 |
| Sursa: site oficial |
Unii au spus ca "La nana", cel de-al doilea
lungmetraj al regizorului chilian Sebastian Silva este un comentariu
contemporan la traditia seculara a serviciului domestic practicata in America
de Sud de catre familiile bogate. Mie nu mi s-a parut ca pelicula respectiva
s-ar concentra atit pe diferentele de clasa cit pe amestecul de insingurare,
furie rece si gelozie bolnava pe care Raquel il cultiva in relatiile sale cu
ceilalti. Asta pentru ca Raquel este un caz particular.
 |
| Sursa: site oficial |
La cei 41 de ani ai sai, din care 23
petrecuti in sinul si in slujba familiei Valdez, Raquel a invatat cum sa isi
ascunda mizantropia si spiritul manipulator cu care isi cultiva aliantele si
dusmaniile. Spatiul domestic este pentru fata in casa unicul teritoriu in care
ea isi desfasoara capacitatile de a-i recompensa sau pedepsi pe Valdezi,
asmutindu-i ocazional unul asupra celuilalt sau exploatindu-le secretele.
Ocaziile in care Pilar incearca sa introduca in casa o alta servitoare sint
momentele in care cruzimea lui Raquel este uluitoare, depasind reactiile de
aparare a teritoriului sau simpla gelozie. Exista multe lucruri nespuse
in acest film; Pilar afirma la un moment dat ca "nu o poate" concedia
pe Raquel si spune asta cu o privire goala, mai mai sa crezi ca femeia se stie manipulata.
Nici conflictul pe care Raquel il dezvolta cu Camila, fiica adolescenta a
familiei crescuta altadata de fata in casa nu este intocmai explicabil prin
frinturile care presupun o istorie anterioara. Ca dovada, fotografiile de
familie din albumul lui Raquel in care trasaturile Camilei sint sterse cu
furie.
Reactiile pe care Raquel le are fata
de Mercedes si Sonia fac din ea un personaj complex in grotescul sau; momentul
"adevarului" in care personajul se percepe ca atare este cel petrecut
in fata oglinzii, cind Raquel incearca masca de gorila. Cu ocazia unui Q&A
datorat proiectiei filmului la festivalul "New Directors/New Films"
organizat de MoMA, regizorul Sebastián Silva vorbea despre reprezentarea
obisnuita a personajului servitoarei ca prototip comic daca nu caricatural,
intentia sa fiind aceea de a sapa un pic mai adinc in cotidianul unei astfel de
vieti cu "La nana". Or ceea ce imi pare ca rezulta din performanta
actoriceasca remarcabila a Catalinei Saavedra este o trista comicarie, un fel
de "Journal d'une femme de
chambre" care exacerbeaza potentialul manipulator al bonei standard;
aceasta, prin natura activitatii sale si indiferent de epoca ar avea acces la
ceea ce stapinii ascund de obicei ochiului lumii.
 |
| Sursa: site oficial |
"La nana" este un film care
merita cu siguranta vazut pentru economia cu care se impune dialogul si pentru
incredibila Raquel lipsita de gratie, depresiva si impasibila, grosolana,
egoista si in acelasi timp infometata de caldura cu care Lucy stie sa ii
pretuiasca pe ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu