duminică, 10 iunie 2012

Jurnal de TIFF ziua 10 - … si-am pus punct acestei editii TIFF

Pentru mine festivalul se incheie aici, cu regret, ar mai fi fost deja inca destule filme de vazut si in aceasta ultima zi din programul festivalului. Tarziu, dupa ce proiectiile din ziua a 9-a s-au incheiat, m-am uitat pe situl TIFF sa vad cum sta treaba cu premierea filmelor aflate in competitie. An de an evit cu consecventa atat ceremonia de deschidere cat si pe cea de final, cu toate acestea decizia juriului ma intereseaza. Nu fac parte din carcotasii care vad mereu in competitiile editiilor anterioare lucruri mai bune, “anul asta e de rau, frate”. Nici nu-mi place sa spun ca filmul X este ratat, prost, duda numai pentru ca mintea mea nu-l accepta si gusturile mele nu-l imbratiseaza. Si, desi optiunea mea personala pentru Trofeul Transilvania a fost din start “Oslo, 31. August”, stiind doar ca decizia unui juriu oricat de mic este o treaba de compromis, voiam sa vad incotro urmau sa se indrepte lucrurile anul acesta.


Ma bucur deci pentru premiul castigat de Joachim Trier (Trofeul Transilvania) si de cel astigat de acelasi Joachim Trier impreuna cu Eskil Vogt pentru cel mai bun scenariu, acest wunderfilm le merita cu varf si indesat. Ma bucur si pentru alegerea Barbarei Alvarez la categoria “Cea mai buna imagine”, voi continua sa-i urmaresc cariera in masura in care festivalurile vor programa filmele la care ea colaboreaza. Nu am vazut “Chapiteau Show”, filmul lui Serghei Loban, premiul special al juriului. L-am ratat lamentabil si pe “Teddy Bear” (Mads Matthiesen), premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, iar pe “Clip” de Maja Milos, pentru cea mai buna regie, nu l-am inclus in programul meu zilnic.


Cel mai mult ma bucur pentru ideea de a fi vazut mare parte diin filmele aflate in competitie, sunt ocazii rare de a lua contact cu primele pelicule ale unor cineasti aflati la inceput de drum. Se spune pe buna dreptate ca primul film este cel in care regizorul se investeste cel mai mult, nu-i de mirare ca acestea sunt in proportie de 90% autobiografice. Competitia este deci cea mai buna ocazie de a cunoaste daca nu abilitatile unui cineast aflat inca in perioada de crestere, cel putin gusturile, subiectele si mare parte din influentele care l-au adus pana aici. De aceea recomand spectatorului interesat sa faca astazi o excursie la multiplexul Odeon unde este programata intreaga competitie.


Ma bucur de asemenea pentru selectia filmelor din celelalte categorii, desi lupt cu frustrarea de a nu fi vazut tot ce ma interesa, dar sacrificiile sunt necesare la un festival care nu inceteaza sa creasca. Pot spune ca directorul artistic al festivalului, Mihai Chirilov, a facut ca de obicei o treaba foarte buna si foarte inteligenta.
Tot ca de obicei am vizitat mai toate sectiunile TIFF, de la “No limits” la “Supernova”, trecand prin “Umbre”, insistand pe proiectiile filmelor lui Stanley Kubrick fara sa uit de ziua HBO ori de “Ce se intampla, Documentarule?”, am survolat putin focusurile, mi-am bagat nasul in filmele daneze si in proiectiile speciale “3x3”, Hitoshi Matsumoto fiind preferatul meu de anul acesta.


Continui sa nu cred in notiunea de cinema national. Ca atare, singurul film romanesc vazut zilele acestea este lungmtrajul de animatie “Crulic, drumul spre dincolo” al Ancai Damian despre mi-ar placea sa am timp sa scriu mai multe in viitor, filmul merita cu siguranta mult mai mult decat aprecieri cu iz fotbalistic de genul “frumoasa performanta”. N-as putea spune mare lucru despre masterclass-uri (cu parere de rau pentru Christine Vachon mai ales, Pen-ek Ratanaruang si Michel Ciment la ale caror prelegeri as fi vrut sa asist) nici despre activitatile tinute la TIFF Lounge, am privilegiat si voi privilegia filmele. Sunt genul de purtator de badge morocanos si asocial, asa ca n-as sti sa spun ce s-a intamplat in Piata Unirii, la party-urile TIFF, la proiectile de filme mute cu muzica si la alte intamplari conexe legate de TIFF.


Ma bucur deci ca am avut ocazia sa ma intalnesc si anul acesta cu TIFF si sper (ca in fiecare an) sa mai scriu si dupa ce pun punct final festivalului despre cele vazute la Cluj.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu