 |
| Wiley |
Batalia mea personala cu textul lui Dudley Andrew (“What Cinema Is!” Wiley-Blackwell, 2010) se desfasoara pe teren accidentat, cu greutate. Au loc atacuri si contraatacuri datorate incapacitatii mele de a-i intelege pe Bazin si pe Deleuze pre limba exegetului. Am ales sa-mi incep astfel anul mai mult din pricina subtitlului oarecum eroic (“Bazin’s Quest and its Charge”) si mai degraba din pricina enigmei pe care titlul o coafeaza cu exasperare neretinuta, or sti teoreticienii cinema-ului ce este acesta acum cand unii ii prezic decesul apropiat? Lucrul naibii dureaza de mai bine de o saptamana, mai degraba pentru ca decid uneori sa-mi iau pauze de lectura, implicandu-ma in mereu si mereu alte notite si extrase. Ca de exemplu indiciile peticii dezgustului cinematografic pe care autorul le vaneaza aici cu inversunare, dar care imi par neconvingatoare.
Subiectul bazinian m-a dus acum o saptamana aici, una dintre cele mai laborioase intreprinderi de a a cerceta relatia de ura-iubire dintre cele doua mari reviste frantuzesti de cinema care de cand se stiu se ciondanesc. Blogul lui Edouard S este de ceva timp locul unde-mi trag sufletul.
Cumva legat de acest subiect, descoperii aici una dintre cele mai frumoase si mai istete analize a resorturilor intime care ordoneaza opera cineastului Eric Rohmer. Articolul poarta semnatura unui alt mare cineast, pe numele sau Luc Moullet. (Aici se poate accesa si varianta tradusa in engleza). Mi-a trebuit timp pentru doua lecturi cap-coada ale articolului (“Le masque et la part de Dieu”) ca sa-mi dau seama de eleganta lectiei sale de cinema care scoate la iveala minimalismul polisat al universului cinematografic-literar-critic rohmerian, prolix si mereu interogativ, abundand in referinte culturale, provocari, masti, pseudonime si aparente fals derizorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu