"The Fly" de la cinema la opera

homme-papillon

Uite ca nu am avut timp sa caut alte exemple de filme convertite in spectacole de opera, cert este ca experientele de genul acesta sint rare. In seara de 1 iulie, la Théâtre du Châtelet "The Fly" este prezentat in premiera mondiala sub forma de opera in doua acte compusa, ca si soundtrack-ul filmului cu acelasi titlu, de catre Howard Shore. Experimentul este sustinut de orchestra filarmonica Radio France, dirijata de catre tenorul Plácido Domingo.

BFF - A Casa de Alice Casa lui Alice de Chico Teixeira

Cinemagora

Primul lungmetraj de fictiune al cineastului brazilian Chico Teixeira, preocupat pina acum de specia filmului documentar, este departe de telenovelele care amesteca tradari, relatii extraconjugale, scandaluri in familie si drame. Si totusi substratul telenovelei exista: Alice duce o viata anodina alaturi de sotul ei sofer de taxi si de cei trei fii, traind in apartamentul mamei sale, dona Jacira. Slujba ei de manichiurista nu-i aduce mare lucru dar ii permite la un moment dat sa-l reintilneasca pe Nilson, o dragoste din tinerete care o face sa-si reverse asteptarile si refularile precum o eroina de telenovela. Alice adora sa se imbete cu sperante desarte si sa faca aceleasi greseli ca altadata si asta sub ochii mamei sale, adevaratul personaj pivot din filmul lui Teixeira. Filmul a crescut, spune regizorul, in jurul donei Jacira si a cecitatii ei incipiente ("I started writing a character that was gradually losing her sight throughout the film, with things she didn't want to see.") Cecitatea este unul din handicapurile care l-au preocupat pe regizor care a inceput sa-l investigheze in maniera unui documentarist, apoi a imaginat personajul Jacira, dupa care in jurul ei au inceput sa graviteze ceilalti membri ai familiei. Jacira este cea care, prin murdaria hainelor celorlalti pe care ea le spala zilnic; este la curent, fara sa vrea, cu apetitul ginerelui pentru adolescente, cu prostitutia discreta pe care o practica nepotul cel mare, viitor locotenent, cu hotiile si mismasurile nepotului mijlociu si cu “pasiunea” acaparatoare a fiicei sale pentru un alt barbat, lucruri pe care Jacira le condamna pe muteste.

BFF - "Das Fräulein / Vieti obisnuite"de Andrea Štaka

Das Fraulein

Iata in sfirsit un film elvetian “cu vîna”, scris (Andrea Štaka), scenarizat de femei (Marie Kreutzer, Barbara Albert) si regizat de debutanta Andrea Štaka (Leopardul de Aur la Locarno in 2006) care alege un subiect indelung dezbatut de filmele “cu mesaj multicultural“. “Das Fräulein” amesteca problema imigratiei (mai vechi si mai noi) combinata cu cea a adaptarii la noile conditii de viata, apoi identitatea celor care aleg sa se stabileasca in alta tara, dorul de acasa, dezradacinarea, intoarcerea (de cele mai multe ori imposibila sau perceputa ca fiind fara rost) si in subsidiar razboiul din Balcani cu toate relele lui. In principiu, ceea ce vedem pe ecran, adica povestea a trei femei, una croata, alta bosniaca si in fine a treia sirboaica care se intilnesc in peisajul neutru si rece din Zürich.

"The Happening / Intimplarea" de M. Night Shyamalan

Flixster

Nu pot spune ca m-am dat vreodata in vint dupa filmele lui Shyamalan, nici macar in momentele lui de “glorie” in materie de incasari ("The Sixth Sense", "Unbreakable"), ceea ce nu m-a impiedicat sa ii vad aproape toate filmele. Si de fiecare data am iesit de la cinema cu senzatia clara ca ceva scirtiia in povestea cu pricina, ca amestecul de feeric naiv-economicos si elemente de suspans cu aparenta hitchockiana nu putea tine pasul nici cu frisonul thrillerului nici cu fantasticul. Ca atare, nu mi-am pus niciodata foarte multe intrebari in ceea ce-l priveste pe Shyamalan, filmele lui au fost relegate in bolgia filmelor de categorie B-suportabile.

"Winchester '73" de Anthony Mann

DVD Beaver

Nici nu stiu daca sa numesc cele ce urmeaza “cronica“ in toata puterea cuvintului, nu este usor sa scrii despre unul dintre cele mai cunoscute westernuri si sa mai gasesti inca lucruri noi de semnalat. Sa zicem ca este un soi de raspuns indirect la consideratiile critice ale cuiva pentru care westernul este un soi de eterna transhumanta a unor masculi alfa care-si petrec viata calare, gata sa-si dovedeasca curajul nebun, simtul justitiar si onoarea lor de pistolari. Uite ca westernul nu este totdeauna numai “Stagecoach“ si “El Dorado”, iar Anthony Mann este exemplul cel mai limpede de “western altfel”. In filmele lui, veti gasi elementele standard ale genului (indieni, cai, pistolari buni si rai, banditi, diligente jefuite, cactusi luminare, desert) numai ca personajele sale si povestile acestora au o doza de paranoia nelinistitoare si un apetit ciudat pentru suferinta si razbunare violenta care contrasteaza din plin cu “My Darling Clementine“ de exemplu. “Winchester '73” ar sari in ochi si unui neavenit in materie de western, asta pentru ca povestea se decide sa se organizeze in jurul unui exemplar din “arma care a cucerit Vestul Salbatic“, care-si schimba destinatarul la fiecare 10 minute. Chichita asta scenaristica vine din teatrul comic si o gasim si azi mai degraba in comediile de situatii in care gagurile se invirt adesea in jurul principiului “lumea e (prea) mica”.

Dac-as fi licurici...

Wikipedia

Iata noua gaselnita sponsorizata de catre Sundance Channel. Se numeste "Green Porno", este un patchwork de 8 foarte scurte metraje (1-2 minute) "erotico-zoologice" in registru ludic care au ca tema viata sexuala a insectelor cele mai intilnite in gradina. Pot pourri-ul este scris, regizat si jucat de Isabella Rossellini si a fost deja programat la Festivalul Pocket Films de anul acesta (14 si 15 iunie 2008) aflat la editia a patra deja si dedicat filmelor facute cu si pentru telefonul mobil.

Cyd Charisse (1922-2008)

Wikipedia

Va mai amintiti faza aceea tare din "Singing in the Rain/Cintind in ploaie" cind la sfirsitul unuia din solourile de step Gene Kelly aterizeaza in genunchi si este "inghetat" de un toc cui lucitor si intrusiv care invirte nonsalant o palarie de pai ? Dupa care camera merge mai departe si ne lasa sa vedem un picior in ciorap de matase, apoi o rochita de dansatoare de un verde stralucitor care mai mult arata decit ascunde si in final o Cyd Charisse foc si para cu un bob à la Louise Brooks si o gura mica cit o pruna ? Dupa faza aceasta (si duetul indracit si senzual de dupa) toata America se afla la picioarele tinerei dansatoare, nu numai Gene Kelly.