Cate ceva despre "neo-silent" cinema

Abia intoarsa in cotidianul cel mai gri dupa o incursiune de o saptamana de cinema intens, iata peste ce stire dau:

Organizatorii Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) au pregatit o surpriza publicului cinefil din Bucuresti, care va putea vizita, in perioada 30 ianuarie - 3 aprilie, cinemateca TIFF Silent Cinema la The Ark. In fiecare duminica seara, de la ora 20:00, la The Ark (Str. Uranus, nr. 150 (fosta Calea Rahovei Nr.196A), bucurestenii vor putea viziona un film de la TIFF sau recomandat de TIFF. Fiecare spectator va primi si folosi pe durata proiectiilor o pereche de casti wireless cu ajutorul carora isi va putea crea un spatiu propriu de ascultare si receptare a mesajului incorporat in produsul cinematografic. Deschiderea cinematecii TIFF Silent Cinema la The Ark va avea loc duminica, 30 ianuarie, cu proiectia filmului latino-american Whisky.

Sursa: TIFF.ro

Festival de film chilian la Institutul francez (21-24 ianuarie)

In general in ianuarie perspectivele amatorilor de cinema sunt relativ sumbre: nu tu festivaluri anuntate, Cinemateca e mai friguroasa ca niciodata, cinecluburile mai putin darze ca de obicei. Lumea se refugiaza in multiplex ca sa vada productii mediocre care si-au ratat startul de boxoffice din perioada sarbatorilor sau pur si simplu ramane acasa. Iata insa ca anul acesta a aparut ceva neprevazut in programul salii de cinema Elvira Popescu de la Institutul francez, ceva pe care ma grabesc sa-l semnalez: un prim minifestival de film chilian. Actiunea, premiera in Romania din cate stiu eu, este organizata de catre Ambasada Chile si de Institutul Cervantes si include filme foarte recente si diverse. In treacat fie spus, este uimitor procentul mare de filme documentare selectionate.

Iata cate ceva despre filmele programate:

Din categoria filme cuminti - “Le père de mes enfants” de Mia Hansen-Løve

Este adevarat ca am ratat “Le Père de mes enfants”, filmul Miei Hansen-Løve de cel putin cinci ori pana sa-l vad in seara trecuta la Institutul francez. Este de asemenea adevarat ca voiam sa-l vad si bine am facut ca m-am tinut de capul meu si l-am vazut. N-am de gand sa-i povestesc aici story-ul, nu din consideratie pentru cei care reduc un film la rezumatul story-ului (nu am nicio consideratie pentru astfel de spectator), ci pentru ca nu este nimic de povestit.

Sursa: Les films du losange