Este clar, calupul de scurt metraje britanice prezent in
fiecare an incearca sa fie cit mai politically correct. Avem de-a face
cu regizori de cit mai multe origini sau venind din alte orizonturi
(Grecia, Germania, Iran, India, Ungaria) si care activeaza in prezent in Marea
Britanie. Sint prezentate creatiile a 7 regizori si a 4 regizoare, iar filmele
selectate reprezinta mai multe tipuri de animatii, dintre care cea in 3D pare a
fi (in sfirsit!) in minoritate.
"And Life Went On". Sursa: Royal College of Art |
"And Life Went on" de Maryam
Mohajer. Teheran, Iran,
1985, razboiul dintre Iran si Iraq. Sirena anunta raiduri aeriene, iar
filmuletul prefera sa coboare in adapost impreuna cu civilii, adica femei,
copii si adolescenti si sa ia pulsul discutiilor lor. Maryam Mohajer si-a
luat vocatia de pictorita foarte in serios in Teheran dupa care a schimbat
putin directia si s-a apucat de ilustratie si animatie la Kingston University. Nu sint singura care a
apreciat finalul spectaculos si modalitatea in care naratiunea este tinuta in
mina.
◘◘◘◘◘
"Die Andere Seite" (regia Ellie Land) este un
documentar animat despre cum era vazut Zidul care despartea Berlinul de Est de
cel de Vest de copii inainte de unificarea Germaniei. Cei care-si aduc la
lumina amintirile sint tineri adulti acum, Zidul insa nu se uita asa usor, desi
el a disparut de ceva timp. Realizatoarea o stie bine, de vreme ce acest
proiect este inspirat din propria-i experienta. Despre Ellie Land nu sint prea
multe de spus, este realizatoare de filme de animatie in free lance,
puteti citi un interviu aici. Ellie Land este autoarea
a inca doua scurtmetraje, "Everything was Life"
si "Sharing Spaces".
◘◘◘◘◘
Despre Max Hattler am
mai auzit, filmulete de-ale lui au mai trecut pe la Anim'est, niciodata pe
deplin apreciate pentru ca cineastul este in largul lui in genul experimental. Anul
acesta "Drift" a fost selectionat pentru acest calup,
pacat insa ca pelicula a fost de o calitate mediocra. Ce am vazut a fost un
film supraexpus in culori palide, ce am revazut aici este
complet altceva. Iata cum altii au vorbit despre filmul
lui Hattler:
"Drift is a collaboration with music composer Mark Bowden, devised during an Aldeburgh Music residency. Drift considers the body as landscape through close-up images of skin. The music likewise takes a close-up view of a series of harp chords and viola harmonics. Using real photography in extreme close-up creates a foreign yet familiar world, removed from reality, yet sometimes almost too close. In the music, this tension is mirrored. Original samples are exploded into a multitude of tiny elements before being reconstructed into a tight arrangement based on the Fibonacci series." (Specialten)
"A haunting travel log of our most intimate inner space." (The Animation Show)
"A fascinating voyage in the ordinary seen from a non ordinary point of view. Epidermic, and still deep..." (No Fat Clips)
"An intricately constructed, ultra close-up look focusing on a part of our bodies we all barely see and take for granted." (Melbourne International Animation Festival)
"Eerie and sometimes too close for comfort, the film manages to transform the familiar and mundane into something poetic and mysterious." (Lars Kavli)
"This film ... once again shows very clearly the trademark of the young artist [Max Hattler]: an enjoyment of the experimental." (Stefan Loeffler, Südwest Presse)
"It's great to see abstraction at this level." (Jan Otto Ertesvåg)
"Drift" a fost premiat
la Londra si la Muuuvi ISFF vara asta. Dupa directornotes.com
care propune si un interviu audio cu cineastul, "Hattler has been
described by Dazed and Confused as one of "three of the world's most
exciting young animators", next to PES and Model Robot." Pe linga
filmele experimentale, Max Hattler face si publicitate, nu ca as fi eu foarte
interesata de asa ceva, dar pe
aceasta am gasit-o foarte interesanta.
◘◘◘◘◘
Grigoris Leontiades a incercat sa vorbeasca in "Grrr" despre fascinatia si invidia pe care o
traieste un copil pentru tatal sau. In subtext, o privire ironica asupra
ticurilor adulte de zi cu zi, asupra violentei de pe stadioane si a vegetarii
in fata teve-ului cu telecomanda in mina.
◘◘◘◘◘
"Guy's Guide
to Zombies" de Daniel
Austin este o mica bijuterie satirica gen gloriosii ani 50 (aspectul
emisiunii televizate este foarte ingrijit din acest punct de vedere) care
glorifica aspectul friendly al faimosilor zombi, gata gata sa fie
integrati in societate. "The 1950s were known for their ridiculous
newsreels (you know, the anti-communist, pro-consumerism propaganda crap). But
this one takes the cake - it's a call for humans to join hands with the undead.
Can you imagine?!"
"Ghidul" cu pricina
este al treilea scurtmetraj al autorului si primul filmulet animat. Toate
acestea au fost facute de Daniel Martin ("Autonomy" in 2003,
"Bloodline" in 2004) in parteneriat cu fratii sai Chris
("Counter Clockwise Trailer" din 2003) si Matt ("My Inner
Short" din 2005), filmele fiind foarte apreciate la Edinburgh, Rotterdam
si Viena. Am adorat situl fratilor Austin, pe pagina Ramblings sint mai multe
articolase interesante, scrise de fiecare frate-cineast in parte, de exemplu
despre blestemul scurmetrajului. Aviz viitorilor regizori si scenaristi.
Filmul se poate vedea pe YouTube sau pe situl fratilor Austin (Daniel, Christopher si Matthew).
◘◘◘◘◘
◘◘◘◘◘
"Milk Teeth"
(de Tibor Banoczki)
este unul din filmele care, dupa ce s-a terminat, a iscat suspine de usurare in
sala, inca ma intreb de ce. Filmul
are o poveste coerenta (aventura nocturna a unui baietel care-si urmareste sora
plecata sa-si intilneasca pe furis iubitul) o ambianta putin cam sumbra, dar
deloc nereusita. Este lent pentru ca trebuie sa-si dea timpul necesar pentru a
exploata spaimele copilului care se regaseste singur intr-un lan de porumb. Tibor
Banoczki a regizat mai multe scurtmetraje, dupa ce si-a format abilitatile
de animator in Ungaria unde a facut citeva filme ca regizor si coregizor in
tandem cu Laszlo Csaki. A
urmat apoi NFTS, "Milk Teeth" fiind proiectul lui de diploma.
◘◘◘◘◘
"Sanctuary" de Lovejit Dhaliwal este un scurtmetraj cu
mesaj axat pe drepturile femeilor. "Sanctuary" este povestea
adevarata a lui Marjorie, o femeie africana provenind dintr-una dintre tarile
care clocotesc de instabilitate politica. Inchisa, violata, si torturata,
femeia isi povesteste cu multa pudoare greutatile in a capata statut de
refugiat politic in Marea Britanie. Indianca de origine, Lovejit Dhaliwal este
jurnalista de radio si televiziune la origine specializata in drepturile
minoritatilor sexuale (iata unul din articolele sale in The Guardian despre gay asiatici in Anglia) sau
politice de toate etniile. In prezent face documentare si iata ca foloseste si
animatia ca teren de dezbatere sociala si politica.
◘◘◘◘◘
"Stand-up" de Joseph Pierce este unul dintre
scurtmetrajele care mi-au scapat printre degete. Cred ca astfel de filme foarte
axate pe dialog trebuie subtitrate in limba engleza, altfel mare parte din
mesaj se pierde. Mai ales cind este vorba de ciocnirea intre publicul de
simbata seara venit sa se amuze si artistul caruia nu-i arde de stand-up
comedy. "Car-crash comedy at its most
compulsive" dupa cum zice si sinopsisul.
Din fericire, filmul se poate vedea si decortica pe Vimeo.
Trebuie spus ca "Stand-up" a cistigat mai multe premii in
festivaluri, este proiectul de diploma al unui cineast (J.Pierce) care a
inceput cu teatrul si a intrat apoi in lumea filmului independent, a lucrat cu
filmul experimental apoi a intrat in NFTS. Unul dintre subiectele sale
preferate este tineretea dificila. Iata aprecierea
cuiva care a vazut scurt metrajul si care stie cum a fost el realizat:
"a dark, superbly written short, following a comedian's stand up routine that goes horribly wrong. I caught up with STAND UP director Joseph Pierce at the festival & found out a little more about the process behind the expressive animation style & technique used in the film. The film was shot on DV with actors, then the footage was rotoscoped. When the edit was done, each of the 5000 frames was individually drawn in photoshop. Lots of painstaking work frame by frame with impressive results. The animation is fluid, it increasingly pulses & ticks as the comedian's performance turns. Incidentally John J Jones is not a real comedian, although the actor did come from a stand up background. Great stuff!"
◘◘◘◘◘
Am sa va vorbesc si despre preferatul meu din calupul britanic 2008, "The Pearce Sisters" de Luis Cook, film multi premiat,
poveste trista, amuzanta si destul de sumbra despre viata dusa de doua fete
batrine, Lol si Edna Pearce, obligate sa supravietuiasca din ceea ce le ofera
marea. "The Pearce Sisters is a tale of love,
loneliness, guts, gore, nudity, violence, smoking and cups of tea"
spune sinopsisul pe care l-am gasit pe situl
filmului. Bazat pe o poveste de
Mick Jackson din Ten Sorry Tales. Filmul se poate vedea pe atom.com. Aici puteti gasi
detalii despre tehnicile folosite (amestec 3D CGI cu 2D)
In ceea ce-l priveste pe regizorul Luis Cook, acesta a
facut studii de design, apoi a lucrat ca profesor de arta, fotograf, director
de imagine si ilustrator. In 1992 a reluat studiile in animatie la Royal
College of Art si in 1994 s-a alaturat echipei Aardman.
Este autor a numeroase videoclipuri si detinator a numeroase premii, iar
"The Pearce Sisters" este primul sau film necomercial pentru Aardman.
Gasiti aici
o cronica interesanta.
◘◘◘◘◘
"Throwaway"
de Sandra Ensby este o povestioara simpatica despre viata de cuplu.
Sinopsisul a fost prost tradus in romana ("Ceartă în familie, din cauza
gunoiului" pentru "A couple have a rubbish argument").
Nimic de zis, este genul de
filmulet care place si care mie imi aduce aminte de articolele de genul
"cum sa te impaci cu iubitul" sau "cit dureaza cearta in
cuplu". Daca sinteti curiosi, il puteti vedea aici.
Sandra Esnby a facut mai multe scurtmetraje, dintre care "Fast Spin Fling" a fost selectionat la Annecy in 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu