Va rog, nu faceti ca mine. Adica, daca ati vazut in
programul septembrie-octombrie al Institutului Francez din Bucuresti ca zilele
astea ruleaza "Boarding
Gate" de Olivier Assayas, sa nu va ambalati, e inutil. Eu asa am facut
si am luat la schimb o mare teapa. "Boarding Gate" va rula la sala
"Elvira Popescu" dar dupa 24 octombrie; pe "Electroma" lui Daft Punk
l-am pierdut, iar "Du
levande / Noi cei vii" al lui Roy Andersson pe care mi-l doream tare
mult a disparut din program. Program care nu a fost anuntat/modificat nicaieri,
mai putin la avizierul salii Institutului si pe situl
Institutului. Verificati deci cu atentie programul inainte de a pleca de
acasa, eventual aruncati un ochi si la cel
al Muzeului Taranului Roman pentru o varianta de urgenta (eu nu am facut-o
si am ratat in consecinta o proiectie civilizata de scurtmetraje cu
"Bricostory" si "Megatron" la pachet cu "Joi")
altfel intrati in panica si ajungeti in lipsa de altceva la cinema
"Patria" unde ruleaza acum "Max Payne".
Este singura data cind voi afirma ca sint de acord cu cei
care descarca filme de pe internet, am trait sa ma vad scriind asta: nu numai
ca filmul este o catastrofa, biletul scump pentru sala subreda cu sunet
infundat, dar si publicul a fost pe masura. Frustrare imensa, sa zicem ca se
poate si mai rau, sint altii care o patesc la filme care cel putin merita
vazute la cinema, cititi aici.
Inca un coleg de suferinta, care in plus a platit mai mult pentru spectacolul
gratuit din sala si bruiajul corespunzator.
Sa revin la "Max
Payne". Este genul de adaptare la cinema dupa un joc video care nu merita
pierderea a doua ore din viata. Sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu
jocurile video, nici cu filmele care se fac dupa acestea. Ma intreb inca daca
in acest caz nu cumva scenariul a fost scris prin selectarea aleatorie a unor
optiuni numite scene de actiune adunate laolalta cu furca. Asta pe fondul unei
palete de culori sumbre imprumutate din "Sin City", "The Dark Knight" si alte
filme de gen care amesteca thrillerul politist si cel cu super eroi la care se
adauga abuzul de slo mo care a facut atitia bani cu "300". Max Payne este un rol
in care Mark Wahlberg nu are de ales: trebuie sa fie suparat, morocanos,
torturat, drogat, impuscat, pocnit peste fata de femei si barbati, fara putinta
de scapare. Probabil ca acesta este infernul lui Max Payne care trebuie sa
creada in ingeri si in egala masura in moarte si durere, cum o spune el inca de
la inceput. Nu-ti trebuie mai mult de trei secunde sa-ti aduci aminte de toate
seriile de la teve in care El a pierdut obligatoriu o nevasta si un bebe, e
politai mutat la cazuri nerezolvate si e atit de incrincenat incit rateaza
toate ocaziile de a afla ceva, numai din setea de a pocni prematur si de a urla
inainte de toate. Meditatia aceea subacvatica in care El se pregateste sa-si
dea duhul in riul inghetat inconjurat de cadavre ar fi destul de valabila,
numai ca vine ingerul nevestei si spune "nu acum, Max" si uite-asa
incepe lunga secventa a
razbunarii.
E acolo un drog, o fiola albastru-turcoaz care
te face fiara, ma intreb cum de toti cei care-l consuma au exact aceleasi tip
de halucinatii si-l vad pe dracul care aici se numeste elegant Valkirie, asa
cum fabrica dezafectata in care se desfasoara una dintre bumbaceli poarta
numele cochet de Rag Na Rock.
Una este sa exploatezi cu mai mult sai mai putina finete universul
halucinatoriu al ingerarii unui drog de sinteza, alta este lansezi mesaje
subliminale gen "drugs are bad" facind apel la iconologia
suburbana cu ingeri si demoni din "Constantine".
Baiatul cel rau este unul dintre cei mai inconsistenti bad
guys pe care i-am vazut in ultimul timp. A agita o maceta si a rinji
misterios din spatele unor tatuaje nu inseamna ca poti sa fii convingator
in rolul de sadic cu veleitati de sef de secta.
Las la o parte copilariile scenariului (misterul este usor
de gasit din primele 20 de minute, numarul incalculabil de cartuse la purtator,
confesiunea lui BB inainte de a-l omori pe Max, batalia din cladirea
concernului farmaceutic si cea cu propriile vedenii, explicatiile mura-n gura
din salonul de tatuaj), ma intreb insa de unde aglomeratia asta de personaje
inutile care intra in scena pentru a disparea apoi fara sa faca nimic? De ce sa
folosesti o Bond girl fara sa
prelungesti cit de cit scena cu citeva secvente mai fierbinti? Explicatia
care-mi vine in minte (si nu sint singura): o remaniere salbatica a scenariului
si probabil inca una operata la montaj, asa incit eventuale ramificatii
secundare ale actiunii sa se fi dus pe apa simbetei. De unde probabil aspectul
ciuntit al montajului.
In al doilea rind, de ce trebuia scenariul sa pastreze
ideea de salvare, care probabil vine din joc? De ce excesul acela de
flashbackuri in culori excesiv de calde, ca in publicitatile de Craciun? De ce
sa pastreze musai ceasul ticaitor care se pare ca tot din joc vine? (ceas
ticaitor in joc devenit ceas in prim plan cu tictacul din fundal). Ar fi fost
poate mai interesant un "Max Payne" in culori sumbre de la un cap la
altul, anti eroul ar fi rezonat mai bine cu aerul acela amortit si rigid de om
terminat care vrea sa fie Max Payne.
In al treilea rind, pentru un film care se vrea thriller
combinat cu actiune, aceasta din urma cam lipseste. Cele citeva secvente de shoot'em
up sint atit de lungite de procedeul slow motion, incit adrenalina
aia putina cita ar fi se dilueaza drastic si spectatorul pica in melancolie
detasata. Nu pot sa nu citez secventa aceea interminabila in care Max incearca
sa impuste un tip plasat in spatele lui: se folosesc aici trucuri care amintesc
de "Wanted" si "The Matrix" plus slow-motion plus un unghi
ciudat de filmare in care personajul parca face gimnastica tinindu-se de sale.
In noianul de critici, exista totusi si lucruri bune. Cineva
remarca pe buna dreptate ca "Max Payne" nu doreste sa se dea drama
existentiala precum "Hitman" si prefera sa se desfasoare cuminte, la
fel de lipsit de chef de la inceput pina la sfirsit. Cind sa inchei cele de mai
sus, imi vine in minte ca poate, fara sa-mi dau seama, am asistat de fapt la o
parodie foarte subtila a anti-eroului din jocurile video. E si asta o chestie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu