duminică, 3 iunie 2012

Jurnal de TIFF Ziua 1: "Weekend" de Andrew Haigh

Altadata ma temeam pentru proiectiile unui Gregg Araki programate acum ceva timp tot la cinema Victora. Reactia publicului pus fata in fata cu subiecte precum dragostea gay, viata gay, sexualitatea gay trezeau aici reactii mai mult sau mai putin agresive.

Polari Magazine


Lucrurile probabil ca s-au schimbat de vreme ce sala a fost plina la prima proiectie a lui “Weekend” in regia britanicului Andrew Haigh, un film ca mai toate filmele gay: cu gay, despre gay, discutand neincetat problemele “normalitatii” gay. Se vorbeste foarte mult despre toate acestea, incat ai impresia ca este vorba de un film educativ, dar nu. “Dezbaterile” sunt traduse intr-un limbaj firesc, iar ceea ce se intampla pe langa, adica sexul, plimbarile nocturne, mersul in club, intalnirile cu prietenii hetero sunt toate suta la suta oneste.



“Weekend” nu este deci un film dezbatere pe tema drepturilor minoritatilor, ci o poveste de dragoste de-un weekend. Cu gay. Nici nu mi-ar fi trecut sa scriu “cu gay” atat de fireasca mi se pare intalnirea cei doi protagonisti. Russel, un barbat linistit, meticulos si singuratic caruia ii plac lucrurile vechi, nu neaparat valoroase. isi imparte viata in doua parti, una fiind umpluta cu gay (atunci cand iese in club) si una umpluta cu cotidianul celibatarului standard ( munca, prieteni, etc). In secret, Russel tanjeste dupa o relatie stabila, insa intre timp incearca vag sa se intrebe cum va putea el sa impace notiunile de stabilitate in cuplu cu discretia (rusinea?) cu care isi protejeaza orientarea sexuala de ochii vecinilor sau amicilor.



Intra in scena Chris, mic, nervos, mereu agitat, genul de om care simte ca trebuie sa-si impuna gay-tudinea in ochii tuturor, genul de activist care vorbeste mult si tare in carciumi hetero. Chris refuza insa din principiu orice relatie serioasa, oricum in ultima zi de weekend el urmeaza sa plece pentru mult timp in America. Intre cei doi barbati se naste o pasiune brutala si grabita, intotdeauna mediata de cuvinte, marturisiri, povestiri ale trecutului personal samd, in care descoperirea celuilalt se face exclusiv prin aceste lungi discutii revelatoare. E interesant felul in care regizorul reuseste sa surprinda curentii subterani care interconecteaza aceste doua personaje atat de diferite. E interesant de asemenea apetitul lui Andrew Haigh pentru gesturile cele mai obisnuite ale cotidianului. Imi place lipsa de graba cu care el abordeaza un subiect atat de stringent, imi place calmul pe care-l degaja acest portret in doi si mi-ar place sa decodez micile note de subsol brit ale filmului (sunt sigura ca este ceva legat de preferinta lui Russel pentru pipa, am mai detectat o nota de subsol in discutia amuzata privitoare la cana aceea multicolora, apoi in comentariile lui Chris in legatura cu jurnalul lui Russel etc etc).

Trebuie spus ca “Weekend” este cel de-al doilea lungmetraj al lui Andrew Haigh; sper sa pot vedea intr-o zi primul sau lungmetraj “Greek Pete” din 2009, o fictiune minimalista cu accente documentare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu