Michel Serrault - cameleonul a decedat

Dupa Jean-Pierre Cassel in aprilie si Jean-Claude Brialy in mai a.c., Michel Serrault, actor francez multivalent, a murit duminica 29 iulie de cancer, la virsta de 79 de ani.

Cariera sa de actor de cinema a debutat cu roluri mici in doua filme extrem de diferite care anunta cele doua directii pe care le va lua cariera sa ulterior: o comedie nebuna, nebuna, nebuna cu Louis de Funès, "Ah les belles bacchantes" in 1954 si "Les Diaboliques", un thriller la limita horror-ului regizat in 1955 de Henri-Georges Clouzot.

In anii '50 Serrault forma un cuplu comic impreuna cu Jean Poiret in scheciuri de cabaret sau piese de teatru; Sacha Guitry ii descopera si le ofera rolurile principale in "Assassins et voleurs" (Asasini si hoti, 1957).
Inceputul anilor '70 marcheaza o schimbare radicala in viata si cariera actorului - este si momentul in care isi pierde o fiica intr-un accident de masina si isi gaseste alinarea in credinta crestina. Pe de o parte, joaca doua roluri interesante la cinema in 1972 (un bolnav care se incapatineaza sa nu moara, nemultumindu-si anturajul in "Le viager" si un comisar antipatic in "Un meurtre est un meurtre") si in 1973 obtine unul din rolurile principale in piesa de teatru a lui Jean Poiret, "La cage aux folles". Aceasta obtine un succes enorm la Paris si e adaptata la cinema in 1979 - iata primul premiu César de interpretare pentru Serrault. Intre timp, cota lui creste si actorul se indreapta spre roluri mai serioase.

Regizorul filmului "Le viager", Pierre Tchernia, spune despre el: "nu trebuie subestimata importanta lui Dumnezeu in extravaganta acestui actor delirant. El il poate juca in egala masura si pe Isus si pe pacatos." Iar Serrault explica: "Imi place sa sugerez prin jocul meu ca suntem cu toti biete fiinte capabile de lucruri nu prea frumoase. Poti deveni in egala masura erou sau ticalos si asta tine uneori de capriciul unui un curent de aer. Eu unul sunt un teren viran din care nu stiu cum tisneste misterul. In cele mai negative dintre personaje mele, caut sa arat acel moment de mihnire absoluta care sterge oroarea si in care, in spatiul unei secunde, se poate naste harul care schimba totul. Simt nevoia sa intretin dubiul si sa rascumpar sufletele pierdute."

In anii 80, Serrault alterneaza drame si comedii si cauta sa incarneze personaje exceptionale, o adevarata provocare pentru un actor dotat cu un fizic banal. El isi dovedeste aptitudinile cameleonice intruchipind un Julius Caesar spectaculos in filmul lui Jean Yanne "Deux heures moins le quart avant Jésus-Christ" sau un Ludovic XV foarte serios in "Beaumarchais l'insolent". Serrault devine apoi ucigas platit ( "Assassin(s)", 1997), monstru psihotic ("Les fantômes du chapelier", 1982), inspector de politie psihopat ("On ne meurt que deux fois" 1985), notar acuzat de pedofilie ("Arest preventiv" / "Garde à vue" 1981, al doilea César de interpretare), sau  ucigas in serie, interpretat expresionist, cu o privire halucinata si gesturi sacadate ("Docteur Petiot", 1990). In 1995 obtine inca un César si alte recompense pentru rolul unui om prea batrin ca sa mai traiasca o dragoste ("Nelly si Domnul Arnaud"). Serrault se intoarce la comedie cu "Fericire tirzie" ("Le bonheur est dans le pré") si continua sa joace teatru, fiind unul dintre cei mai apreciati actori francezi.

Cei interesati pot sa-l vada in diverse arhive ale televiziunii franceze, pe situl INA.