luni, 11 iunie 2012

Ecouri de TIFF: "The Loneliest Planet" de Julia Loktev

Dezvolt o relatie fuzionala cu filmele pe care le traduc, in sensul in care nu incetez sa le urmaresc evolutia, sa ma interesez de barometrul gustului public in ceea ce le priveste, sa caut informatii legate de curriculum-ul realizatorului, sa le tin pumnii in competitii si asa mai departe. Insa pentru “The Loneliest Planet", filmul cineastei americane de origine rusa Julia Loktev, nu am dezvoltat acest sentiment. Talentul realizatoarei a fost apreciat cu ocazia mai multor competitii, primul ei film, documentarul autobiografic “Moment of Impact” a castigat premiul pentru regie la festivalul de la Sundance in 1998, in timp ce primul ei lungmetraj de fictiune “Day Night, Day Night” (2006) a fost remarcat si premiat la festivalul de la Cannes.

Dream factories

“The Loneliest Planet” pleaca de la mai multe premize gresite dupa parerea mea. Nu ca mi-ar displace peisajele fastuoase cu care este agrementata pelicula, am simtit insa ca acestea au un rol mai degraba decorativ, ambalaj al unei povesti minuscule si lipsite de amploare pentru dimensiunile unui lungmetraj. Hoinareala prin Georgia este un pretext, experienta traita de Nica si Alex s-ar fi putut intampla oriunde in Caucaz si oriunde in lume dealtfel. Ca dovada faptul ca filmarile au fost initial prevazute in China unde regizoarea stia ca poate gasi munti si peisaje ca in Georgia. Chiar daca Julia Loktev nu a intentionat sa faca un film despre periculele care ii pandesc pe turistii imprudenti hoinarind in foste zone de conflict armat, “The Loneliest Planet” tot are aerul acela de film cu si despre aventura exotica care se jura ca este mai mult improvizatie, ca lucreaza cu actori neprofesionisti in parte, ca lasa natura sa vorbeasca mult mai mult decat personajele.
Voicefilm.com


Referintele legate de traumele ocazionate de razboiele din zona sunt reduse la dimensiunile unui fapt divers din care spectatorul nu trebuie sa inteleaga ce se vorbeste pe ecran, ce spun oamenii aceia, ce invoca ei atunci cand se cearta cu ghidul salvator ci trebuie sa retina doar puseul de adrenalina. Cum ziceam, continutul scenariului s-ar fi incadrat foarte bine in dimensiunile unui scurtmetraj. In lipsa de ceva mai bun, filmul aduna mai multe secvente autonome foarte colorate si le leaga laolalta prin tacute consideratii pe tema masculinitatii fruste si barboase, a singuratatii si deceptiei in relatia dintre barbat si femeie ca fiind tot atatea fotografii sau montaje video intr-o expozitie. Nu-i de mirare, Julia Loktev este printre altele artist video.

Aici puteti gasi comentariul unui spectator incantat de intalnirea cu planeta Juliei Loktev. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu