"Winchester '73" de Anthony Mann

DVD Beaver

Nici nu stiu daca sa numesc cele ce urmeaza “cronica“ in toata puterea cuvintului, nu este usor sa scrii despre unul dintre cele mai cunoscute westernuri si sa mai gasesti inca lucruri noi de semnalat. Sa zicem ca este un soi de raspuns indirect la consideratiile critice ale cuiva pentru care westernul este un soi de eterna transhumanta a unor masculi alfa care-si petrec viata calare, gata sa-si dovedeasca curajul nebun, simtul justitiar si onoarea lor de pistolari. Uite ca westernul nu este totdeauna numai “Stagecoach“ si “El Dorado”, iar Anthony Mann este exemplul cel mai limpede de “western altfel”. In filmele lui, veti gasi elementele standard ale genului (indieni, cai, pistolari buni si rai, banditi, diligente jefuite, cactusi luminare, desert) numai ca personajele sale si povestile acestora au o doza de paranoia nelinistitoare si un apetit ciudat pentru suferinta si razbunare violenta care contrasteaza din plin cu “My Darling Clementine“ de exemplu. “Winchester '73” ar sari in ochi si unui neavenit in materie de western, asta pentru ca povestea se decide sa se organizeze in jurul unui exemplar din “arma care a cucerit Vestul Salbatic“, care-si schimba destinatarul la fiecare 10 minute. Chichita asta scenaristica vine din teatrul comic si o gasim si azi mai degraba in comediile de situatii in care gagurile se invirt adesea in jurul principiului “lumea e (prea) mica”.

*****

A fost odata Winchester

“One of one Thousand” apare inca din primul plan al filmului, o vitrina de sticla o adaposteste, un panou care vorbeste de o aniversare centenara a Independentei pe 4 iulie care se lasa cu un concurs de tir ca in Far West si un premiu pe masura. Trei pusti si trei adulti aflati in plan secund se bulucesc in jurul geamurilor si tes in putine cuvinte mitica poveste a pustii din vitrina. “What I'd give to have that gun! “ devine leitmotivul intregului film; la urma urmelor, “mister, that's a real gun”, pina si copiii o stiu. Multi spun ca au vazut asa ceva pentru prima data. La un moment dat, seriful povesteste ca “It seems when the Winchester people are turning out these here guns, every so often, maybe one gun out of every ten or twenty thousand” si “the Winchester people they have given it a name. They call it One of a Thousand, and that's a good name.”

Avem de-a face cu un produs manufacturat si selectionat cu grija, de vreme ce poarta un nume, creat de rasa aparte a acelor “Winchester people”. Nu sintem departe de un story de tip fantasy in care toate armele au un nume si, fie ele malefice sau benefice, sint legate de puterea magica. In cazul acesta, magia tine de sistemul de foc cu repetitie, de fiabilitatea sa, de posibilitatea unei reincarcari rapide. Modelul Winchester 1873 calibrul 44-40, varianta imbunatatita a originalului din 1866 numit si “Yellowboy” Winchester si descendent direct din “Henry “ si “Volcanic” are, pe linga acuratetea ireprosabila, finisaje in lemn si metal si teava gravata. Compania Winchester Repeating Arms a ales sa produca doar citeva sute exemplare din “One of One Thousand” in comparatie cu modelul obisnuit de Winchester ‘73 produs in ritm de aproape jumatate de milion de exemplare intre 1873 si 1929. Nu este de mirare ca “President Grant has got one and Buffalo Bill Cody”: ambele referinte, legate de razboiul civil si de cel mexican, sint eroi pentru oamenii traind in “the Last Frontier”, e normal deci ca exemplarul din vitrina sa nu poata fi vindut.

DVD Beaver

 Concursul de tir este arbitrat de super seriful Wyatt Earp, un tip care a existat intr-adevar (biograful sau este Stuart N. Lake, dupa al carui roman s-a facut adaptarea filmului) numai ca faima sa de erou si aparator al legii vine mai degraba din filmele lui John Ford decit din faptele de arme reale. Rolul lui Earp, a carui latura mitica este strins legata de pusca sfirsitului de secol 19, este aici de a face un scurt istoric modelului de vis “One of one thousand” si de a complica miza rivalitatii dintre cei doi frati. Acestia trebuie sa se intilneasca in Dodge City, premiul concursului de tir ii reuneste pentru ca Dutch este un fanatic al armelor (If he isn't here already, that gun'll bring him! ) iar Lin un obsedat al razbunarii.

DVD Beaver

Pusca este subtilizata prin violenta si viclenie adevaratului cistigator, dupa care Dutch o pierde la un joc de poker cu Lamont, vinzatorul de arme. Acesta isi pierde viata datorita armei atunci cind il intilneste pe Young Bull, mare amator de arme cu repetitie. Tinarul sef indian aflat deja pe calea razboiului moare pe cimpul de lupta de indata ce ajunge sa o posede. Arma ajunge din greseala in posesia lui Steve, care are incapatinarea de a-i spune “nu“ lui Waco, si uite-asa mai putem pune inca un mort in contul Winchester. Waco cedeaza pusca cu o grimasa de refuz lui Dutch si ii spune Lolei ca intr-o zi o va avea inapoi si totusi este ucis in acel gunfight din fata saloon-ului din Tascosa. Urmeaza batalia finala dintre Dutch si Lin, care Lin sfirseste prin a-si recupera premiul, desi nu se stie niciodata ce va mai urma ulterior. Toti cei care doresc pusca mai presus de orice sfirsesc prin a-si da duhul in mod violent, prietenii si partenerii de “afaceri” se cearta, ucid, ameninta, unul pe altul. Chiar si Steve cel las e mai degraba dispus s-o cedeze pe Lola sau sa faca munci umilitoare de femeie decit sa-si cedeze Winchesterul. Atractia magnetica pe care frumoasa arma o suscita (la fiecare schimbare de proprietar, regizorul nu ezita a ne-o arate mereu in prim plan ca pe-o bijuterie) este fatala de parca exemplarul acesta ar fi cadorisit cu vreun blestem din fabricatie, alta legatura cu misterul armelor din povesti. Pina si proprietarul de drept o poate avea doar dupa ce s-a achitat de datoria de fiu razbunator si dupa ce s-a curatat de obsesia care ii tulbura mintea la fel de mult ca in cazul lui Dutch.

*****

Eroi si anti-eroi

Vorbeam mai devreme despre Wyatt Earp, vajnicul “lawman” din Dodge City care impune restrictii in regimul armelor in orasul din jurisdictia sa si mai apoi il vineaza pe Waco Johnny Dean. Wyatt este singurul erou pur singe in “Winchester 73”, filmul care nu mai face diferenta intre palaria alba (Lin) si cea neagra (Dutch) si care aduna laolalta eroii si anti eroii sub aceeasi palarie gri. Ne confruntam cu culmea confuziei in secunda in care Lin ii da de inteles lui High-Spade ca moralmente el se simte indreptatit sa-si ucida fratele in urmei sfintei razbunari, ceea ce nu cadreaza deloc cu etica pistolarului, de unde si distinctia foarte clara pe care amicul lui Lin o face intre “to hunt for food” si “to kill a man“.

DVD Beaver

Personajele lui Mann au adesea aceasta lipsa de discernamint morala care vine din obsesia absoluta din care isi fac un scop in viata si care este motorul vagabondarii lor. Ei se dedica trup si suflet indatoririi morale pe care si-o aroga si care practic le pune existenta intre paranteze. “What happens when the hunt is over ?” intreaba High-Spade, la care Lin incepe sa se bilbiie “Well, I hadn't given it much thought”. Sa fim clari, Anthony Mann nu este John Ford, pistolarii lui nu (mai) sint niste profesionisti ai vietii singuratice si ai aventurii, ci niste oameni asezati (in sensul pe care il are “settled”) si pe care soarta si predispozitiile psihologice ii imping catre eranta. Contactul cu modernitatea este minim si neinteresant pentru viziunea regizorului. Arma cu repetitie este o inventie ultimul racnet care trebuie sa inlocuiasca modelele depasite si daca Winchesterul face multe victime, asta nu vine atit din faptul ca este un objet maudit in sine, ci pentru ca oamenii sint lacomi.

Si pentru ca tot vorbeam de lacomia generala, sa observam poate ca faimosul “curaj” al cowboy-ului standard este aici mult mai nuantat. Exceptie facind Lin, impins de la spate mai mult de ideea lui fixa decit de bravura, toti ceilalti posesori ocazionali ai Winchesterului sint rind pe rind brutali, lacomi, mirsavi, mincinosi, lasi, oportunisti si, lucru nou in galeria westernului, sadici (vezi felul in care Waco il umileste pe Steven si apoi il ucide, apoi se salveaza folosindu-se fara scrupule de o femeie si de confratii trimisi la moarte sigura. Si asta datorita ocaziei de a pune mina pe asa ceva, de parca arma respectiva ar cataliza cele mai urite sentimente si atitudini. Sintem iarasi foarte departe de eroismul personajelor fordiene.)

DVD Beaver

Westernul este o adunatura de conventii legate de personaje, situatii, aventuri tipice care se subsumeaza mai mult sau mai putini unui imperativ moral : razbunarea unei nedreptati sau a unei crime. Plotul urmareste deci personajul pe cale sa comita el insusi o alta crima care sa o spele pe cea originara. Singele cu singe se spala, pare a fi imperativul fordian. Pina la Anthony Mann, toti realizatorii care si-au incercat puterile cu westernuri au incercat sa justifice reglarile de conturi ale pistolarilor folosind povesti care justificau eroic razbunarea (vezi crima transformata in duelul care are loc de obicei in final), ceea ce a cam socat publicul european. “Toate westernurile vorbesc despre asta - un mit cultural pe care multi americani il iau drept un fel de substitut al religiei” - si al moralei crestine, am putea adauga. Anthony Mann nu mai este asa de sigur pe el ca John Ford; in cazul lui Lin, violenta naste violenta, fie ca o practici voluntar pentru a domina, fie ca o combati pentru a supravietui, tot suferi. Incrincenarea si agresivitatea (fata de ceilalti) ii transforma pe Dutch si pe Lin intr-un duo in oglinda cum numai la Peckinpah mai poti gasi. Iar uciderea lui Dutch din final nu este deloc motiv de fericire pentru Lin, poate de aceea regizorul a ales sa ascunda chipul lui Lin focalizindu-si camera pe Lola care i se arunca in brate. Cel care pare a avea dreptate este High-Spade, o fi bine sa razbuni o moarte printr-o omucidere?

Dr.Macro

*****

O afacere cu si intre barbati

"That I believe is the greatest love story in all of the world. I don't mean sexual. I have always believed that a man can actually love and respect another man more so than he can a woman. . . . That's the theory I've worked on. There is a closer relationship between two men than between a man and a woman."

Afirmatia de mai sus ii apartine lui Chase Borden, cel care, impreuna cu Robert L. Richards, adapteaza “Big Gun”, romanul lui Stuart N. Lake, poveste a unor cowboy care in 1873 rivnesc la un nou model de carabina cu repetitie, adica Winchester ‘73. Chase este un expert in materie de western. Mai toate povestile lui sint conflicte exclusiv masculine care includ, pe linga duelul cu pistoale din final, ceva probleme cu indienii (care trebuie sa fie salbatici si cruzi 100% si trebuie sa infrunte nebuneste un escadron de cavalerie), o banca musai sa fie jefuita, un saloon unde rivalii si acolitii lor sa se poata desfasura. Inchipuiti-va toate acestea intr-un film in care unica femeie este menita sa deserveasca rind pe rind diverse tipuri masculine; prezenta Lolei ingroasa lasitatea lui Steve, ii permit lui Lin sa fie gentleman si-i ocazioneaza actorului Dan Duryea (Waco) o partitura de zile mari in care grosolania si aproape abuzul sexual fac parte din rol. Putine sint filmele de gen in care femeia este atit de micsorata, cred ca majoritatea sint regizate de Anthony Mann (si totusi, “The Furies”…). Acestuia i s-a pus eticheta de “regizor care exploateaza subtextul obsesional / nevrotic freudian” al personajelor sale, altii au vorbit despre o relatie mai degraba homoerotica intre Lin si amicul sau. Si toate astea pentru ca barbatii lui Mann (si ai lui Borden, aici responsabilitatea este impartita) sint mai interesati de carabina aceea decit de biata Lola.

