Flixster |
Despre filmele cu monstri s-a scris si
ras-scris. Monstri de tot felul, de la insecte devenite ostile la dinozauri
invadatori ai marilor metropole, ba chiar la prezente extraterestre de tot
soiul care ameninta cu extinctia speciei umane. Peliculele cu pricina pedaleaza
pe ideea catastrofei pe care o aduce un astfel de monstru si pe nefirescul,
grotescul si oroarea pe care acesta le induce publicului. Si pentru a avea
parte de efectul horror sau macar thriller e nevoie de entitati foarte
convingatoare in interactiunea lor cu oamenii, monstrul trebuie sa fie crud,
etern hamesit, siret, sa posede o inteligenta malefica in stare sa produca o
oarecare tensiune intre el si victimele sale. Monstrul apare din neant pentru a
dispare tot acolo la sfirsitul fimului, dar existenta lui trebuie sa aiba o
explicatie, care de obicei vine din criptozoologie combinata cu varii aspecte stiintifice (insula complet
izolata de lume care permite dinozaurilor din Jurassic Park sau lui King Kong
sa existe inca) si sociale (bombardamentele atomice de la sfirsitul celui de-al
doilea razboi mondial care prilejuiesc inventarea Gojirei de exemplu). Monstrul
are slabiciuni, dar si super puteri. Tehnic vorbind, in zilele noastre nu
mai este o problema sa creezi efectiv un monstru, efectele speciale, tehnicile
CGI sint la indemina, slabiciunea poate veni doar din coerenta narativa a
povestii care pune la lucru imaginarul publicului, altfel monstrul, cit o fi
el de infricosator, nu va tine. Poate asta face diferente intre Jurassic Park de exemplu si Jaws (Falci).
Poate asta face ca “Gwoemul” (The Host) sa fie un film mai aparte si foarte contrariant, in care contextul monstruos este mult mai difuz si mai insidios decit simpla utilizare a entitatii ca atare.