 |
| Sursa: Flixster |
Este clar ca regizorul danez Ole
Christian Madsen si-a inceput cariera de cinema ca aderent al Dogmei si
evident ca ulterior ("Nordkraf"
in 2005 si "Prag"
in 2006), ca majoritatea confratilor tai intru cinema, situatia s-a schimbat.
"Flammen & Citronen"
nu face exceptie atunci cind se situeaza la polul opus al teoriei dogmatice:
film de razboi, reconstituire a unor fapte istorice (activitatile de
asasinat politic a doi eroi danezi din rezistenta daneza antinazista) intr-o
aura stilistica de film de spionaj cu tenta noir. Asasinate, planuri de
actiune nebunesti, banuieli si ascunzisuri, intilniri pe furis, femei fatale
folosite pentru curierat si spionaj, toate acestea reiau temele tradarii si
obedientei politice propuse de Paul Verhoeven in "Zwartboek"
si duc mai departe problematica ideologiei asasinatului politic foarte legata
de terorismul de azi.
"Flammen" (Thure Lindhardt) si "Citron"
(Mads Mikkelsen, l-ati vazut deja pe post de Le Chiffre in "Casino Royale") sint
numele de cod ale doi prieteni pentru care asasinatul se bazeaza cu fermitate
pe idee ca a ucide cu singe rece un nazist sau un colaborationist este o
indatorire patriotica. Indoiala se instaleaza curind, nu numai in ceea ce-i
priveste pe superiorii care dau ordinele de executie cit si in ceea ce priveste
justificarea morala a acestei conduite. Cei doi prieteni devin eroi insingurati
si obsedati de tradare pe care insa toata lumea ii admira si ii evita. Eroismul
acesta este un pic cam iesit din comics sau poate perceptia mea despre
WWII este infestata de filmele de razboi; Bent si Jorgen costumati in Flamme si
Citron actioneaza in plina zi si nu-si dau prea tare osteneala sa se ascunda.
"Oare ei stiu cum arat eu?" se intreaba Flamme pe un ton jucaus si
aproape provocator.
 |
| Sursa: Flixster |
Filmul este in intregul sau un flashback
ocazionat de o scrisoare post mortem care se concentreaza pe pe evenimentele
care in 1944 au dus la moartea celor doi. Atrocitatile naziste sint lasate la o
parte, dusmanul nu este niciodata ceea ce pare a fi. Imaginea (semnata de Jørgen Johansson) propune un
asamblaj somptuos care tranziteaza fara probleme de la hotelul Kraut tot numai
lemn si catifea rosie la pivnitele intunecate si cafenelele lipsite de clienti
in care eroii si jocul lor de-a soarecele si pisica se pot desfasura in voie.
Apetenta pentru brunurile sumbre si pentru filmarea in contraplonjeu sustin
senzatia ca, desi "bazat pe fapte reale" filmul nu e interesat de
verosimilitudine, ci de transformarea lui Flammen si a lui Citronen in
arhetipuri ale activismului politic care cultiva, sustine si manipuleaza
violenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu