Se tot vorbeste in AperiTIFF despre placeri
vinovate, de parca exista cu certitudine un grad de conformitate estetica in
care musai sa intri, altfel te trezesti inghesuit intr-un fel de ilegalitate.
Mi-e greu sa imi imaginez oameni care se uita pe furis si cu vinovatie la
filmele pe care le iubesc. Mi-e greu sa cred ca a iubi un film este rodul unui
efort constient de incadrare intr-un grup anume. Cu toate scuzele de rigoare si
toata stima pentru cei care se chinuie sa scoata cotidianul festivalului, ideea
este lipsita de nuante, saracuta. In ceea ce ma priveste, sint filme care-ti
merg la suflet instantaneu si filme pe care trebuie sa le rumegi indelung pentru
a le inghiti intr-un fel sau altul. Inevitabil, mai sint si filme care-ti stau
in git dar nu vad de ce ar trebui sa ne invinovatim pentru asta.
Ei bine, astazi m-am confruntat cu
primul caz atunci cind am avut placerea sa vizionez "Skrapp út" alias "Back Soon" regizata de catre
Sólveig Anspach ("Stormviðri"
va spune ceva poate?) A fost dragoste instantanee pentru acest road movie
minimalist islandez care se chinuie sa tina pasul cu Anna, poetesa si dealerita
de iarba intru fericirea cool a aproape jumatate din Reykjavik. Anna (Didda
Jónsdóttir) are nevoie de 48 de ore pentru a ajunge acasa, timp in care
clientii fideli asteptind-o, pun de un party foarte convivial.
Asadar multa
multa bere, punkeri, rapperi, lesbiene si ciudati, discutii sincere si serioase
despre hamburgeri din carne de balena si patent pentru iarba islandeza, o
gramada de depresivi si suicidari, un frate obsedat de cancer, o femeie care practica boxul
si adora skanderbergul, un batrinel cu voce de tenor, o prajitura facuta din
ciuperci dintr-acelea, un tinar francez doctorand in poezie, un tinar slammer
care inspira si expira in rime, un ginsac amator de telefoane mobile si mai
toata pleiada actorilor de film islandezi adunati laolalta pentru a o
intimpina/astepta.ajuta pe Anna. Pentru prima data sentimentul insularitatii nu
mai provoaca depresii ci un fel de comica resemnare; Anna nu are unde sa
dispara, mai devreme sau mai tirziu ea va sfirsi prin a se intoarce acasa, cam
asta ar fi beneficiul de a trai in Islanda. De vazut ca o placere nevinovata,
de asumat in intregime, de admirat superbul peisaj islandez care chiar seamana
cu Alcatraz, de savurat versurile pe care Anna le presara ca pe niste firmituri
ici colo de-a lungul calatoriei sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu