmarurile fratilor Grimm,"Cabaretul" pare a
fi mai degraba o meditatie pe fond apocaliptic, reusita zic eu dar parca
neterminata. Lumea din sala nu prea a inteles-o, ma intreb daca nu cumva ar fi
trebuit traduse si cuvintele cintecului interpretat de frumoasa Lola inainte de
a-si da duhul in bratele lui Otto. Marionetele sint ca de obicei fermecatoare
in hidosenia lor. Gasiti pe
Twitch un prim semnal privitor la acest scurt metraj. Cit despre
nostalgicii Violetei, intrati va rog pe http://www.violeta.tv/
Pe blogul acesta, pentru cei interesati de papusi si plastilina, am gasit un interviu cu Marc Riba si Anna Solanas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu