Festival de film chilian la Institutul francez (21-24 ianuarie)

In general in ianuarie perspectivele amatorilor de cinema sunt relativ sumbre: nu tu festivaluri anuntate, Cinemateca e mai friguroasa ca niciodata, cinecluburile mai putin darze ca de obicei. Lumea se refugiaza in multiplex ca sa vada productii mediocre care si-au ratat startul de boxoffice din perioada sarbatorilor sau pur si simplu ramane acasa. Iata insa ca anul acesta a aparut ceva neprevazut in programul salii de cinema Elvira Popescu de la Institutul francez, ceva pe care ma grabesc sa-l semnalez: un prim minifestival de film chilian. Actiunea, premiera in Romania din cate stiu eu, este organizata de catre Ambasada Chile si de Institutul Cervantes si include filme foarte recente si diverse. In treacat fie spus, este uimitor procentul mare de filme documentare selectionate.

Iata cate ceva despre filmele programate:

“La buena vida” de Andrés Wood, o productie Chile-Argentina-Spania-Franta-Marea Britanie din 2008 este un fel de poveste incrucisata si multipla a mai multor personaje facand parte din medii sociale diferite si din generatii diferite. Numitorul comun este orasul, Santiago de Chile in care toti acesti oameni locuiesc si sunt obligati sa se adapteze singuratatii si cumva izolarii.

Filmul a recoltat mai multe premii in 2008 (Best Latin American Film, un premiu Goya, Best film 2008 la Huelva Latin American Film Festival). Apetitul pentru insolitul intalnirilor intamplatoare care lasa oamenii aproape la fel de singuratici si de deprimati mi-a adus aminte de “Ilusiones opticas” semnat de Cristián Jimenez in 2009, selectionat anul trecut la TIFF in sectiunea speciala dedicata cinematografului chilian.

Printre filmele documentare se afla “El poder de la palabra” de Francisco Hervé (2008), telejurnalist, producator (cu Panchito Films) de cinema si uneori realizator interesat de genul documentar. Filmul diserteaza pe tema marginalizarii si implicit a supravietuirii celor mai saraci locuitori din acelasi Santiago de Chile care se mobilizeaza si se organizeaza intr-un fel de confrerie cu iz sindical a comerciantilor din autogari atunci cand se pune problema “modernizarii sistemului de transport public”.

Despre Sebastián Campos mai toata lumea a auzit cate ceva, de cand cu dezbaterile pasionate de pe forumurile de cinema privitoare la premiul castigat de “Sagrada familia” la una dintre editiile TIFF. Regizorul a revenit in 2009 cu “Navidad” o productie Chile-Franta pe aproximativ aceeasi tema (cuplul care se destrama sau cel putin se pune la incercare prin aparitia unui outsider fermecator). Avis amatorilor peliculelor filmate in HD cu camera portabila in care stilul “brut” triumfa.

Tatiana Gaviola este prezenta cu “Teresa” (2009) un biopic 100% chilian care are ca punct de plecare tumultoasa existenta a scriitoarei chiliene Teresa Wilms Montt.

Seria documentara continua cu un film care mi-a facut cu ochiul,  “Alicia en el país” de Esteban Larraín (2008) recompensat cu premiul special al juriului Cinéastes du présent la editia din acelasi an a festivalului de la  Locarno. Se pare ca filmul se trage din realitatea aceea fantastica, amestec de istorie exemplara care porneste de la realitatea cruda (mizeria in care traieste o familie de indieni Quechua) pentru a atinge apoi, prin misterioase resorturi magice, fundalul acela de infailibila memorie colectiva a stramosilor.

Pentru cei curiosi, aici puteti gasi o cronica interesanta.

Cautand referinte despre “El regalo” (2008) de Andrea Ugalde si Cristián Galaz, mi-am dat seama ca este vorba de o comedie romantica foarte populara in Chile, adevarat fenomen de box office local. Nu acelasi lucru se poate spune insa despre “Dawson Isla 10", (2009) o abordare foarte dramatica semnata de Miguel Littin pe tema prizonierilor politici din guvernul Allende.

Ultimul film de pe lista filmelor selectionate pentru acest prim festival include o prezenta insolita: cel mai vizionat documentar chilian,”Ojos rojos” (2010) are parte de succesul nebun al unui blockbuster datorita subiectului: clasificarea echipei de fotbal chiliene la campionatul mondial din 2010. Autorii acestui megastar documentar sunt Juan Pablo Sallato, Ismael Larraín and Juan Ignacio Sabatini. Daca subiectul nu-mi spune mare lucru, macar istoria facerii acestui film ( filmarile au inceput in 2003) care a crescut practic odata cu evolutia echipei nationale mi se pare interesanta.