 |
| Wise Kwai's Thai Film Journal |
Am pentru Pen-ek Ratanaruang o afectiune cu totul speciala,
probabil datorata oportunitatilor de a vedea mai toate filmele sale. Imi
lipseste din colectie "Last
Life in the Universe". Acum un an la DaKino am avut ocazia sa-l ascult
prezentindu-si micul medalion cinematografic care consista in "Ploy" (2007) si "6ixtynin9/Ruang talok 69" (1999).
Cu doi ani in urma, B-Est si-a sters multe dintre pacate aducind
"Invisible Waves" (2006). Imi doream foarte tare sa vad si "Transistor Love Story/Monrak Transistor"
(2001). Care m-a fermecat, a fost ca de obicei, la toate filmele lui, dragoste
la prima vedere. Intre paranteze fie spus, ceea ce ma lasa cu gura cascata in
ceea ce-l priveste pe Pen-ek este incredibila lui mobilitate si siguranta cu
care se misca in toate genurile cinematografice pe care uneori le si mixeaza cu
o gratie rar intilnita. "Ploy" este un hai sa-i spunem film d'auteur combinat cu pasaje
cintate, "6ixtynin9" este o comedie neagra, un fel de adaptare a
comediei negre british la realitatile tailandeze. "Invisible Waves"
este o combinatie de thriller si mister cu o vaga poveste de gangsteri.
"Monrak Transistor" are pasaje cintate, poate fi deci incadrat in
genul muzical, poate fi pe alocuri si comic, poate fi si incredibil de trist,
poate condensa teme precum "cum sa ajungi star intr-o tara in care
paietele artistilor se combina in mod fericit cu cirdurile de pui si purcei
care scurma pe scena mobila" sau "cum sa te impotrivesti piciorului
lui dumnezeu care pentru ratiuni necunoscute prefera sa infunde capetele
inocentilor in noroi mai degraba decit sa-i pedepseasca pe ticalosi". "Monrak…"
este un hibrid care pune toate acestea laolalta intr-o atmosfera cum nu se
poate mai autentic tai.
 |
| Wise Kwai's Thai Film Journal |
Primele 25 de minute sint bine facute, dar tare
melodramatice, va rog nu plecati din sala, asteptati pina cind gardianul
inchisorii, consatean cu Pan spune "If
that's the end of the story, it would be a charming short film ... and you can
smile your way to the exit now. But ..." si aici incepe partea cea mai
dramatica, in care filmul isi schimba si viteza de inaintare si mai ales tonul.
Sfirsitul va va ajuta sa vedeti retrospectiv si calitatile prologului,
amintiti-va culorile, miscarile camerei, umorul, folosirea animalelor ca
elemente de decor. Mi-e teama ca muzica nu va va spune mare lucru, nici
secventele din showbiz, incercati insa sa vedeti ansamblul construit de Pen-ek.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu