Jurnal de TIFF Ziua 2: "The Monk/Le moine" de Dominik Moll

Allocine

O poveste sumbra ramane o fantezie incredibila cu oricat de multa cruzime ai condimenta continutul. Spectatorul o va inghiti cu atat mai multa placere cu cat nivelul irealitatii si abstractizarii este mai mare. Ansamblul trebuie sa fie radical sau sa simuleze distanta radicala de premizele realitatii (efectele speciale, turnurile neprevazute ale scenariului, lipsa de masura a personajelor ajuta la asta), altfel, jumatatile de masura sunt percepute ca “false”si “neconvingatoare”.

La categoria “Oameni si zei” TIFF propune printre altele filmul lui Dominik Moll, “The Monk / Le moine” (2011) o adaptare a romanului gotic omonim publicat in 1796 de Mathew Lewis.

Jurnal de TIFF ziua 2: “Oslo, 31. august / Oslo, August 31st” de Joachim Trier- Sentimentul imploziei controlate

Exista filme de care te apropii instantaneu, care-ti cad cu tronc din primele secvente, pe care, vorba unui comentator, ai chef sa le imbratisezi pentru ca poseda un magnetism aparte. Este experienta  pe care am trait-o inca din primele minute ale proiectiei celui de-al doilea film al lui Joachim Trier, aflat in competitia festivalului TIFF de anul acesta. O editie anterioara a festivalului mi-l revelase pe regizor, programand proiectia lungmetrajului sau de debut, un elegant alb-negru cu titlu de expozitie de arta, “Reprise”. Se vorbea mult acolo, despre scris, genialitate artistica, totul sau nimic, prietenie, onestitate artistica si succes, ba pe alocuri si despre sentimentul amoros.

Al doilea lungmetraj al lui Joachim Trier, “Oslo, 31. August” se situeaza pe o orbita putin diferita. Este genul de poveste aparent lineara care incape confortabil in 24 de ore, timp care poate concentra retrospectiva unei intregi vieti. Viata lui Anders mai precis, care la 34 de ani isi incheie tratamentul pentru adictia severa la drogurile de tot felul si incearca fara convingere sa-si repuna viata pe picioare, mai mult impins de relatia cu ceilalti decat de propria dorinta de a o lua de la capat.

Jurnal de TIFF ziua 2 - "A Simple Life" de Ann Hui

Este unul dintre filmele pe care le asteptam cu nerabdare, m-am bucurat ca programul mi-a permis sa-l vad intr-o sambata dimineata, intr-o sala imensa si aproape goala, filmul acesta se cere vazut intr-o astfel de atmosfera. Pentru mine, Ann Hui, una dintre rarele regizoare hongkong-eze care au reusit sa se impuna pana acum, inseamna in primul rand “Boat People” (1982) (nu incetez sa sper ca intr-o zi voi vedea frumosul “Night and Fog” la cinema). Sunt atrasa de retinerea omniprezenta cu care ea cultiva povestile adevarate, delicatetea cu care manipuleaza cotidianul si melancolia tonica pe care o induc peliculele sale.

downbox.me

Jurnal de TIFF Ziua 1: "Beast" de Christoffer Boe

Cinematografic vorbind, Danemarca este o tara mica, nu este de mirare ca veti intalni aproximativ aceiasi actori in filmele care alcatuiesc impresionanul “Focus” danez de anul acesta. Este de exemplu putin destabilizant sa-l vezi pe Nikolaj Lie Kaas jucandu-l pe faimosul showman Dirch Passer si apoi imbarcandu-se in filmul lui Christoffer Boe in rolul lui Valdemar, un barbat putin cam abulic care-si inseala nevasta fara convingere, Tot cinematografic vorbind, daca lumea cinema-ului danez e mica, stilurile regizorale sunt atat de diferite, incat focusul mai sus mentionat este o adevarata aglomeratie de stiluri si idei.

Dar sa revin la “Beast”... Filmul acesta ar putea concura in primul rand la titlul de cel mai interesant afis al festivalului.

Twitch

Jurnal de TIFF ziua 1: “Dirch/ Funny Man/ Comediantul” de Martin Zandvliet

Despre biopicuri numai bine. Ai mereu de-a face cu proiecte ambitioase, care presupun multa energie si un set de actori versatili, capabili se asume rolul unei existente de la inceput la sfarsit. Biopicul rimeaza cu dimensiunea epica, data fiind abordarea preponderent cronologica. Condus de o mana lipsita de experienta sau iubitoare a abordarilor facile, biopicul cade cu usurinta in panegiric, desi, daca ma gandesc bine, mai fiecare biopic are pe undeva o usoara aplecare spre transformarea personajului principal intr-un erou.

MUBI

Cam acelasi lucru se intampla si cu “Dirch/A Funny Man” dedicat unuia dintre comicii cei mai populari din Danemarca anilor 50-70, Dirch Hartvig Passer. Este genul de artist de varieteu care joaca, in duet cu partenerul sau de scena Kjeld, rolul tantalaului desi in secret viseaza sa puna in scena “Oameni si soareci”.

Jurnal de TIFF Ziua 1: "Weekend" de Andrew Haigh

Altadata ma temeam pentru proiectiile unui Gregg Araki programate acum ceva timp tot la cinema Victora. Reactia publicului pus fata in fata cu subiecte precum dragostea gay, viata gay, sexualitatea gay trezeau aici reactii mai mult sau mai putin agresive.

Polari Magazine

Lucrurile probabil ca s-au schimbat de vreme ce sala a fost plina la prima proiectie a lui “Weekend” in regia britanicului Andrew Haigh, un film ca mai toate filmele gay: cu gay, despre gay, discutand neincetat problemele “normalitatii” gay. Se vorbeste foarte mult despre toate acestea, incat ai impresia ca este vorba de un film educativ, dar nu. “Dezbaterile” sunt traduse intr-un limbaj firesc, iar ceea ce se intampla pe langa, adica sexul, plimbarile nocturne, mersul in club, intalnirile cu prietenii hetero sunt toate suta la suta oneste.

Jurnal de TIFF ziua 1: “La demora/ The Delay” de Rodrigo Plá

Rodrigo Plá mi-a atras atentia pentru prima data cu foarte mexicanul sau film despre dragoste (de orice fel, inclusiv cea mistica) si moarte care este “Desierto adentro”. N-am mai regasit accentele bunueliene ale acestei fabule intense in “La zona” vazut ulterior cu ocazia unei alte editii TIFF, care propune o altfel de poveste (o crima care are loc intr-un luxos cartier cu aer de “bunker”) si o morala mult diferita. Plá revine cu o alta perspectiva in “La demora”, o pelicula care reia cumva in cheie moderna “Balada lui Narayama”: Maria isi iubeste tatal, Augustin, care prezinta un inceput de Alzheimer, dar si pe cei trei copii pe care si-i creste cu multa greutate singura. Femeia isi abandoneaza tatal intr-un parc incercand astfel sa forteze mana autoritatilor care poseda putine locuri in stabilimentele publice pentru batrani.