vineri, 8 iunie 2012

Jurnal de TIFF ziua 4: “Kuma/ A doua sotie” de Umut Dag

Despre regizorul austriac de origine kurda, Umut Dag, nu stiu mare lucru: locuieste la Viena, oras in care este plasata mare parte din actiunea primului sau lungmetraj, a facut studii de business si teologie si in cele din urma s-a decis sa aplice la Academia de film din Viena ca invatacel al cineastilor Peter Patzak si Michael Haneke, are la activ trei scurtmetraje, si-a incercat mana si ca actor, a lucrat putin si pentru televiziune si cam atat.
Vazandu-i background-ul eram suta la suta convinsa ca debutul sau “Kuma” aflat in competitia TIFF de anul acesta va trata despre soarta unei familii de emigranti stabilite intr-un cartier popular din Viena, mediu pe care cineastul il cunoaste foarte bine. Am avut dreptate.

Akademie-Graz


Multe sunt filmele care vorbesc despre ciocnirea traditiilor si a diferitelor tipuri de intelegere a civilizatiei, luand ca exemplu comunitatile de emigranti din Europa. Scenariile au mereu in vedere transplantarea dificila/imposibila/rizibila/dramatica a cutumelor din tarile de provenienta in standardele civilizatiei occidentale. Din astfel de situatii ies fie comedii consensuale ("Almanya-Willlkommen in Deutschland" de Yasemin Sandereli ), fie tragedii care se sfarsesc urat de tot ("Die Fremde" de Feo Aladag), totdeauna punctul de plecare este un fapt divers standard (crimele de onoare, divorturile imposibile, interventia cutumelor religioase, asimilarea in noua cultura,burqa si mai stiu eu ce). “Kuma” intra in aceasta categorie, filmul ilustreaza felul in care matriarha unei numeroase familii turce stabilite in Viena hotaraste sa aplice pe furis cutuma “celei de-a doua sotii” cerandu-i sotului sa devina poligam. Motivatia ei este boala care poate sa ii scurteze viata in orice moment, femeia doreste astfel sa-si asigure o succesoare pentru pozitia de cap al familiei care trebuie mentinuta laolalta. Cum legislatia occidentala interzice astfel de practici, cutuma este practicata pe furis si ilegal, cea de-a doua sotie a tatalui, o adolescenta sfioasa pescuita intr-un sat mizer din Kurdistanul turc este casatorita cu fiul cel mic. Potentialul dramatic este foarte mare, cu atat mai mult cu cat scenariul misuna de tot felul de personaje mai mult sau mai putin standard (fiica cea mare geloasa pe noua venita, fiul cel mic homosexual ascuns, fiica mijlocie agresiva, mama binevoitoare si manipulatoare, sotul lipsit de autoritate).


Doua sunt lucrurile care mi-au atras atentia la aceasta minisaga foarte aglomerata: filmul nu exploateaza pana la capat filonul melodramatic (Ayse greseste incurcandu-se cu Omar atunci cand devine vaduva, dar nu este omorata nici repudiata de familie), cineastul cunoaste foarte bine mediul despre care vorbeste, ca atare stereotipia personajelor este atenuata, iar alternanta dintre interiorul familiei si "fatada" sociala este foarte bine folosita in economia peliculei.

Marturisesc, coarda etnografica nu-mi pare tulburatoare, subiectul se incapataneaza sa ramana in zona faptului divers folosit si rasfolosit de cineastii de origine turca de aiurea. Ceea ce ma intereseaza insa este dialogul, subtilitatea cu care acesta surprinde schimbarile operate in pozitia personajelor in ansamblul familial (sarmul tinerei sotii care invata sa se impuna intr-un ansamblu foarte ostil, justificarea tentatiei careia ii cedeaza Ayse, conturarea fiecarui personaj printr-un anume fel de a spune lucrurile, pudoarea lingvistica versus cruzimea situatiei de fapt pe care traditia o aproba si recomanda). Aceasta dominanta carismatica a dialogului se impune din prima secventa, nunta lui Ayse cu Hasan este un complicat si incitant schimb de minidialoguri care clarifica situatia doar pe jumatate.

Umut Dag stie sa-si tina in frau numeroasele personaje, sa le dea viata, sa le tempereze aplecarea spre malodrama, sa le controleze interactiunile. Eu una astept cu nerabdare un al doilea film semnat de Umut Dag, tare sunt curioasa sa vad ceea ce mai urmeaza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu