De-ale internetului si filmul de animatie... - Partea 1 sau Independentul

Mi-este cum nu se poate mai clar de ce  prefer filmele vazute in sala de cinema. Nu este (numai) o fixatie personala, proiectia in sala inseamna jumatate din forta de persuasiune a peliculei cu care ma intalnesc. Orice film vazut acasa, la teve sau gratie lectorului DVD de pe laptop este aproape un esec. De aceea DVD-ul, Dailymotion, Vimeo sau Youtube sunt ustensile la care nu fac apel decat cand nu am incotro.

In ultima vreme insa, internetul mi-a oferit trei surprize placute. Toate sunt filme de animatie.

A fost in primul rand MUBI si invitatia de a viziona “moca” timp de o saptamana “The Meaning of Life” un filmulet mai vechi de-al lui Don Hertzfeldt. Daca exista un dumnezeu al iubitorilor de cinema, l-as ruga pe aceasta cale sa dea cat mai multe idei similare celor de la MUBI, nu ma gandesc neaparat la vizionarile gratis pe durata limitata cat la ideea de a dezgropa filmulete care altfel s-ar prafui ignorate, acrite si uitate in coltul lor. Nu este cazul lui Hertzfeldt, unul dintre cei mai activi si prolifici animatori independenti americani din cati s-au vazut. Cu Don Hertzfeldt am facut cunostinta acum 3 ani cu ocazia unui Animest care a ocazionat proiectia lui “Everything Will Be OK” (2006), un surprinzator delir tragicomic pe tema vietii, mortii, bolii si traumelor care se lasa cu tulburari psihice. Mi-a placut animatia foarte novatoare la capitolul tehnica si minimalista la capitolul desen, mi-a placut vocea din off, dura, rea, trista, depresiva, dezmembrata  si foarte filosofica in fond. ”The Meaning of Life” este un pic mai tanar (2005) si un pic mai concis (doar 12 minute) decat mult mai premiatul sau confrate, dar mult mai ambitios in materie de storytelling.

Sursa: bitterfilms.com

 
S-a apucat deci Don Hertzfeldt sa treaca in revista prin sute de desene handmade animate in dulcele stil clasic (fara computer adica) “n” manifestari desenabile ale vietii in Univers si sa extraga apoi o semnificatie cuprinzatoare, un fel de definitie tradusa prin acelasi tip de desen minimalist. Ca si in “Everything...” viata  este nu atat epica si aglomerata insiruire de forme vii, cat variante atmosferice de culoare, superpozitii de forme (secretul acelei linii tulburate pe care animatorul a folosit-o ulterior cu mult mai multa consecventa) si combinatii pseudo-fotografice. Totul invelit intr-un sound divers care foloseste vocea umana, piuitul jucariilor de plastic, concertul numarul 1 pentru pian de Ceaikovski sau una dintre ariile cele mai insiropate din “Spargatorul de nuci”. “The Meaning...” este conceput ca un scurt tratat pe tema destinului umanitatii, din preistorie si pana azi, la care se adauga in extenso speculatii legate de viata extraterestra. Finalul propune ca sinteza o superba perspectiva stelara asupra caii (cailor?) lactee (nu, aceasta nu este suprapunere fotografica, panoramicul este  realizat  in intregime prin tehnicile animatiei).

Sursa: bitterfilms.com

Interesanta este perceptia omeniriii ca multime de conflicte mai degraba binare si ciclice; mi-am inchipuit instantaneu doi indivizi obligati sa imparta aceeasi ghiulea si acelasi lant, am inmultit apoi cu “n” si mi-a dat umanitatea depresiva a lui Hertzfeldt. Bruiajul este magnific realizat, urechea prinde franturi de fraza, strigate de ajutor, insulte, plansete incastrate intr-un continuu sonor cacofonic.

Sursa: bitterfilms.com

Cand Hertzfeldt trece la recapitularea altor forme de viata din Univers, situatia se schimba, siluetele se rarefiaza, sa fie viata mai armonioasa altundeva? Este intr-adevar un tur de forta sa propui un bestiar convingator realizat cu mijloace minimaliste. Probabil de aceea desenul este mult mai condimentat cu efecte de culoare, cu superpozitii si forme in blur.

Interesanta de asemenea este insotirea acestui desen depresiv cu un soundtrack mai degraba optimist si cum nu se poate mai pamantean (nu mi l-am inchipuit pana acuma pe Ceaikovski  acompaniind un eseu animat pe tema vietii cu V mare). Am intalnit aceeasi miscare in finalul lui “Everything...”: o concluzie sfasietoare cu gust de depresie acceptata, iar in fundal “Vltava” lui Smetana.

Aici un making of foarte ingrijit, cu multe detalii inclusiv grafice privitoare la uriasa desfasurare de forte condensate in cele 12 minute de film. Tare mi-ar place sa vad candva, la vreun festival, un program special ori un masterclass prezentat de catre Don Hertzfeldt in persoana.