DVD Beaver

Pina si familia lui Lin este exclusiv masculina, se subintelege faptul ca tatal s-a ocupat singur de cei doi frati si i-a invatat pe amindoi cum sa traga cu arma, ceea ce a complicat lupta fratricida de vreme ce fortele sint aproape egale; la concursul de tir, ultima proba este de fapt un pariu si nicidecum o competitie umar la umar intre Lin si Dutch.

LIFE

 

Masculinitatea in splendoarea ei se combina de minune cu celibatul si cu rezistenta eroica si disperata a militarilor in fata atacurilor indiene, acestia din urma nu sint nici ei mai prejos prin apetitul suicidar al sarjei cavaleriei lui Young Bull. (Intre paranteze fie spus, sarja lui Young Bull seamana oarecum cu tactica lui Custer la dezastrul de la Little Bighorn). Si pentru ca povestile lui Chase Borden sint foarte tipice pentru western, e musai ca filmul sa se termine cu un gunfight de toata frumusetea “adevarat model de balistica” (Patrick Brion) care combina excrescentele muntoase ale peisajului, cum nu se poate mai plat pina atunci, cu ura bestiala generata de infruntarea dintre cei doi frati.

Filmjournal.net

Tot de triumful masculinitatii, chiar de derapajele ei, tin si referintele istorice care se amesteca in mod curios cu cele mitice: fratii Earp de exemplu si mai ales celebrul serif Wyatt Earp si edictul lui care interzice posesia armelor in Dodge City, amintirea bataliilor de la Gettysburg si Shiloh si a razboiului civil si, mai nou, a ciocnirilor cu indienii pentru luarea in stapinire a ultimelor teritorii din Last Frontier. Young Bull se afla pe calea razboiului, afacerile cu comerciantul Lamont, cele citeva referinte la Litlle Bighorn si moartea generalului Custer (batalie care a avut intr-adevar loc la sfirsitul lui iunie 1876) ne explica foarte bine de ce. Substanta intregului film, un road movie (sau mai degraba trail movie) in toata puterea cuvintului, se deruleaza pe ruta prafosului trail dintre Dodge City, Kansas si Tascosa, Texas pe care toti cowboy-i isi minau cirezile de vite in perioada de dinaintea schimbarilor aduse de calea ferata. Putem deci citi filmul ca pe o carte de istorie incepind cu inceputul (Declaratia de independenta) si terminind 100 de ani mai tirziu, nici unul din evenimentele istoriei mari (statul federal) si mici (domesticirea treptata a vestului salbatic) nu sint lasate pe dinafara.

*****

Nu, westernul nu este mort

Capitolasul acesta este dedicat glumetului care spunea ca westernul e mort. Sa mai spun ca genul acesta de film tot moare de la sfirsitul anilor 40 incoace si decesul nu s-a terminat inca ? Cu “Winchester ‘73” sintem in 1950, an in care genul in forma sa clasica devenise neinteresant pentru producatori. Este momentul in care intervine Anthony Mann la recomandarea lui James Stewart si pune mina pe acest proiect Universal care va fi primul film in care un actor este platit cu un procentaj din incasarile filmului si nu cu salariul fix de simplu angajat al studiourilor ca pina atunci. Productia relanseaza complet si cariera lui Stewart, si genul western care va ajunge apoi, prin “HighNoon”(Fred Zinnemann 1952) si “Shane” (George Stevens 1953) sa-si inspecteze propria mitologie sau sa creeze parabole cu lumea contemporana.

Mai departe, Budd Boetticher (“The Rifleman“ 1958), Delmer Daves (“3:10 to Yuma“, 1957) si Howard Hawks si apoi Sergio Leone si Monte Hellman marcheaza existenta westernului care trebuia sa fie deja mort, nu? Turul de orizont nu se poate incheia fara sa ne oprim in cele din urma in 2003, cu ocazia lui “Open Range” ( Kevin Kostner), apoi la superbul remake al lui James Mangold dupa “3:10 toYuma“ (2007) si la experimentul lui Andrew Dominik (“The Assassination of Jessie James by Coward Robert Ford”, 2007). La care se pot adauga mutantii “The Last Sunset” (Robert Aldrich 1961), “The Last Hunt“ (Richard Brooks 1956), “The Last of the Mohicans” (Michael Mann, 1992) si variantele exogene ca “The Proposition” (John Hillcoat, 2005).