sâmbătă, 9 iunie 2012

Jurnal de TIFF ziua 6: “Marécages/ Wetlands” de Guy Edoin


Selectionat la festivaluri precum cel de la Venetia, Toronto, Vancouver si Chicago, lungmetrajul de debut al tanarului cineast canadian Guy Edoin este unul dintre filmele aflate in competitia “grea” a TIFF.
Povestea cu iz autobiografic, ca mai toate povestile de debut m-a intrigat prin alura ei foarte clasica, genul de lucratura bine facuta, cu secvente rotunde si indelung cantarite de catre un cineast minutios, care nu-si doreste sa propuna spectatorului o abstractiune meditativa filmata la tara. Dusa de valul experientelor cinematografice de tot felul, prima mea reactie a fost, spre rusinea mea, un fel de “ce-o fi cautand un astfel de film in competitie?” Nu m-am simtit apoi deloc in largul meu.

Allmovie.com


Marécages” este ancorat in zona rurala a Québec-ului. Sunt amestecate laolalalta drame familiale precum moartea accidentala a tatalui, nefericitul deces al fiului mai mic,  antecedentele alcoolice ale mamei, primele experiente sexuale ale fiului cel mare, pasiuni refulate sau dimpotriva exhibate in fata tuturor, o sarcina care pica prost, o ferma in faliment si nu in ultimul rand o razbunare cu substrat oedipian. Totul este asamblat intr-un realism brut si brutal in care fiul adolescent se margineste sa taca, femeia maraie putinele cuvinte printre dinti, iar strainul invadator manipuleaza tendintele autodistructive ale acesteia cu scopul de a o poseda. Pacat ca filonul oedipian al povestii se innamoleste pe alocuri in tot felul de fundaturi narative, scenariul reuseste sa mentina insa cu succes  indoiala cu privire la “accidentul” mortii tatalui si de ce nu si al fiului cel mai mic. Personajul cel mai bine desenat in aceasta poveste imi pare a fi tanarul Simon cu comportamentul sau ambiguu si aerul sau inocent.



Ceea ce imi pare ca scartaie in acest film este ambitia cineastului de a include poate prea multe lucruri intr-un scenariu care devine astfel schematic pe alocuri. Ceea ce poate surprinde spectatorul este curajul lui Guy Edoin de a miza pe un astfel de subiect, viata la ferma in aspectele ei deloc bucolice si decorative si de a-i oferi consistenta.

Spectatorul interesat poate gasi aici o cronica a acestui film.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu