joi, 8 octombrie 2015

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - Competitia internationala de scurtmetraj (3)


Cateva cuvinte despre foarte frumosul “Sirenashow” (2015) regizat de Yann Goodfaith si produs de “Sacrebleu”. Un film foarte dens, foarte atent la detalii, foarte colorat . Finalul merge bine cu coldwave-ul “Trisomie 21”. Povestea in sine (atractia fatala si devoranta pentru un scop care se dovedeste in cele in urma deceptionant) se declina constant in lumea scurtmetrajului in “n “ variante din cauza potentialului narativ, dar impachetarea in 3D a acestei calatorii nefericite si detururile acesteia cu aer de ”Leaving Las Vegas” sunt surprinzatoare.

Imagine din Sirenashow - Yann Goodfaith

Mai jos,un interviu oferit de cineast la Annecy anul acesta:




O scurta mentiune pentru “SimGyeong / Mirror in Mind” (2014) primul film de animatie semnat de SeungHee Kim. O serie de morfisme pe tema idealurilor aranjate retroactiv pe o coarda intinsa. Eul personajei isi danseaza dorintele, asteptarile si propriile proiectii in accelerat. Mi-a placut desenul, mi-a placut ideea de a concentra scurtmetrajul in numai 2 minute si un pic, durata ideala pentru ideea aleasa pentru ilustrare.


SimGyeong / Mirror in Mind -Trailer from Seunghee Kim on Vimeo.

O scurta mentiune pentru “Altin Vurus / Golden Shot” (2015) de Gökalp Gönen - o poveste in cheie SF despre credinte, mituri si atractii fatale spre ceea ce poate fi, daca nu dezamagitor, cel putin distrugator. Este un film de atmosfera, una foarte bine lucrata si indusa care imbraca o idee nu tocmai noua (nu stiu de ce, mi-a adus aminte de “Spin”-ul lui R.C. Wilson). Am apreciat planul aproape final in care pentru foarte putin timp robotii lui Gökalp Gönen isi intend aripile si zboara.


Golden Shot Trailer from Gökalp Gönen on Vimeo.

O mentiune speciala pentru Yùl et le Serpent / Yùl and the Snake (2015) de Gabriel Harel, mai precis pentru scenariu si pentru dialogul de un firesc remarcabil. Distins la Annecy, scurtmetrajul stie sa-si gestioneze perfect tensiunea narativa. Daca povestea ar fi fost adaptata intr-un altfel de scurtmetraj, probabil ca am fi avut parte de-un produs hiperrealist din categoria “aventuri in subterana”, sarpele insa face ca povestea sa fie poveste, in ciuda brutalitatii sale. Placut, placut, placut.


2 comentarii: