duminică, 1 iunie 2008

Jurnal de TIFF - 1.06 - "Om Shanti Om" de Farah Khan

Sursa: Vakrokti

Asociez filmele indiene acadelelor multicolorate, prea dulci pentru a fi ingurgitate in cantitati mari, binevenite din cind in cind pentru senzatia aceea tonica pe care o poate lasa in urma un delir sau un vis frumos. Pastrasem un oaresce sentiment de culpabilitate de la TIFFul trecut cind am ratat "Devdas" cu gratie. Asa ca anul acesta, am decis sa ma revansez si uite-asa am ajuns la "Om Shanti Om", unul dintre succesele made in Bollywood 2007. Povestea este interesanta, zic eu, pentru cei care adora stilul Bollywood, ei vor recunoaste intr-o clipa toate trimiterile la alte filme de gen : o dragoste atit de mare incit nu are voie sa moara in ciuda mortii violente care ii ucide pe cei doi parteneri. 



Ne situam deci in lumea lui "a fost o data" in care reincarnarea actioneaza mai bine ca orice ancheta politista, iar razbunarea vine ca-n filme. Povestea este complet neverosimila, dar nimeni nu cauta realismul la Bollywood, ci felul in care sint puse in scena variatiile pe aceleasi teme si utilizarea cit mai variata a ingredientelor standard adica muzica, dansurile, costumele si decorurile. Deja finalul trebuie sa fie conform teoriei ; fara happy end nu se poate, daca nu avem happy end asta inseamna ca filmul inca nu s-a terminat. Apoi corpusul filmului trebuie umplut cu coregrafii ametitoare, cascade de doi bani, glume fara multe subtilitati, la care insa te trezesti ca rizi, si, mai ales rapiditate.

Fara viteza, povestea ar fi gaunoasa, iar melodrama ingreunata de sirop. "Om Shanti Om" merge pe mina lui Farah Khan, omul din umbra care a asigurat regia si scenariul si are in spate un generic imens si de cele mai multe ori anonim. "Om Shanti Om" aduna zeci de staruri precum Manoj Kumar, Dev Anand sau Sooraj Bharjatya si multi multi altii DAR motorul filmului este Shahrukh Khan. Omul asta se misca uluitor printre replici, secvente dansate, momente comice, prim planuri dramatice si face filmul sa mearga. N-am sa uit prea usor performanta aceea numita "indurerat de disco" in care tinarul Om Kapoor celebreaza prima si unica dragoste a actorului indian : divertismentul. Nu sint o obisnuita a filmelor indiene cu paietele si fastul lor asigurat de mii de figuranti, remarc insa ca "Om Shanti Om" indrazneste sa propuna un sfirsit care nu este chiar happy end, Shanti nu se reincarneaza, ci bintuie studioul unde a murit, iar Om Kapoor nu o poate iubi pe Sandy pentru ca dragostea trebuie sa fie unica pentru a fi imensa.

Sursa: BollywoodFoodClub


Interesante si consideratiile mamei lui Om, odinioara o actrita cu ambitii de la care putem afla ca odata maritata o femeie nu mai are nici o sansa in clasamentele de top, pentru a fi star, actritele trebuie sa fie tinere si celibatare, ca niste adevarate Mary Pickford ale Indiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu