sâmbătă, 9 iunie 2012

Jurnal de TIFF ziua 6: “Á annan veg/Either Way” de Hafsteinn Gunnar Sigurðsson

Am ratat cateva pelicule din competitia TIFF de anul acesta, insa a priori-urile mele privitoare la cinematograful islandez m-au impins cum necum sa vad lungmetrajul semnat de Hafsteinn Gunnar Sigurðsson “Á annan veg / Either Way” (2011).

Cineblog



Proiectia a fost un moment de respiro agreabil punctat de umor islandez si de peisaje pietroase cat vezi cu ochii, o plimbare printr-o poveste mica cu destul de multe locuri comune deja intalnite in alte productii de gen produse de cinema-ul islandez si din nordul Europei. Ma gandesc in primul rand la “Kóngavegur/ King’s Road” in regia cineastei Valdís Óskarsdóttir, prezent anul trecut in competitie, care propunea deja intre alte personaje de tip freak doua duo-uri masculine putin cam pierdute in spatiu dintre care unul se ocupa cu marcajele rutiere.



“Á annan veg” reia aceeasi dispozitie scenaristica si izoleaza doua personaje masculine, tanarul Alfred si mai varstnicul Finnbogi care amandoi trec printr-o criza relationala. Alfred trebuie sa creasca si sa-si asume paternitatea copilului conceput la intamplare cu una dintre numeroasele sale partenere de sex feminin, Finnbogi trebuie sa invete sa accepte sfarsitul unei relatii sentimentale. In plus, ambii trebuie sa invete sa se accepte ca atare de-a lungul celor 8,2 kilometri de marcaje rutiere facute impreuna.

Filmul are o structura simpla si clara, o expozitie, un moment de criza in care rolurile ambilor parteneri sunt serios perturbate si o incheiere in care ordinea se restabileste, lucrurile se rearanjeaza si toata lumea este fericita. Umorul este multiprezent, recunosc ca am o slabiciune pentru stilul sec de a lansa consideratii despre lume si viata cu aerul cel mai serios posibil. Problema este ca filmul ramane ceea ce este, un exercitiu simpatic si cuminte, o plimbare care nu reuseste sa decoleze si atunci prefera sa mearga la pas. La acest capitol, “Nord  / North” (2009) de Rune Denstad Langlo, castigator al trofeului TIFF intr-unul din anii trecuti si mostra de umor nordic decola cu gratie, capata suflu si amploare prin tribulatiile epice ale personajului sau.

2 comentarii:

  1. M-am dus la ‘Prince Avalanche’ anul asta la TIFF fara sa planific neaparat, fara sa citesc mare lucru inainte, asa ca legatura cu ‘Either Way’ am facut-o clar de-abia in sala. Si am venit glont aici, ca stiam ca scrisesei despre filmul islandez. E ciudat ca niciunul dintre cei cu care am vorbit dupa film nu-si amintea de islandez, desi e foarte nou si el. Ai vazut si ‘Prince…’?

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai faptul ca stiam ca "Prince Avalanche" este remake-ul lui "Á annan veg" m-a facut sa nu-l includ pe lista mea de prioritati la TIFF.L-am abandonat, desi ma intereseaza David Gordon Green, desi filmul a primit premiul pentru mizanscena la Berlin, desi stilul relaxat si filmele mici imi convin de minune. Tie cum ti s-a parut in comparatie cu, hai sa-i zicem fratele lui mai mare?

    RăspundețiȘtergere