Bine nu am revenit din tara cinematografelor

Cinema, librarii, muzee este varianta mea de florifetefilmebaieti pentru orice vacanta si nici de data asta nu a existat vreo exceptie. Am incercat sa vad ce nu fusese vazut si nu se putea vedea din traditionalul festival “Télérama” si din programul curent al iesirilor saptamanale.

Inima mea a ramas la programul afisat de festivalul international de film fantastic de la Gérardmer, ulterior a facut un salt urias pana la Angoulême, unde dintotdeauna troneaza festivalul international al benzii desenate (am pierdut un pariu si asa am aflat ca in jur de 30 de milioane de albume de benzi desenate s-au vandut in 2010 in Franta, an in care au fost publicate  aproape 4600 de noutati dintre care 1477 traduse din japoneza, coreeana si chineza).

Din fericire, am plecat de acolo inainte ca tot ea, inima, sa aiba chef sa faca autostopul spre Clermont-Ferrand cu ocazia festivalului de scurt-metraj, poate cel mai consistent din lume la ora actuala pentru acest gen de film (parerea mea).

M-am intors cu filme, cu carti si cu o noua pasiune pentru desenul lui Florent Chavouet (si acum regret ca n-am stiut sa sacrific ultimii bani disponibili pentru “Tokyo Sanpo” daca nu cumva pentru superbul  “Manabe Shima”, tare apreciat la Angoulême dealtfel).

In tara cinematografelor exista sali si filme pentru toate gusturile, popcorn si cafea la dozator, trailere si publicitati la gadgeturi, parfumuri si masini. Scaunele au acelasi aspect plusat-confortabil. Diferenta o face in primul rand publicul. Pe locul doi ar fi programele si personalul care gestioneaza salile. Pe locul trei, variantele tarifare, mult mai modulabile. Iata de ce bine nu am revenit la noi.