Filmul german râde între 01.11 şi 4.11 la cinema Studio

Am gasit filmele din acest minifestival insirate ca margelele pe ata intr-un B24fun dupa care am citit informatia completa pe situl institutului Goethe din Bucuresti; asadar filmul german (sau cel putin cele cateva pelicule selectate sa-l reprezinte) s-a horarat sa se/ne amuze saptamana viitoare prezentandu-ne cateva comedii despre care n-as sti sa spun mare lucru pentru ca eu nu prea sunt amatoare de asa ceva. Initiativa institutului Goethe este mult mai interesanta decat programul de anul trecut dedicate Zidului berlinez in cadrul careia cinema-ul era doar un pretext pentru discutii sociale, politice, istorice samd.

Programul il gasiti tot aici, plus sinopsisurile filmelor aici.

Festivalul filmului thailandez la NCRR

Inca un festival discret la orizont, eu il descopar dupa ce el s-a deschis binemersi. Filmele sunt programate la MTR si sunt cu siguranta raritati in sensul in care astfel de cinema nu va trece niciodata prin vreo sala de mall (de la noi) desi selectia include titluri de box office in Thailanda. De gustibus…

Sursa: MTR

Programul, trailerele si sinopsisurile le puteti gasi si pe blogul salii de cinema de la MTR, hai s-o numesc si eu de acum incolo NCRR, ca isi merita sigla. Am scotocit ici-colo dupa informatii, iata cateva dintre ele pentru cei interesati:

Despre imprejurarile extraordinare in care au (re)venit rusii

Sursa: ICR

Probleme de electricitate m-au impiedicat sa postez aceste informatii acum cateva zile, cand cu gala de deschidere a primului festival al filmului rus. Vazusem afisul un pic cam criptic acum doua saptamani, am avut insa rabdarea sa vad si filmele programate. Este vorba deci de primul festival al filmului rus, eveniment organizat de Institutul Cultural Roman in parteneriat cu Arhiva Nationala de Film, Uniunea Cineastilor si Studiourile Mosfilm. Programul include 21 de lungmetraje, dintre care doar cateva titluri recente si foarte recente. Daca nici voua nu va plac extraordinar de mult Mihalkov, Bondarciuk ori Suskin, iar pe Tarkovski oricum il vedeti in fiecare an la cinemateca, raman lucruri rare si intrigante precum filmele lui Sokurov (“Taurul” si “Zilele eclipsei”), surprizele placute ca o gura de aer proaspat (nu voi inceta sa recomand filmele lui Alexei Popogrebsky “Cum mi-am sfârşit vara” sau” Euforia” lui Ivan Vîrîpaiev) ori “Intoarcerea” lui Andrei Zviaghinţev pe care, acum ca l-am vazut, tare mi-as dori sa-l am in varianta DVD.

Zilele Filmului Norvegian

Sursa: ICR

Iata ce am gasit pe situl ICR : la Institutul Cultural Roman in perioada 27-29 octombrie 2010 are loc un fel de minifestival dedicat filmului norvegian, acum ca mai tot cinefilul a avut ocazia sa se intalneasca pe la vreun festival cu un film care sa tina de “Norwave”. Nu ma intrebati prin ce se poate defini “Norwave”, m-ati pune intr-o situatie delicata; probabil amestecul de dramatic cu un comic de situatie foarte sec nu este tipic numai cinematografului norvegian. Nu voi cauta niciodata sa caut similitudini intre “noul val “ romanesc (in care nu cred) si cel norvegian (o fi existand asa ceva?) asa cum vor incerca probabil sa faca organizatorii.

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 4

O spun post festum, dupa incheierea festivalului adica, avem de-a face cu calupul castigatorilor: nu mai putin de trei filme din cele ce urmeaza fiind premiate.

◘◘◘◘◘

Jean François – (Franta 2010), regia Tom Haugomat, Bruno Mangyoku

Iata un film interesant. Amintirea&copilaria sunt subiecte batute si dezbatute de foarte multe filme, problema este, cred eu, felul in care o faci. Ceea ce m-a atras la "Jean-François” este sobrietatea cu care se abordeaza astfel de subiecte sensibile.

Teaserul filmului se poate vedea pe situl Cube Creative. Filmul intreg se poate vedea online pe situl coproducatorului Arte. 

Sursa: Bruno&Tom

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 3

Rip, Drip, Tear – (Noua Zeelanda 2009), regia Janette Goodey

Iata un film pe care nu l-am inteles; am incercat sa-mi imaginez ca “Rip, Drip, Tear” este un joc animat cu hartie si cerneala. Ar fi trebuit sa ma gandesc si la aspectul muzical.

Rip, Drip, Tear

Pe pagina dedicata selectiei oficiale de la Annecy in care filmul a fost inclus anul acesta “Rip....” este prezentat ca fiind “o interpretare a piesei atonale pentru cvartet de coarde “Gnarled” compusa de mezzosoprana si compozitoarea Claire Scholes”.

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 5

Playtime – (Canada 2009) regia Steven Woloshen

“I think spontaneous urges and desires are the best part of handmade film making.” (Steven Woloshen)

Trebuie sa iubesti foarte tare stilul ultrasincopat de montaj, scrap-ul si jazz-ul pentru a simti acest film. Ma indoiesc ca exista un sens ascuns in spatele acestei defilari vertiginoase de fotografii combinate cu desene, in afara de simtul ritmului si al improvizatiei imagistice care tine pasul cu muzica. Cei care au vazut “Cameras Take Five” (2002) inteleg perfect aceasta sincronicitate.

Sursa: visualmusic.com

 Aici gasiti scurte si pertinente comentarii pe seama celor mai importante momente artistice din cariera de animator a lui Steven Woloshen.